Octombrie și dimineață... Dimineață și ceață...
 |
| Jean Gabin |
O ura. Cum ura și umezeala aferentă ce se insinua în haine, în machiaj, în păr, parcă și în sufletul ei obosit. N-avea chef de nimic dar trebuia să facă deplasarea respectivă. Cu trenul.
Călătoriile cu trenul erau bune. Îi plăcea să observe natura umană pe îndelete. Era însă nedormită, de abia se târâse la gara care era la doar ceva mai mult de jumătate de kilometru de casă.
Biletul era luat, urcă și începu să-și caute locul. Afurisită ceață! Parcă era și în vagonul lung, de săgeată! De abia vedea oamenii...și, deși credea că urcase bine, nu-și găsea locul. Erau acolo toate numerele din vecinătate: 111, 112, 114, 116, 118...125, numai 115 nu. Ridicând din umeri se așeză pe 114. Doar ce plecase trenul că apăru un bătrânel revendicând acel 114. Și care-i spuse că a văzut el un 115 în cealaltă parte de vagon. Așa o fi fost. Își luă poșeta și trecu dincolo. Da, erau un 115 și un 117 lipite iar în față parcă 114 și 116.
115 cel presupus a fi liber, era chiar liber. Pe 117 însă ședea Jean Gabin supradimensionat. Sau mai degrabă John Goodman pentru că de abia avea loc în scaun. Cinefila din ea se simți deodată confortabil. Uită de ceață, de umezeală. Puțin chiar și de somn.
 |
| John Goodman |
Fascinată de asemănarea bărbatului cu celebrii actori, și nu oricum ci cu 2 deodată, observă, ca potriveala să fie și mai grozavă, că bărbatul din tren avea ochii verzi-albăstrii.
Vrând poate să fie simpatic, domnul făcu remarca, către ea și către vecinul de peste drum (nici în franceză, nici în engleză ci în româneste, ce surpriza!), că poate vagoanele sunt vagoane pentru chinezi, așa subdimensionate și supraetajate, cum erau. Ambii zâmbiră auzindu-l și ea-și imagină, tot mai amuzată, orez peste tot prin tren... Fantezii de somnoroasă.
Trenul mergea legănat... Peste drum, vecinul, un bărbat între două vârste ce acaparase ambele locuri cu vreo trei bagaje, intră în discuție cu Jean/John când tocmai își dădea cu părerea așa, mai mult să treacă timpul, că trenurile or fi luate de la nemți, la mâna a doua, pentru că numai ei ar putea să ne dea nouă, românilor așa lucruri meschine pe când ei vin aici să mănânce și, mai ales, să bea ieftin. Răutăți al căror sens ea nu-l vedea. Îl descoperi însă când Jean/John începu să le povestească ambilor despre o delegație în Germania.
Delegația fusese la Regensburg, pe vremea când marca încă era marcă. "Probabil la început de ani '90", își spuse ea în gând, și mai somnoroasă.
Uimită, auzea cum la localul unde spunea că băuseră seara niște bere, prețul creștea cu o marcă pe oră. Nu se băgă în discuție, ce știa ea? Era aproape o fetiță pe vremea aia. Doar volubilul Jean/John știa adevărul.
Credea că nu mai scapă, domnul ținea morțiș s-o angreneze în discuții și ea murea de somn. Noroc că la următoarea stație domnul de vis-a-vis fu expediat la clasa I-a de către un cuplu ce avea bilete pentru acele locuri. Se gândi, din nou cu altă uimire, cum naiba să stai la clasa a II-a când ai bilete la a I-a?!? Doar de lenea de a se deplasa încă două vagoane. Hmm!
 |
| Jean Gabin și Michele Morgan în Suflete în ceață (1938) |
Trenul cu scaune liliputane (în privința asta avea totuși dreptate Jean/John) se legăna pe șine. Îl simțea prin somnul iepuresc. Cu puțin înainte de a ajunge la destinație, se trezi.
În mica agitație stârnită de iminenta coborâre din tren în Gara de Nord, avid de discuții, căci vecinii fuseseră aproape muți, Jean (ori John) găsi de cuviință s-o complimenteze cum că n-a mai văzut ochi așa de frumoși. (!)
Off... "Ce înseamnă să fii somnoroasă!", își spuse în sinea ei. Abia acum își lămuri insistența domnului cu alură și chip de celebrități. Amuzată, dar încercând să-și păstreze pentru ea zâmbetul, îl întrebă dacă i s-a mai spus cumva cu cine seamănă. Nu se lămuri însă dacă masivul domn știa cine a fost Jean Gabin și cine este John Goodman...sau, poate din modestie doar, mormăi ceva, cam nemulțumit că femeia, încă tânăra, nu căzu pe spate la auzul complimentului cu ochii. Complimentelor chiar, fiindcă îi spuse imediat și că este frumoasă...
Apoi o întrebă rapid: "Cu ce treabă în București?" dar rămase cu ochii în soare când cinefila spuse un "la revedere", destul de sec dar cu un zâmbet ghiduș... De parcă gândea: Ce treabă avea ea cu un bărbat trecut bine de 50, cu alură de John Goodman și zâmbet de Jean Gabin, oricât de simpatici i-ar fi fost actorii?!? Și coborî fără a mai privi în urmă...
Ceața se spulberase...
 |
| Marlene Dietrich |
Poveste scrisă în amintirea marelui Jean Gabin dar și ca prețuire pentru John Goodman, doi actori dragi mie.
Pe Jean Gabin l-am văzut pentru prima dată în filmul Suflete în ceață (1938), alături de frumoasa Michele Morgan și celebrul Michel Simon, o dramă excelentă, care a devenit o peliculă clasică.
 |
| Pure Violet |
În filmul de o tristețe aproape poetică, Jean Gabin îi spune partenerei sale: "Știi, ai ochi frumoși". Probabil nu era doar o replică fiind de notorietate faptul că Gabin a fost îndrăgostit de ea.
La plecarea lui în America, Îngerul albastru, diva Marlene Dietrich, se îndrăgostește nebunește de extraordinarul Gabin. Și pe viață.
M-am întrebat: Oare ce parfum folosea Marlene Dietrich? Am aflat: Pure Violet by Frau Tonis. Frau Tonis Parfum NO. 37 Veilchen (Pure Violet) este un parfum glamuros, dulce și puternic de violete, cu note verzi și lemnoase, creat special pentru ea în nebunii ani '20 și relansat în anul 2009 ca omagiu adus artei și personalității actriței.
Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfumul cețurilor toamnei îi aparține gazdei.
Au mai scris pentru tema de astăzi următorii:
Mirela, Cătălin, Silving, Alexandra Ali, Tina, Ghurhu, Gabi, Nina, Irealia, Vania, Sonia, Lolita, Diana, CZ,
anca, Alexandra, CZ, Tina, Lolita, Dana Lalici,
M-ai facut sa-mi aduc aminte de Jean Gabin... N-am apucat sa vad multe filme cu el, dar tin minte cu cat drag vorbeau ai mei despre el. Am si acum cateva fotografii cu el, pastrate de tatal meu intr-un album cu amintiri.
ReplyDeleteDespre John Goodman ce sa mai zic? Adorabil! :) Ma si aseman cu el din punct de vedere al gabaritului, asa ca... :))
Foarte frumoasa calatoria cu trenul. Cred ca Jean/John o fi apreciat acea...ceata... :) Si poate ca intentionat n-a dorit sa se mai deplaseze inca doua vagoane, pana la clasa I. ;) Unii ochi merita eforturi chiar si mai mari decat atat... ;)
Nu stiam ca te voi atinge in mod placut cu postarea, la actori ma refer. Eu ii apreciez pe unii actori care altora nu le spun mare lucru asa ca nu ma astept ca multi dintre cititori sa rezoneze cu mine. ;)
DeleteCat priveste povestea despre calatoria cu trenul...nu Jean/John a fost expediat la clasa I-a ci vecinul din fata, un alt barbat. :) Jean/John a stat tot timpul acolo, admirand-o din lateral pe tipa de langa el. ;)
Altfel cum ar fi fost acolo sa-i faca complimente la finalul cursei?! :)
Multumesc!
Sa stii ca la un moment dat m-am surprins pe mine insumi, cand mi-am dat seama ca nu-mi plac doar actorii tineri de la Hoolywood. Cred ca nu fac parte din randul lumii... :( Din pacate pentru tine, ma tem ca nici tu nu faci parte din modernitate...
DeleteDar daca tot veni vorba despre actori, preferatul meu francez este Jean Paul Belmondo. Vad ca tie nu ti-a placut Alain Deloc. Nici mie in mod deosebit, dar l-am pus mereu peste Louis de Funes, care m-a scos din minti cu scalambarile lui. Multa lume l-a indragit, insa cred ca mai degraba filmele lui l-au facut mare, nu acting-ul lui in sine... Eh, e doar o opinie... Nu suport scalambatii. :P Asa cum si Rowan Atkinson imi face scarba cand il vad, insa multa lume e innabunita dupa el... ;)
Apropo, daca tot veni vorba de actorii tineri de la Padureasfanta, stai cu ochii pe Asa Butterfield si Chloe Moretz....daca ai timp... Dar bine, ei sunt chiar 'prea tineri', cand de fapt toata lumea ii indrageste pe cei cu care se si inchipuie facand sex deja... Eu vorbeam de acting...ce incuiat si ramolit am ajuns sa fiu. :(
DeletePai, stai asa! De ce sa-ti placa DOAR actorii tineri? Asa ar trebui? E vreo moda? Ca eu n-am auzit de ea...
Eu nu am facut de cand ma stiu parte din majoritate. Inca de copil. Nu ma jucam niciodata "de-a mama si de-a tata", "de-a mireasa", nu ma jucam "prinselea", "leapsa" "flori, fete, filme sau baieti", nu ma jucam cu mingea... asta cand toti copiii doar asta faceau :)) Ti se pare ca-s in neregula? Deci nu fac parte nici din modernitate...inseamna tot un fel de aliniere care pe mine nu ma coafeaza.
Din pacate in ceea ce-l priveste pe J.P.Belmondo...aici nu ne mai intalnim la gust. Dar stii de ce? Doar fiindca esti baiat si eu fata. Asa nu-mi plac nici Arnold, nici Stalone, nici Dolph Lundgren, Van Damme, nici Vin Diesel...nimic de genul...
Iar pe Delon si pe de Funes eu nu-i pot compara fiindca reprezinta genuri complet diferite. Scalambaielile nu-mi plac nici mie. Adica actorii fizici. Aici l-am putea incadra lejer si pe Jim Carrey ori pe Bendeac al nostru ca si pe Sacha Baron Cohen. Asta nu inseamna ca ei n-au un anume talent...dar nu ne prea place noua. Mult timp eu l-am identificat pe Chaplin cu personajul din filmele lui mute. Ei bine, Chaplin e mult mai mult de atat. Sunt mai multe filme in care a demonstrat ca era un artist extraordinar, fara sa-l ajute prea mult nici fizicul, nici vocea, nici chiar chipul, as zice. "Monsieur Verdoux" este o dovada a geniului sau, un film extraordinar, in care face un rol extraordinar.
Pe tinerii aia doi nu-i prea stiu...dar cred ca numele lor mi-au ajuns pe la urechi/ochi. O sa incerc sa vad "Hugo" ca sa impusc doi iepuri ;)
Nu esti nici incuiat, nici ramolit...nici mie nu-mi pasa de altceva cand vad un film decat de cum este facut, de cum joaca actorii...si rar ma enervez cand unii actori imi par nepotriviti ca date fizice cu rolul daca totusi joaca bine. Dar daca jocul lor fals sau regia idoata ma zgarie pe retina si ma scoate din fire... :( e mult mai grav.
Pe nerăsuflate am citit povestea ta, Elly, iar acum îmi doresc să revăd Suflete în ceață (Le quai des brumes), un fim mare,care în istoria cinematografului francez este considerat un uriaș film clasic. Domnul Gabin, vecin de tren?! Cineva spunea despre Jean Gabin că este ”un domn chiar și îmbrăcat în pijama„ și îi dau dreptate! Ce lume fascinantă, desprinsă dintr-un cinematograf autentic, ai adus azi în poveste, odată cu cețurile toamnei...Îngerul Albastru nici nu putea avea alt parfum decât cel al violetelor, i se potrivește ca o mănușă. Iar misterioasa frumoasă adormită din tren e în ton cu povestea, în ciuda tinereții sale.
ReplyDeleteCeață și Frau Tonis Parfum NO. 37 Veilchen (Pure Violet), o asociere misterioasă, ca și privirea fatalei Dietrich. Mister și atracție. ;)
Dragă Elly, să ai o toamnă fără cețuri, dar cu soare, belșug și spor în toate! Cu drag! :)
Da, n-ar fi rau de revazut. Chiar si eu as dori dar inca nu ma simt in stare. De zile intregi ma chinui sa ascult in intregime un album al trupei mele favorite si n-am ajuns decat la a sasea piesa...
DeleteMa bucur ca ti-a placut povestea. Cum ma stii, acum doua zile habar n-aveam ce voi scrie. Pana si ieri dimineata povestea arata cumva altfel in ideea mea.
Multumesc mult, Mirela! :)
Ai pomenit aici de actori buni. Nu ştiam că-ţi plac actorii mai vechi. Cu atât mai puţin francezi.
ReplyDeleteCredeam că toată lumea e înnebunită după actorii tineri de la Hollywood. Ce actori îţi mai plac?
Nu stiu ce impresie fac eu...dar nu-s deloc superficiala. Imi plac tot felul de actori. Conditia e sa fie buni, sa fie autentici, nu niste inchipuiti cu aere de vedete.
DeleteNu are sens sa insir acum o lista de actori. Acum o saptamana scriam despre Fernandel, Bourvil si altii asemenea. Desi comedieni, cred ca n-au fost doar atat. Sunt inca niste legende si pentru asta exista un bun motiv. De exemplu mie nu mi-a placut Alain Delon (era sa scriu Deloc si nu eram departe)...si poate ca asta te va surprinde. Mi-a placut intr-un singur rol, in Monsieur Klein (Domnul Klein). In rest...
Imi plac filmele vechi mai mult decat cele noi. N-am mai vazut un film nou cam de mult timp dar nu neaparat fiindca nu mai vad filme ci si pentru ca cinematografia se indeparteaza tot mai mult de ceea ce inseamna filmul... tehnologia jucand un rol mai important decat actorii. Ceea ce mi se pare trist si degradant.
Care mai sunt actorii tineri de la Hollywood? Stiu doar ca sunt foarte multi, dar unii care sa conteze eu nu cunosc...
Acum doua saptamani scriam despre Fernandel si restul...trece timpul asa de repede...
DeleteAi dreptate, tehnologia joacă un rol mai important decât actorii.
DeleteAlain Delon era iubit de milioane de femei,
dar el şi-o trăgea cu Jean Cocteau...
Stii tu ceva dar....nu se potrivesc personajele.
DeleteO relatie cu Jean Cocteau a avut Jean Marais, un important june prim al cinematografului francez. Dar e ceva adevarat: Si pe el il iubeau, cu vreo 30 de ani inainte de a-l iubi pe Delon, foarte multe femei. :)
Chiar daca Alain Delon nu e favoritul meu nu mi se pare OK sa ramana aici o inexactitate.
Eu ii cunosc foarte bine,doar sunt de pe vremea mea!
ReplyDelete:) Asa este dar ceea ce-i de valoare nu se demodeaza :)
DeleteTe-ai intors acasa... :) Merci, Flori!
Trei filme cu marele Jean Gabin pe care le ţin minte de peste 4 decenii : "L' imposteur" (1944), "La Traversée de Paris" (1956) şi "Maigret et l'affaire Saint-Fiacre" (1959).Pe cel de-al doilea l-aş revedea mereu.Am avut prieteni francezi care, la vârsta lor de 6...8 ani în 1940, au apucat Parisul sub ocupaţie şi au fost martori "pe viu" la scenele din această peliculă...Întotdeauna am aplecat urechea la vocea lui Gabin.De neconfundat !
ReplyDeleteE greu să pot descrie emoţia resimţită numai la întâlnirea cu aceste nume de actori mari.De aceea...NU MAI AM CUVINTE !
P.S. : La parfumuri nu mă pricep.Doar unul singur îmi place pentru că îmi evocă Franţa : franţuzescul "POISON". O seară bună !
Pai nu-i de mirare. Sunt trei filme mari, in care arta sa a stralucit :)
DeleteAi dreptate, inconfundabila voce! Stii piesa mai mult vorbita "Maintenant je sais"? Mi se pare superba desi n-am mai ascultat-o de cativa ani buni...
Daca povestea mea ti-a trezit astfel de emotii si, cel mai frumos si important, te-a lasat fara cuvine (ceea pare de necrezut fiindca ai mereu cuvintele potrivite) ...acesta e cel mai grozav compliment pe care-l puteam primi pentru scrierea mea.
Nici nu trebuie sa te pricepi la parfumuri. Povestile acestea functioneaza si independent de parfumurile care le insotesc :)
Multumesc!
Sunt vreo trei decenii de când Jean Gabin cânta această piesă (în clip sunt date şi versurile scrise) :
Deletehttp://www.youtube.com/watch?v=-Q7he4o3MC4
Pe atunci, îmi plăcea să o ascult mereu, o luam ..."à la légère". Acum, cuvintele şi înţelesurile textului îmi sunt copleşitoare prin vocea artistului.Au multă greutate pentru mine. Aşadar, nu mai iau celebra piesă "à la légère", ca în tinereţe, ci je la prends "au sérieux"...Tout à fait !
Şi eu mulţumesc mult !
Cum sa nu cada lata de placere domnisoara? Doar asta trebuia sa faca la auzul inteligentului compliment “ai ochi frumosi”! :) Iar cand i-a mai spus ca-i si frumoasa! Uaaaau! Macar i-a spus - domnisoara - "multumesc", pentru compliment? Sa nu-l fi lasat chiar trist in gara. :)
ReplyDeleteTot a fost un lucru bun: a inviorat somnoroasa, provocandu-i un zambet ghidus. :)
Jean Gabin era actorul preferat al lui tata. Mie mi-a placut in Mizerabilii si in rolul lui Maigret - mi se pare ca rolurle i se potrivesc “manusa”. Sunt sigura ca am vazut si alte filme cu el, dar nu-mi amintesc.
Saptamana linistita sa ai si cu spor in toate cele bune! Sa nu te tii de ghidusii! :)
Pupici cu drag!
:)) O insensibila! N-a cazut si a mai si zambit intr-un mod doar de ea stiut. ;)
DeleteMie mi-a placut in multe roluri. Desigur si in cele pe care le amintesti. Era impecabil ca actor...eu nu-i gaseam vreun cusur.
Multumesc mult, Diana! N-am sa ma tin. Voi fi cea mai cuminte :)
Frumoasa poveste interesanti actori pe care ii apreciez in egala masura.
ReplyDeleteLa filme si la parfumuri nu prea ma pricep. :(
Povestea e superba! imi plac actorii, imi place cum eroina ta vede astfel de minunatii intr-o lume de altfel banala! daca s-ar ridica si lumea la nivelul eroinei tale (;p) ar fi totul mai frumos, mai sensibil, mai cult si civilizat, si simtul umorului fin ar fi rege! :)
ReplyDeleteSuperb, in stilul care te caracterizeaza.
ReplyDeleteElly, m-am gandit la tine cand am vazut concursul acesta
http://www.catchy.ro/fotografiati-de-bresson-mare-concurs-literar-mare/43259
Interesant modul în care eroina ta vede detalii picante şi îmi place mult şi felul în care abordează problema. E lucru mare să ţii piept unei avalanşe de complimente şi întrebări... :) Între noi fie vorba, nu-mi plac grandomanii, iar Jean/John al tău se încadrează perfect în tipologie... Faptul că e simpatic ca aparenţă, nu înseamnă că şi locvacitatea lui volubilă poate impresiona, mai ales dacă nu comunică ceva util... Minunat textul! Merci!
ReplyDeleteZile de toamnă bogate în trăiri frumoase! :)
Nu m-as fi gandit ca exista o asemanare intre cei doi,dar acum o descopar:)
ReplyDeleteOho, parca a trecut o vesnicie de cand am vazut ultimul film cu Jean Gabin. Poate Clanul Sicilienilor? Cu rolurile lui John Goodman nu sunt foarte familiarizata. :D
ReplyDeleteSi tot o eternintate de cand nu am mai calatorit cu trenul...
De complimente nu mai zic. :P
Frumoasa povestire, iar apropos de ceata, iti doresc o toamna insorita, cu multe bucurii, Elly. :)
Bun! Cu ce sa incep? Cu faptul ca e noapte, e 2.25 si eu nu dorm .... Citesc si citesc si citesc .... Ultima povestire parfumata e a ta, asa ca plec la somn leganata de tren ... Apropo, mie imi placeau trenurile vechi, cu bancheta, pe care ma lungeam, citeam o carte si/sau ascultam muzica, priveam pe geam si timp de vreo 13-14 ore ...traiam intr-o lume aparte.
ReplyDeleteJean Gabin, John Goodman ... da uite o asemanare pe care nu o vezi din prima .... ce vaz fin ai, Elly! cam ca fata din poveste ... si tot cam ca ea stii tu cum sa fii misterioasa.
Faina povestire! Si acuma la somn ...vreo 3 -4 ore :))) ... mai ajung la tine maine ... defapt, azi dar ceva mai trziu decat dimineata, pentru ca deja e dimineata si sunt incoerenta .. Pupici "*
Fantezii de genula acesta iti fac calatoriile mai dulci. Ma amuzam si eu uneori, in calatoriile mele, sa imi imaginez istoria partenerilor de drum, bucuriile si necazurile lor....porneam uneori de la haina pe care o purtau, de la o cuta pe frunte sau o replica pe care o dadeau la telefon...Oricum, tu ai talentul asta minunat de a pune in scena povesti, de a reinvia personaje, de a face conexiuni.
ReplyDeletechiar nu am revazut de mult filme vechi...la iarna, poate!!!
ReplyDeleteN-am mai fost cu trenul de nu stiu cand, cel mai mult imi placeau calatoriile cu trenul.Iar o calatorie pe vreme cetoasa e mai sigura, mai placuta cu trenul.
ReplyDeleteDe Jean Gabin imi amintesc din filmul "Mizerabilii", cred ca l-am revazut acum vreo doi ani.Imi plac mai mult filmele din acea perioada,au un farmec deosebit.
Iti doresc o toamna de vis!
Mama mea n povestea des despre Jean Gabin, il considera unul dintre cei mai buni si mai simpatici actori. Cred ca am vazut candva vreo doua filme cu el, dar nu imi aduc aminte mare lucru din ele. Oricum, povestea scrisa de tine este reusita, mi-a placut felul in care ai lasat-o sa curga.
ReplyDelete