http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/roz
Sunt pasionata de fotografie. Nu o practic decat la nivel de hobby, desi in ultima vreme mi se tot spune ca as putea incerca mai mult. Le multumesc celor ce ma apreciaza dar nu stiu daca au dreptate. Poate doar le plac fotografiile mele.
In fine, nu asta era ideea.
Pe blogul meu, mai ales in ultima vreme, fotografia se intalneste cu scrisul. Nu cred ca este gresit. Imi plac ambele. Asta pentru ca eu cred ca am si cuvintele in dotare, nu doar imaginile.
Vorbele mascheaza realitatea. Alteori mint de-a dreptul. Sau doar evita a spune niste lucruri pentru ca sinceritatea doare. Ori revolta. Ori, pur si simplu, nu suntem pregatiti s-o acceptam in vietile noastre. Eu incerc, din rasputeri, sa fiu sincera.
Imaginile pot minti si ele. Ce vedeti in imaginea alaturata?
Veti spune ca un splendid fir de gladiola. Deci vedeti mult roz. Inconjurat de si mai mult verde.
Daca am postat o astfel de imagine, luand in serios simbolistica culorilor, sunt o persoana iubitoare de oameni, rozul fiind culoarea dragostei, o culoare romantica. Rozul ar mai simboliza si sexualitatea dar si o iubire care prefera tacerea. In inchisori s-au efectuat studii care au demonstrat ca daca celulele se zugravesc in roz, detinutii au tendinta de a se calma. Nu pentru mult timp insa si rezultatul final e unul ingrijorator: explozii de violenta.
Despre
verde numai de bine. Caracteristic pentru persoanele retinute, pasive, usor defensive. Se mai spune ca exprima siguranta si concentrare, echilibru si buna dispozitie. Culoare pentru cei gata sa ia initiativa.
Verdele ar mai simboliza speranta. Tocmai buna pentru zugravit dormitorul. Probabil ca un dormitor e in reclama aceea grozava cu
Natasa Raab.
Relativ la verde am mai descoperit ceva interesant: atunci cand te prezinti la un interviu pentru un job, ar fi culoarea ideala de purtat. Ma indoiesc, mi se pare ca pentru haine nu e cea mai fericita alegere. Si nu am nimic verde. Tocmai de aceea.
Sa mai spun si despre gri? Nu e nimic interesant. Nimic poetic. Griul e culoarea bancherilor. Se spune ca simbolizeaza puterea. Dar celebrii, deja, cercetatori britanici, spun ca griul e culoarea depresiei.
Deci? Despre o fotografie, daca o analizezi in amanunt, ajungi sa crezi lucruri complet deformate.
Nu eu am pus verdele in fotografie, nici rozul. Nici culoarea gri. Totul s-a "intamplat" asa. O intamplare fericita.
Dar...trebuie spus ca am facut 5 fotografii. Ale unui numar egal de gladiole. Inconjurate de alte culori. Tot roz si verde in principal, insa restul peisajului fiind destul de diferit. Am ales-o pe aceasta. Se potrivea cel mai bine in peisaj, probabil si cu starea mea.
Atunci psihologii sa aiba dreptate? Am manipulat realitatea? Sau am ales bucata de realitate potrivita cu ceea ce vreau sa exprim? Sa transmit?
Cu toate astea nu cred ca e real in totalitate ce-ar putea dezvalui despre mine culorile. Cel putin cele din imagine. Doar eu stiu cum stau lucrurile.
Conexat la ceea ce-am aberat mai sus, pot spune ca am constatat un fapt. Imi place sa fotografiez flori, peisaje, animale, obiecte. Dar lipseste ceva. Un posibil si important subiect. Cu toate ca imi plac oamenii, nu-mi place sa-i fotografiez. Nu-mi place pentru ca in fata camerei foto oamenii mint, acolo nu mai sunt ei insisi. Pe cand florile, motanii, peisajele, casele...da. Poate instantaneele ar fi altceva. Totusi, deocamdata, prefer sa nu.