Doctorul mă înșelase cu o zi înainte...

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Sunt feluri de mâncare și dulciuri care poartă o anume încărcătură, un fel de o simbolistică proprie. Pe lângă cozonaci, care nu puteau lipsi, anul ăsta am stabilit că de Crăciun fac prăjitura televizor. Sunt îndrăgostită de ea încă din copilărie și mă tot reîndrăgostesc de două-trei ori pe an. De Paște, de Crăciun sau poate de Anul Nou. Nici nu mai țin minte când și cum a ajuns rețeta în casa noastră. Cum mama e pe lângă mine o întreb dacă mai ține minte proveniența. Spune că e de la o doamnă din Zalău, cu care a fost cândva colegă. De doamna respectivă, ca prezență fizică, încă îmi amintesc... 

Bâlbâiala

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Nu-mi place bâlbâiala. Oamenilor care o au le provoacă un deranjant complex de inferioritate iar mie compasiune. Am avut un coleg de liceu bâlbâit: Fă-Fănică. Îl chema Ștefan, desigur, însă al lui îl alintau Fănică. Și-a purtat alintul-apelativ, așa bâlbâit, toată perioada liceului.

Oglindă, oglinjoară!

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Început de noiembrie, o dimineață din studenția mea. M-am trezit cam târziu, m-am pregătit cât de repede am putut și asta fără oglindă. Mi se mai întâmplase, îmi cunoșteam bine trăsăturile. Cu creionul de buze mi-am desenat un contur cât de corect am putut.

Frumoase. De piatră

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

            Chiar și în octombrie...            

Fantezii de somnoroasă

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Octombrie și dimineață... Dimineață și ceață... 

Jean Gabin

O ura. Cum ura și umezeala aferentă ce se insinua în haine, în machiaj, în păr, parcă și în sufletul ei obosit. N-avea chef de nimic dar trebuia să facă deplasarea respectivă. Cu trenul. 

Călătoriile cu trenul erau bune. Îi plăcea să observe natura umană pe îndelete. Era însă nedormită, de abia se târâse la gara care era la doar ceva mai mult de jumătate de kilometru de casă. 

Biletul era luat, urcă și începu să-și caute locul. Afurisită ceață! Parcă era și în vagonul lung, de săgeată! De abia vedea oamenii...și, deși credea că urcase bine, nu-și găsea locul. Erau acolo toate numerele din vecinătate: 111, 112, 114, 116, 118...125, numai 115 nu. Ridicând din umeri se așeză pe 114. Doar ce plecase trenul că apăru un bătrânel revendicând acel 114. Și care-i spuse că a văzut el un 115 în cealaltă parte de vagon. Așa o fi fost. Își luă poșeta și trecu dincolo. Da, erau un 115 și un 117 lipite iar în față parcă 114 și 116. 

O zi...blondă

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 29 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

            Ușor de înțeles...          

Nu știu de ce se tot întreabă oamenii de ce sunt atât de iubite bancurile cu blonde... Pentru ca sunt ușor de înțeles...de-aia!

Simt că nu mă credeți... Să vă dau un exemplu... Iată cum începe încă de dimineață, ziua unei blonde: 

Schimbare de peisaj

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

                            Găsiți cele N diferențe  ;)                       

==========================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.

Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.

Ce înțeleaptă era Vivien Leigh!

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

foto personală

- Hai, mai repede, să vopsim ouăle pentru soră-ta, că acum vine bărbatu-său să le ia! Și nu vreau să le găsească neterminate.

Devreme...încă nici ora nouă dar mama, care e simbolul nerăbdării și al grabei, ceva gen 2 in 1...nu se poate schimba. Mai degrabă se poate schimba cursul unei ape.

Ce mai gătim?

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

foto personală

Într-o dimineață, m-am pomenit cu mama, trecând pe lânga mine, destul de devreme, puțin înainte de ora 7,00. Eu, în fotoliu...tastam ceva pe aici.

- Ce e de te-ai trezit atat de devreme? am întrebat... Afară e întuneric și ninge. Ai treabă prin grădină? Și-am început să râd.

A început și mama să râdă dar cam strâmb.

Mulțumiri pentru înțelegere!

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Foto personala - 19.08.2012

Iata ca dupa weekend-ul trecut, in care am avut foarte multe probleme personale, a venit o zi de luni in care am reintrat in ceea ce se cheama "campul muncii".

A fost luni, 28 ianuarie acea zi. Am un nou job, dupa o perioada de o jumatate de an de pauza.

Totul ar fi fost bine dar n-a fost chiar asa. Programul meu de lucru e ciudat. E un program in care stiu cand ma duc acolo...insa nu stiu cand plec de acolo. Doar asa, cu oarecare aproximatie.

Luni am ajuns acasa la ora 18,50.

Marti ceva mai tarziu, trecuse de ora 19,00 putin.

Miercuri...deja nu m-am mai mirat cand am plecat de acolo la 18,25...si pana acasa...s-a mai adaugat aproape o ora.

Joi cam la fel, am si facut fotografiile prezentate vineri, la reflexii. Vineri nu cred ca mai vreti sa stiti la cat am ajuns acasa. Tot cam asa. 

Am lucrat pana si sambata, si n-am reusit nici sa dorm in noaptea dinspre vineri spre sambata. Cred ca de prea multa oboseala. 

Sambata, foarte devreme, am publicat editia a cincea a Happy Weekend...si am lasat lucrurile sa curga de la sine. 

Va aduceti aminte, cei care participati, ca v-am anuntat care a situatia, sperand sa ma bucur de intelegerea voastra. Ceea ce s-a si intamplat.

Probabil ca situatia se va repeta in fiecare sambata. Desi oficial nu se lucreaza, neoficial da. Sambata de sambata, uneori poate si in vreo duminica. Am insa speranta ca ma veti ierta ca sunt ceva mai absenta in ultimul timp de pe blog, de pe bloguri. Am incercat sa recuperez in weekend ceea ce aveam de recuperat. N-am reusit chiar 100%, mai am vreo 3 "datorii" lasate pe ziua de azi. Pe seara zilei de azi.

Ceea ce trebuie sa stiti este ca totul se intampla din motive obiective iar situatia va reintra in normal, caci ma voi organiza mai bine. Sunt silita de imprejurari.

Va multumesc din suflet pentru intelegere!

La plecare...la venire... aproape întuneric . . . . . . . [r.i.o.]

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

   Doar câteva reflexii  luminoase în băltoace și pe firele de curent electric...  

========================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.

Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.

Disarm Me (With Your Loneliness)

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Oricât ar părea de ciudat, nu mă trezesc in fiecare dimineață. Nu am cum mă trezi pentru că, de cele mai multe ori, dimineața mă găsește trează. Ca și acum. Cel mai adesea reușesc să inchid laptopul pe la ora 6,00 sau 7,00 ori poate și mai târziu, atunci când mă doboară oboseala. După maxim 2-3 ore de repaus sunt pregătită pentru o nouă zi.

Apoi, de abia în jurul prânzului deschid laptopul. Mă întâmpină un chip pe care, din prea mare obișnuință, nici nu-l mai observ. Dacă însă, printr-o stranie întâmplare ar dispărea, aș ști imediat. 

Diamant...matinal . . . . [R.I.O.]

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

                               Strălucire sol(it)ară                              

========================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.

Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.

HAPPY WEEKEND! - Editia 26

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 26-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

_________________________________________________________________

O zi absolut normală

Țârrrr!! Iar sună ceasul! Trebuie să mă trezesc. Împiedicându-mă de somn merg la baie. Oglinda îmi arată aceeași tipă de ieri seară, nici mai urata, nici mai frumoasă, poate ceva mai ciufulită.

M-am spălat. M-am aranjat doar puțin, nu cine știe ce. Sunt gata! Plec la job.

Când am ajuns, pe holul cel mare, lângă automatul de cafea, azi mai era un alt automat. Poate că nu-l observam dar l-am văzut pe Dan că stătea în fața lui, cam indecis.

Am intrat, în sfârșit, în birou. Fapt foarte curios, Boss e deja venit. Asta nu se întâmplă prea des. E abia a treia oară in doi ani.

Primele chestii le-am rezolvat pe fugă, inclusiv cafeaua de rigoare. Pe la 9,30 a apărut George, cerând să îl anunț la Boss. "Bine, bagă-l pe tâmpit.", zise zâmbind sardonic, Boss.

"Am decis să părăsesc compania. Puteți să-mi dați sufletul înapoi?" am auzit după nici trei secunde de după ușa capitonată cu zgârcenie. Și după alte trei secunde, George era din nou în fața mea. Mi s-a părut fericit, "tâmpitul". 

Off! Greu mai trece lunea timpul! Deși mi-e urât, trebuie să merg la toaletă. N-aș avea oroarea asta dar trebuie să-i anunț lui Boss orice mișcare.

WTF?!? La toaletă, peste weekend a apărut o nouă cabină. Nu pot să cred!

Vazând-o, mi-a venit imediat în minte o caricatură, peste care am dat acum vreo două zile pe net. Noua cabină e pentru unii ca ăștia:

Peste cinci minute se încheie programul. La Boss tocmai a sosit un individ care nu-mi place. După ce am dus cafelele, Boss m-a trimis acasă. Știe și el că ușa s-a capitonat cu zgârcenie. Au de discutat afaceri.

Slavă Domnului! S-a terminat și ziua asta. O zi absolut normală!

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 26.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):

Duzina de cuvinte - Un destin

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Fetelor din cartierul de pe dealuri le placea Ionut. Pe oricare dintre ele ai fi intrebat-o, declaratia ei ar fi fost aceeasi: "Ca Ionut mai rar baiat!". Nu era numai bine facut, adica bine proportionat si cu un chip atragator, deci nu era numai o caracterizare asa, privindu-l de la distanta. Ceea ce ele apreciau cel mai mult era ca el avea pentru toate fetele intotdeauna o gluma draguta si care se potrivea "la marele fix". Era mereu pe subiect. 

Aveau dreptate toate fetiscanele. Ionut nu era numai un tanar atragator ci era si foarte inteligent. Astfel ca se putea discuta cu el despre orice iti putea trece prin cap. Fie ca era o traznaie, fie ca era un subiect serios, fie ca era literatura (da, la inceputul anilor '80 multe dintre fete inca citeau!)...despre toate Ionut stia cate ceva. Avea pareri, avea idei personale, avea o memorie fantastica. Terminase liceul cu doar vreo cativa ani in urma.

In timpul liceului si mai ales in ultimul an, toti profesorii erau unanim de acord ca ar trebui sa dea la o facultate. Putea sa incerce la mai multe. Profesoara de Fizica ar fi spus ca putea sa dea la Electrotehnica pentru ca Ionut se pricepea de minune la instalatii electrice. Profesora de Limba romana i-ar fi dat dezlegare sa mearga sa se inscrie la Filologie. Literatura nu avea prea multe taine pentru el, iar de citit citise vreo doua bibloteci. Profesorul de Biologie era convins ca drumul lui ar putea fi horticultura. Ar fi fost o alegere cat se putea de inspirata. Ionut mostenise priceperea la gradinarit de la tatal sau, care lucra in domeniu, ca simplu muncitor horticol, pentru ca viata nu-i oferise altceva in tineretea lui de baiat sarac dintr-o mahala marginasa. In tineretea lui, tatal visase o desprindere dar... nu se putuse.

Tot profesoara de romana l-ar fi indrumat catre Facultatea de drept, daca era sa fie intrebata, pentru ca baiatul era bun la logica, stia sa argumenteze si, mai ales, era un bun vorbitor. Ascultandu-l, te simteai prins intr-un dans din care iti parea rau sa te retragi. 

Pe vremea aceea politica nu facea nimeni, insa Ionut ar fi fost bun si pentru asta. Cum am spus, era un foarte bun vorbitor, spusele sale pareau o creatie inspirat dantelata cu citate din lecturile ce-i trecusera pe sub ochi si-i ramasesera in cap.

Ionut n-a ales niciunul din acele drumuri. Toate posibile. Am uitat sa spun ceva. In ultimul an de liceu parea ca si-a pierdut busola. Se inhaitase cu altii de seama lui sau mai mari ceva si incepusera sa bata barurile orasului, de cum implinisera 18 ani. Venea tot mai adesea acasa baut. Sau macar ametit. Si tot mai des dimineata, desi era plecat de cu seara.

N-a mers mai departe. A plecat in armata pe care a facut-o nu foarte departe de casa, printr-un noroc. Mama lui era fericita. Avea pe cine sa rasfete. Ca tare mult isi mai iubea feciorul! Despre care, cand venea vreun repros cum ca i-ar cauta prea mult in coarne, spunea: "Lasa, macar el sa aiba de toate, sa nu mai sufere si el ca mine, ca noi!"

Anii au trecut, aproape treizeci la numar. Despre astea si despre altele isi amintea in momentele astea Ionut, barbat la casa lui acum, cu sotie, cu copil. Dupa ani  de rataciri, se schimbase mult, in bine, insa toate trenurile vietii, le pierduse. Adesea il incerca un dor dulce de mama, prea blanda, prea toleranta, dar atat de iubitoare. Femeia se stinsese in urma cu aproape trei ani.

Si privindu-si mica cireada de vacute frumoase si bine ingrijite, zece la numar, se gandea ce minunat ar fi fost sa fie zece cai, fiecare calarit de cate un viteaz soldat din armata romana...iar el....

Ei, bine, el sa fie un mandru decurion, membru al Ordinului Ecvestru din Marele Imperiu Roman.

 

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.

WORDLESS WEDNESDAY (16) - One April Day

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

Poem for an April Day

Mult mai multe imagini la WW găsiţi la Carmen, iniţiatoarea acestui joc.

Duzina de cuvinte - Purple love

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/dimineata

O  negură blândă cu intarsii de violet îi păru dimineaţa, printre draperii şi perdele, când se trezi în patul larg ce încă păstra miros de amor, având o senzaţie de uitare totală a sinelui, ca o cădere, o scufundare într-o tăcere adâncă;  şi poate n-ar fi auzit că e prea multă linişte dacă o minusculă gâză, delicată ca un filigran, nu zburda cu zumzet  fin în jurul florilor din fereastră...şi-n colţul ochiului îi apăru o lacrimă.  El...plecase...

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.

17.03.2012