Fantezii de somnoroasă

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/John%20Goodman

Octombrie și dimineață... Dimineață și ceață... 

Jean Gabin

O ura. Cum ura și umezeala aferentă ce se insinua în haine, în machiaj, în păr, parcă și în sufletul ei obosit. N-avea chef de nimic dar trebuia să facă deplasarea respectivă. Cu trenul. 

Călătoriile cu trenul erau bune. Îi plăcea să observe natura umană pe îndelete. Era însă nedormită, de abia se târâse la gara care era la doar ceva mai mult de jumătate de kilometru de casă. 

Biletul era luat, urcă și începu să-și caute locul. Afurisită ceață! Parcă era și în vagonul lung, de săgeată! De abia vedea oamenii...și, deși credea că urcase bine, nu-și găsea locul. Erau acolo toate numerele din vecinătate: 111, 112, 114, 116, 118...125, numai 115 nu. Ridicând din umeri se așeză pe 114. Doar ce plecase trenul că apăru un bătrânel revendicând acel 114. Și care-i spuse că a văzut el un 115 în cealaltă parte de vagon. Așa o fi fost. Își luă poșeta și trecu dincolo. Da, erau un 115 și un 117 lipite iar în față parcă 114 și 116. 

Duzina de cuvinte - Redundant

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/John%20Goodman

E foarte tarziu dar sunt chiar langa cinematograf si vreau sa intru sa vad un film. Ceva cu Blues Brothers scrie pe afis. O comedie. Gata, mi-am luat bilet. Intru in sala. Am intarziat, lumina e stinsa si bajbai prin semintuneric ca sa ajung la locul meu de la balcon. Numai acolo am mai prins un loc la ora asta.

Nu e bun locul. In fata mea e unul inalt si masiv, cat doi.

Am pierdut si genericul, am pierdut si minute bune din film. 

Reusesc sa vad cum John Goodman danseaza prin baruri in costum negru si ochelari fumurii. Danseaza ca un urs super-talentat dar si canta. Canta pana ce se transforma in Yeti, imbracat intr-o blana de urs de culoare verde-albastruie, morocanos, bombanind continuu. 

Unde naiba sunt Blues Brothers? 

Au aparut dar abia de ii zaresc. Blues Brothers mananca biscuiti de cauciuc si canta redundant "Rubber Biscuit". "Bow, Bow, Bow!" Elwood rules! Pentru ca "i-a luat" pe The Chips, parintii biscuitilor de cacuciuc.

Ford-ul lui Dan Aykroyd iese din apa cu o barca pe capota. Ce nebunie de film! Incepe sa-mi para rau dupa bani. 

Imbracata intr-o rochie bogata de brocart cu tot soiul de intarsii world, Queen Moussette ori Erikah Badu i-a blestemat pe Blues Brothers sa sa transforme in zombi. Si ei canta si danseaza...si tot canta, si tot danseaza... sunt ca niste umbre imbracate in costume negre, cu ochelari fumurii. Nu cumva am nimerit la "Men in Black"??

...................................................................................................................................................................

Mangaieri blande de raze de soare, ajunse la mine printre frunzele si florile de begonie portocalie de la fereastra, m-au trezit din somnul ca o boala.

Nici urma de cinematograf, de John Goodman, nici urma de Blues Brothers ori de regina voodoo. Film de cosmar. E clar. Am avut un vis urat din cauza bolii.

Parca ma simt mai bine decat acum cateva ore. Raceala care m-a tinutuit la pat ieri toata ziua incepe sa cedeze.

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.