După
căutări meticuloase, aruncă ultime priviri paginilor. Găsise câte ceva.
"Încercuise", (vorba vine), câteva numere de telefoane și adresele,
vreo opt-nouă, poate. Le materializase pe o foaie albă de hârtie, cu pix
albastru. Era o perioadă aglomerată, miezul verii, vârf de sezon.
Căutase cu mare grijă fiindcă n-avea de gând să arunce cu banii. Reușise să facă economie și la banii de drum, câteva sute de mii de lei vechi. Drumul de dus. Chiar acolo unde avea ea treabă, prietena sa cea mai buna mergea cu soțul sa-și recupereze "franțuzoaica". Se potrivea. Râseseră cu toții când ea îi zisese pentru prima dată "franțuzoaica", în urmă cu doi ani când fata plecase pentru un semestru în țara lui Voltaire. Se amuzase chiar și Cecilia, care acum sosea într-o vacanță ce avea să dureze cam o lună. Venea din Franța, unde-și făcea masterul și unde și lucra de mai multe luni. Dorise foarte mult să studieze franceza acolo, acasă la "mama" ei așa că profitase și plecase cu o bursă mai mult simbolică. O mai ajutau și părinții.
Ocupată cu una, cu alta dar și cu oarecari emoții, nici nu prea dormise noaptea. Se simțea obosită și fusese mai mult adormită cam tot drumul. N-avea chef de vorbă cum nu prea avea nici acasă deși fiică-sa o mai provoca din timp în timp, acum, că era în vacanță.
Ajunseră la destinație. Nu le spusese prietenilor ce treabă are acolo, nu știa nici ea de ce. Simțea că nu putea pe moment. Nici n-o întrebară nimic în mod special. Doar chestii foarte generale apoi unde s-o lase înainte ca ei să se îndrepte spre aeroport.
Da, se orientase bine. Strada era liniștită, așa cum își amintea. Era și umbră. Și bănci, două libere. Se așeză. Scoase lista și telefonul modest. Mai analiză încă o dată numele și numerele. Îi răspunse o voce de femeie. Nu era totul ocupat. Fu surprinsă și bucuroasă fiindcă era nu doar foarte aproape ci era exact locul unde sperase să stea. "Ajung în cinci minute", mai spuse și chiar plecă. În zbor.
Intră în barul de la parter fiindcă nu vedea altă intrare. Băiatul de la bar o îndrumă amabil până la o scară în ușoară spirală. Cu toată deruta, ajunsese mai devreme de cele cinci minute.
Căutase cu mare grijă fiindcă n-avea de gând să arunce cu banii. Reușise să facă economie și la banii de drum, câteva sute de mii de lei vechi. Drumul de dus. Chiar acolo unde avea ea treabă, prietena sa cea mai buna mergea cu soțul sa-și recupereze "franțuzoaica". Se potrivea. Râseseră cu toții când ea îi zisese pentru prima dată "franțuzoaica", în urmă cu doi ani când fata plecase pentru un semestru în țara lui Voltaire. Se amuzase chiar și Cecilia, care acum sosea într-o vacanță ce avea să dureze cam o lună. Venea din Franța, unde-și făcea masterul și unde și lucra de mai multe luni. Dorise foarte mult să studieze franceza acolo, acasă la "mama" ei așa că profitase și plecase cu o bursă mai mult simbolică. O mai ajutau și părinții.
Ocupată cu una, cu alta dar și cu oarecari emoții, nici nu prea dormise noaptea. Se simțea obosită și fusese mai mult adormită cam tot drumul. N-avea chef de vorbă cum nu prea avea nici acasă deși fiică-sa o mai provoca din timp în timp, acum, că era în vacanță.
Ajunseră la destinație. Nu le spusese prietenilor ce treabă are acolo, nu știa nici ea de ce. Simțea că nu putea pe moment. Nici n-o întrebară nimic în mod special. Doar chestii foarte generale apoi unde s-o lase înainte ca ei să se îndrepte spre aeroport.
Da, se orientase bine. Strada era liniștită, așa cum își amintea. Era și umbră. Și bănci, două libere. Se așeză. Scoase lista și telefonul modest. Mai analiză încă o dată numele și numerele. Îi răspunse o voce de femeie. Nu era totul ocupat. Fu surprinsă și bucuroasă fiindcă era nu doar foarte aproape ci era exact locul unde sperase să stea. "Ajung în cinci minute", mai spuse și chiar plecă. În zbor.
Intră în barul de la parter fiindcă nu vedea altă intrare. Băiatul de la bar o îndrumă amabil până la o scară în ușoară spirală. Cu toată deruta, ajunsese mai devreme de cele cinci minute.
"Doriți
o cameră doar de fete sau una mixtă?" Hmm... Aproape că se așteptase la
întrebarea asta. Deci nu se miră. Procesă rapid întrebarea, situația. "Totuși, mai
bine una de fete", răspunse zâmbind. Nu voia agitație.
După
ce o înregistră, domnișoara de la recepție o conduse, îi prezentă camera, la
fel restul dotărilor. Totul îi părea familiar de parcă mai fusese pe acolo
într-o altă viață.
- va urma -
...stilul tău, cum mă înfierbânt puţin, cum trebuie sa astept o ..''dată viitoare''. Nu vrei a şti cât de curioasă sunt. Te imbratisez..
ReplyDeleteAdriana, vine si continuarea, de data asta mai repede decat te astepti :)
DeleteAm mai ramas cu o poveste neterminata de publicat. Din cauza evenimentelor... :(
Te imbratisez si eu cu drag :)
Deja imi era dor sa citesc ceva de la tine.
ReplyDeletePupici si o vara frumoasa!
Angi draga, ieri ma gandeam la tine. Eram prin gradina si ma gandeam ca oi fi si tu tot pe acolo. Desigur, prin gradina ta :)
DeleteVine si continuarea. Foarte repede. Te pup si iti doresc la fel :)
:))Acolo si eram!
DeleteTe pup!
Vezi? Stiam eu ;) :)
DeleteCred ca te joci cu noi de-a hocus-pocus....uite-o pe Elly.... unde e Elly? :))
ReplyDeletepupici!
Minnie, esti tot jucausa si cu mult umor, ca de obicei. Multumesc de trecere. Da, nu prea sunt pe aici si nici pe dincolo in ultima vreme. Imi pare rau.
DeleteTe pup! :)
ce bine elly ca te-ai reintors sa ne transpui ca facand parte din povestile tale...
ReplyDeletesucces!
si astept urmarea !
Draga Anca, urmeaza curand. Maine. :) Multumesc.
DeleteScrii foarte rar, Elly. Dacă urmarea va fi peste o lună, poţi fi sigură că toată lumea va uita ce ai scris până acum la povestirea asta. Continuarea ar trebui să fie cât mai rapid, aşteptarea să nu dureze mai mult de o săptămână. Ne era dor de stilul tău.
ReplyDeletePai decat mult si fara rost...mai bine putin si sper, nu chiar prost ;) :)
DeleteUrmarea va aparea foarte rapid. Vei ramane uimit ;)
Merci!
Scrii foarte bine, ti-am mai spus acest lucru, continua sa o faci mai des.Imi e dor de povestile tale. Ne-ai lasat iar in suspans..Trebuie neaparat sa scrii o carte.Pupici!
ReplyDeleteMultumesc, Ella. Daca as avea timp mai mult poate ca as face-o mai des. Din pacate n-am reusit nici la comentariile de la ultimele postari de pe ambele bloguri sa raspund si s-au adunat cateva... Si stiu, nici macar sa trec pe la cei pe care va citeam n-am reusit in ultima vreme. Tot sper sa pot...insa deocamdata raman cu speranta. Te imbratisez. :)
Delete...uite un semn...
ReplyDeleteasteptam si alete...:)
toate bune, Elly! pup!
Geanina, ma bucur ca te vad. Tare mult.
DeleteN-am reusit decat pe FB, cand si cand, sa ajung, destul de rar, de altfel, de cand m-am intors. :(
Continuarea povestirii vine chiar foarte curand. Multumesc. Te pup si eu, draga mea! :)
Esti plina de mister in ultima vreme.Povestirea este genul si stilul tau,de a ne lasa cu gura cascata.Important ca ti-e bine, nu?Vezi,toata lumea iti simte lipsa,pentru ca erai o prezenta activa in jurul fiecaruia.Astept sa revi de-a binelea.Te imbratisez cu mult drag !
ReplyDeleteFlori, draga, daca as avea si timp pe masura ar fi minunat. Mi-ar placea sa fiu, macar cand si cand, prezenta pe la prieteni.
DeleteDaca voi toti vorbiti de un anume stil al meu...inclin sa cred ca nu puteti exagera chiar cu totii. Iti multumesc si te pup. :)
Da, ar trebui sa scrii mai des. Mult mai des.
ReplyDeleteDupă căsătorie, viața mea a fost atât de grea, încât soțul meu a început să urmărească alte femei pentru că nu i-am dat un copil după ce am așteptat câțiva ani. Mi-am văzut căsnicia dispărând. Am făcut tot posibilul pentru a schimba situația, dar nimic nu a funcționat până l-am întâlnit pe Dr. DAWN, un vindecător spiritual. Dr DAWN mi-a salvat viața și căsnicia. acum am 3 copii. Sunt recunoscător Dr. DAWN și de aceea îmi las mărturia oricărei persoane care suferă de probleme conjugale și de fertilitate. E-mail de contact: dawnacuna314@gmail.com
ReplyDeleteWhatsapp:+2349046229159