Cred că o să ți se pară stupidă și deplasată idee de a-ți inmâna această foaie. Știi, de mult ma tot gândesc la despărțirea noastră. Nu știu, dar parcă ceva îmi spune că mă voi despărți de tine.
Îți amintești o discuție de-a noastră, când ziceam eu ca expresia "Îmi pare rău" nu-și are rostul în unele momente? Poate că nici acum nu-și are rostul și nu le scriu.
Față de tine am greșit mult. Întotdeauna Vali era pe primele planuri, deși, după aceea îmi dădeam seama că nu fac ce e bine. De ea mă leagă amintiri plăcute dar nu am niciun punct comun cu ea (ți-am mai spus eu).
Ai fost și ai să rămâi amintirea mea cea mai plăcută din toți anii. Ești prea deosebită de ceilalți ca cineva să te poată uita.
Îmi pare rău - după cum vezi tot am zis-o! - că n-ai fost colega mea și la generală, când nimeni nu mi-a putut fi prietenă adevărată. Știu, două fete nu pot fi "prietene" cu adevărat, dar cu tine poate că aș fi înțeles mai bine totul.
Când așez aici aceste rânduri este duminică, după prânz. Aș avea atâtea să îți zic dar nu prea pot să le adun acum una câte una.
Poate nu înțelegi rostul acestei scrisori, poate că nici eu nu îl înțeleg, dar pentru mine ai însemnat mult. Nu știu dacă
