Tuesday, August 14, 2012

Scrisoare...din trecut


Cred că o să ți se pară stupidă și deplasată idee de a-ți inmâna această foaie. Știi, de mult ma tot gândesc la despărțirea noastră. Nu știu, dar parcă ceva îmi spune că mă voi despărți de tine.
Îți amintești o discuție de-a noastră, când ziceam eu ca expresia "Îmi pare rău" nu-și are rostul în unele momente? Poate că nici acum nu-și are rostul și nu le scriu.
Față de tine am greșit mult. Întotdeauna Vali era pe primele planuri, deși, după aceea îmi dădeam seama că nu fac ce e bine. De ea mă leagă amintiri plăcute dar nu am niciun punct comun cu ea (ți-am mai spus eu).
Ai fost și ai să rămâi amintirea mea cea mai plăcută din toți anii. Ești prea deosebită de ceilalți ca cineva să te poată uita. 
Îmi pare rău - după cum vezi tot am zis-o! - că n-ai fost colega mea și la generală, când nimeni nu mi-a putut fi prietenă adevărată. Știu, două fete nu pot fi "prietene" cu adevărat, dar cu tine poate că aș fi înțeles mai bine totul.
Când așez aici aceste rânduri este duminică, după prânz. Aș avea atâtea să îți zic dar nu prea pot să le adun acum una câte una.
Poate nu înțelegi rostul acestei scrisori, poate că nici eu nu îl înțeleg, dar pentru mine ai însemnat mult. Nu știu dacă
atunci când ne vom mai întâlni vom mai fi la fel, adică să putem discuta degajat, fără nciciun fel de rețineri.
Știi, nu pot să-ți zic că dacă totul te plictisește să "arunci hârtia în foc". Nu vreau să te țin cu sila în fața colii de hârtie, nu vreau să îți produc milă, ci un fel de a nu fi pentru tine doar colega din față care îți cerea câte ceva, cu care te "luptai" uneori când eu înțelegeam greșit ceea ce tu ziceai.
Pentru mine ai fost ca o carte din care am citit tot ce-a fost mai bun și care îmi va rămâne în amintire pentru totdeauna. Și tu, și Marga și Larisa veți rămâne în amintirea mea. Nu știu ce înseamnă acel "ceva" care te leagă de cineva dar știu că pot să am și eu pentru toți cei care s-au purtat frumos cu mine sentimente de iubire și prețuire.
Pot și eu să fiu atât fericită cât și tristă chiar dacă Vali n-ar putea crede că un om poate să fie fericit altfel decât stând pe sală. Nu, sunt fericită când știu că pot crea și eu ceva care să amintească de mine, când pot vorbi despre filme, teatru, cărți. Te admir (nu te invidiez), pentru toate cunoștințele tale în domeniul artei, literaturii, culturii, în general. De la tine pot afla tot ceea ce pe altcineva nici n-ar interesa. Te-am plictisit? Dacă da, nu mai citi acum, citește altădată, pentru că această "operă" a mea nu s-a sfârșit. Cred că până la urmă voi schimba și pixul pentru că lasă pastă. 
Te admir pentru faptul cum știi să ții totul în tine, să ascunzi tristețea, durerea, prin acel zâmbet pe care nimeni nu ți l-a luat în seamă, dar mie îmi este tare drag și la care mă gândesc cu plăcere. Să zâmbești mereu! Să nu fii tristă! Nu lăsa viața să treacă pe lângă tine, condițiile necesare le ai. 
Știi, în filme, când cineva citește o scrisoare, se aude glasul celui care a scris-o; aș vrea ca în minte să îți vină și amintirea glasului meu.
Întotdeauna am iubit adevărul, deși din diverse motive nu mereu l-am spus și m-am ascuns. Cu mine ai fost sinceră. Nu mi-ai ascuns lucruri care mă priveau. Nu cred să fi insistat vreodată asupra vreunui lucru când știam că nu mă privește.
Ceea ce mi-a plăcut la tine e ca niciodată nu te-ai plâns cuiva de ceva. Mie, sincer să spun, nu mi-au plăcut niciodată cei care vin și-ți spun toate necazurile lor. Fiecare cu ale lui, așa cred, pentru că și eu le am pe ale mele și caut să mă lupt singură cu ele. Nu mai am mult de scris, doar până jos.
Iartă-mă pentru ideea asta a mea! Caută să-ți alungi plictiseala și adu-ți aminte de mine! Cred că nu m-ai văzut niciodată plângând. Dar sunt mai sentimentală decât și-ar putea închipui cineva. Îmi place să plâng și asta o fac foarte des, cu și fără motive. 
Aș vrea să las amprenta unei lacrimi de-a mea, dar nu știu cum. Pagina se va usca iar totul va rămâne fără nicio pată. 
Pentru tine, tot ceea ce este mai sincer și curat, toată frumusețea acestei lumi! Iar toate lacrimile care îți vor curge, la fel ca în povești, să ți se transforme în mărgăritare, pe care să ți le prinzi în păr și împreună cu zâmbetul tău să cucerești lumea!
Ești prea deosebită de ceilalți, caută prin tot ceea ce știi și cu ce vei mai afla să fii tu insăți și cred că vei realiza ceva frumos și durabil în viață.

M.

5 comments:

  1. Ah, ce pot face cateodata din tine scrisorile astea din trecut! Mi sa facut pielea gainii!!
    Foarte emotionant. O seara frumoasa!

    ReplyDelete
  2. As avea si eu o asemenea scrisoare de trimis. Poate nu ar fi la fel de bine scrisa, dar sigur ar fi tot din adancul inimii scoasa. Dar cine mai citeste scrisori? Doar noi. Nu stiu daca fata la care ma gandesc eu s-ar emotiona astazi ca altadata, citind scrisoarea mea.

    ReplyDelete
  3. Foarte frumos
    chiar daca tardiv ar parea, dupa ani sau dupa mult timp, sa iti rememorezi clipe cu prieten,a;amic,a; coleg,a; cu care ati impartasit momente si sa poti sa iti declari aprecierea, pretuirea si recunoasterea fata de aceasta, eu il consider un gest onorabil si mai mult de atat.
    Un lucru foarte frumos, care oricum ar fi primit din partea aceleia sau acelor persoane, va ramane tot un gest foarte frumos.
    Felicitari

    ReplyDelete
  4. Povestile din trecut reanvie pentru a creea noi legaturi ce persoane care au disparut din cerul nostru de apropiati. E ca o spirala in timp. Avem nevoie de aceasta.

    ReplyDelete
  5. Emoţionante scrisorile din trecut! Şi-acum păstrez la părinţii mei o cutie plină de scrisori, din liceu, din armată, din timpul facultăţii.... Amiintiri frumoase, îngălbenite de timp...

    ReplyDelete