Showing posts with label oameni. Show all posts
Showing posts with label oameni. Show all posts

Wednesday, October 16, 2013

Hienele



Ieri Adelina iși punea niste intrebari corecte dar oarecum retorice. Acestea:


Citindu-le mi-am amintit despre unele si altele intalnite si pățite si de mine in viata asta. Și in afară de comentariul pe care i l-am lasat acolo am incercat sa mai dau niste raspunsuri. 
Deci...de ce fac oamenii asta?!?

Tuesday, August 13, 2013

Fericirea obligatorie



Fericirea... Ce este? Nici dicționarul nu e foarte clar, nici filozofii n-au reușit, de mii de ani, să definească exact ce este fericirea. 
Pe de-o parte ar fi o stare de euforie intensă de o oarecare durată, pe de altă parte doar o simplă stare de bine. 
Dintre toți gânditorii care s-au aplecat asupra acestei probleme, Socrate considera că fericirea în viață nu înseamnă neapărat a trăi la infinit emoții pozitive, de fapt nici măcar nu credea că viața fericită înseamnă un astfel de șir de emoții. În opinia lui, fericirea în viață însemna a trăi conform cu etica. O gândire de foarte mult bun simț, aș zice.

Atunci de unde ideea fixă, obsesivă a fericirii continue și pentru toți, pe care încearcă să ne-o inoculeze societatea contemporană?

Friday, August 2, 2013

Nu suntem oameni...


Petunii și gazon

Independent de voința mea am fost absentă 48 de ore de pe blog, din blogosferă, de pe FB, de peste tot.  Am postat pentru Miercurea fără cuvinte și...am plecat dis-de-dimineață. Miercuri. 
Pe unde exact m-au dus drumurile nu vă povestesc în amănunt, sunt probleme personale cu care nu doresc să vă plictisesc.

Thursday, July 4, 2013

Porumbeii de peron


Gara de Nord - foto personală
Îmi place peisajul din locurile unde este multă mișcare, adică în piețe, parcuri și, mai ales gări pentru că îmi place să intru în vorbă cu oameni diverși sau să privesc pur și simplu. 
Am destul de mult timp până la întâlnirea programată. Vreo două ore cu care nu am ce face altceva decât să mă odihnesc. A alerga de colo-colo nu ar fi cel mai indicat, fiind cam nedormită. Aș putea să merg la McDonalds să beau un ceai dar mai bine am să stau pe unul dintre scaunele din plastic, ca de stadion, plasate pe peroanele Gării de Nord.

În spatele meu, cam în diagonală, o doamnă pensionară cu doi copii simpatici, un băiat și o fată. Din scurte discuții aflu că așteaptă trenul de Galați dar mai au de așteptat. 

Friday, May 24, 2013

Femeie cu o floare




Ce-ar fi dacă într-o zi, ca urmare a unui dezastru, a unei catastrofe la nivel planetar, absolut toate operele de artă ale omenirii ar dispărea? Mă refer la sculpturi, picturi, fresce... 
Ce-ar fi dacă toate atlasele anatomice ar dispărea, la fel, dacă tot ceea ce ilustrează cum arătăm noi, oamenii, n-ar mai fi? 

Friday, April 26, 2013

Din viața mea dispar oameni. Continuu.



Cum e să știi că cineva e mereu undeva, acolo? E confortabil oarecum. Cum e însă să descoperi, deodată, că nu mai este? Că a tăiat orice punte cu ceilalți? E un sentiment tulburător, profund îngrijorător. Declanșator de panică...

Am intrat în blogosferă aproape din întâmplare. De pregătită, eram. Foarte. Eram vaccinată contra multor rele virtuale: prefăcătorie, minciună, lașitate, lingușire, insulte și jigniri, scenarii polițiste, urmăriri incognito, avansuri...și multe altele. Ca-ntr-o adevărată Cutie a Pandorei. Pe fundul cutiei, însă, exista ea, mică și timidă, Speranța că voi întâlni prin intermediul blogului și oameni buni, care vor rezona cu mine, cu ceea ce voiam să transmit. Nădăjduiam că gândurile mele vor ajunge la sufletul cuiva.

Sunday, February 10, 2013

Someone Like You


Întotdeauna mi s-a părut că se folosesc prea multe cuvinte atunci când iubim. Oamenii scriu mult, cântându-și iubirea, fericirea. Scriu poezii unii. Lungi poeme în proză alții. Mai puțin talentați, alți semeni tastează multe SMS-uri, cu zecile, într-o singură zi. Știu cupluri, mai comode, care sunt capabile să vorbească la telefon de dimineața până dimineața despre ceea ce simt. Alții povestesc prietenilor, prietenelor, aproape până îi exasperează, cât de fericiți sunt. 
Milioane de oameni...milioane de chipuri ale fericirii... Nu-i puțin lucru totuși. Privilegiul de a se îndrăgosti nu-l are oricine.

Da... Se vorbește prea mult despre iubire și fericire. Și despre sex. Când iubim și suntem fericiți de ce ar mai fi nevoie de cuvinte? De așa o mulțime de cuvinte?!?
Eu?!? Cred că sunt o "zgârcită"... Sunt altfel, n-am nevoie de atâtea cuvinte. Mi-a fost întotdeauna teamă că dacă vorbesc prea mult, fericirea se va volatiliza...precum un abur diafan...

Tuesday, January 29, 2013

Vi s-a întâmplat așa ceva?


Vi s-a întâmplat să vi se "întâmple" lucruri aproape incredibile?

Vi s-a întâmplat ca oameni cu care vă aflați într-o relație călduță de amiciție să vă surprindă? Nu să vă surprindă cu vreo răutate sau vreo aroganță, cum v-ați aștepta. Nu. Să vă surprindă în mod foarte plăcut, să constatați că acei oameni vă apreciază mai mult decât credeați. Pentru că, de fapt, gândeați că sunteți doar conjunctural în acea relație de amiciție.
Vi s-a întâmplat ca alți oameni, despre care nu aveați un feedback pozitiv, ba chiar dimpotrivă, să vă răstoarne orice convingeri anterioare?
Mă refer la oameni despre care circulau și circulă legende...adică persoane speciale despre care cei ce nu-i cunosc decât din auzite inventează câte ceva pornind de la vreo întâmplare relevantă dar pe care o transformă în folclor. Folclor la care se adaugă în continuare alte și alte mici povești, precum la bancurile cu evrei se adaugă continuu altele. Zi de zi mai savuroase.

Sunday, January 20, 2013

De câte ori în viață e prea târziu?



Nu se mai văzuseră de mai bine de doi ani dar parcă fusese ieri. Cum o văzu, Rodica o întrebă dacă știe despre întâlnire. Nu, nu știa. A, Rodica nu se mira, că se anunțase de abia doar vreo 3-4 zile; îi spusese și ei, la telefon, Angela. "Ce mai făcea Angela?"  "Mai nimic, la fel." O informă și despre locul unde știa că se va ține și îi dădu și telefonul lui Ovidiu, cel care se ocupa, ca să țină legătura cu el. "Dar vii, nu?" o întrebă Rodica. Era peste două săptămâni, sâmbăta. Era OK, îi spuse că se mai gândește puțin dar crede că da. Apoi Rodica, după ce se văitase puțin că nu știe ce să îmbrace, dăduse din una în alta, nu mai termina. Era la fel de vorbăreață ca întotdeauna. De fapt nu se mira, asta e boală permanentă, nu vreuna care să treacă cu medicamente. Mai mirată ar fi fost ca Rodica să nu mai fie așa.

Saturday, December 29, 2012

Cei mai, cele mai . . . . [H.W.41]



                           S-a mai sfârșit un an...                            


Vă vine să credeți că s-a mai sfârșit un an? Din partea mea, să se ducă. Poate îi ia locul altul mai bun.  
Mă gândisem să vă prezint, cu ocazia asta, niște vârfuri ale lui 2012. N-am prea găsit. Nici de-astea n-a avut. 

Poate F12 Berlinetta, să poată fi catalogată ca una dintre cele mai inovative mașini ale anului. Împătimiții spun însă că n-arată chiar de banii ceruți pe ea. Cât? Doar vreo 370.000 full options. De euroi.

Motor de 6,2 lt, 740 CP, 100 km/h în 3,1 sec. Cea mai puternică maşină de şosea produsă de Ferrari vreodată

Am început cu un biet Ferrari ca să nu vă sperii. Unele dintre cele mai cele, de scumpe vreau să spun, sunt două tablouri
"Orange, Red, Yellow”, de Mark Rothko – vândut pentru doar 87 milioane dolari și
"No.1 (Royal Red and Blue)”, de același Mark Rothko – vândut pentru 75,1 milioane. 
Nu se află pe locul 1 dar sunt următoarele pe podium. Locul 1 s-a vândut pentru 119 milioane. E criză, poate se vindeau pentru mai mult.
Dacă știam că mâzgălelile sunt la așa mare căutare păstram și eu primele mele acuarele din clasa a doua. Erau ceva mai reușite. Măcar 1 milion de luam pe ele și eram fericită.

            Orange, Red, Yellow                                        No. 1 (Royal Red and Blue) 

Că tot vorbeam despre artă, cea fotografică parcă mai seamănă a artă. Ce spuneți despre fotografia asta? Un tunel prin zăpadă, care mai e și luminat. Arată într-un mare fel și e una dintre cele mai spectaculoase fotografii ale anului 2012.
Tunel prin zăpadă, luminat - Rusia

Tot arta a creat și controverse anul acesta. Una dintre cele mai mari controverse s-a datorat unei octogenare spaniole, Cecilia Gimenez, care în august, a "restaurat" fresca "Ecce Homo", de Elias Garcia Martinez. Fresca, a decorat zidurile bisericii Sanctuarul Milei din apropiere de Zaragoza de peste 100 de ani. Femeia nici măcar nu pare conștientă că a distrus fresca. De câteva luni bune însă, biserica e vizitată de mii și mii de oameni, devenind o adevărată atracție turistică.

Fresca "Ecce Homo", de Elias Garcia Martinez

Dacă mai aveați vreun dubiu dacă uriașii există...să nu mai aveți! Cel mai înalt om din lume (anul ăsta, fiindcă la anul nu se știe)  este ucraineanul Leonid Stadnik, de 2,57 m și 200 kg. Un adevărat uriaș. Și pantofii lui o dovedesc.

 
Presupun că în cazul ucraineanului e chiar înălțimea reală. În perioada înterbelică, Gogu Ștefănescu (cunoscut și ca Gogea Mitu), avea în jur de 2,30 m însă presa exagera și funcție de interese, omul era de multe ori "înălțat" până la 2,42 m. Chiar și in Wikipedia apare astfel dar nu-i adevărat. În presa vremii, în chiar Realitatea ilustrată, un număr din 1931, e un mic reportaj despre el. Scrie că are 2,30 m. Avea doar vreo 140 kg...

Gogu Ștefănescu (Gogea Mitu) în 1931 - fotografie proprie

Un top al celor mai frumoase 100 de chipuri feminine are în frunte pe:

Emilia Clarke

Și pe:

Marion Cotillard

Asta ca să încheiem frumos, cu o blondă și o brună, pentru toate gusturile... 
Despre barbați...nimeni nu spune mai nimic. Doar revista People a anunțat cel mai sexy bărbat pentru 2012. O fi, eu de abia i-am auzit numele vag: Channing Tatum.

Channing Tatum

Și una dintre cele mai noi glume, (pentru mine):

Bulişor scrie pe tablă: Sunt cel mai tare amant!
Nu apucă să termine de scris, că îl surprinde învăţătoarea.
Roşie la faţă, îi spune lui Bulişor:
- După ore, să mă aştepţi în faţa cancelariei!
În pauză, Bulişor le zice mândru colegilor:
- Vedeţi, mă, ce înseamnă reclama?

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 41.
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).  







Saturday, December 1, 2012

Happy weekend! ed.37 . . . O zi frumoasă


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 37 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


                     A venit iarna, a venit 1 Decembrie                    


1 Decembrie, o zi frumoasă...

România-i mare, liberă...

...prețurile au scăzut,

...bătrânii râd, le-au crescut pensiile,

...la fel oamenii și copiii pe stradă, în piețe,

...s-au dezghețat salariile și au crescut puțin și alocațiile,
simt că într-adevăr, circulă o poftă mare de viață, peste tot numai fericire,

...mie parcă-mi crescuse piciorul amputat, nu mai aveam dureri, am sărit în sus de bucurie și am căzut din pat trezindu-mă la realitate!

Totul a fost un vis, am fost și eu câteva clipe fericit că sunt român.

La mulți ani .... România !

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:  
Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 37.
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).




Monday, July 2, 2012

Minciuna in vorbe si imagini


Sunt pasionata de fotografie. Nu o practic decat la nivel de hobby, desi in ultima vreme mi se tot spune ca as putea incerca mai mult. Le multumesc celor ce ma apreciaza dar nu stiu daca au dreptate. Poate doar le plac fotografiile mele. 

In fine, nu asta era ideea.
Pe blogul meu, mai ales in ultima vreme, fotografia se intalneste cu scrisul. Nu cred ca este gresit. Imi plac ambele. Asta pentru ca eu cred ca am si cuvintele in dotare, nu doar imaginile. 

Vorbele mascheaza realitatea. Alteori mint de-a dreptul. Sau doar evita a spune niste lucruri pentru ca sinceritatea doare. Ori revolta. Ori, pur si simplu, nu suntem pregatiti s-o acceptam in vietile noastre. Eu incerc, din rasputeri, sa fiu sincera.

Imaginile pot minti si ele. Ce vedeti in imaginea alaturata?
Veti spune ca un splendid fir de gladiola. Deci vedeti mult roz. Inconjurat de si mai mult verde.
Daca am postat o astfel de imagine, luand in serios simbolistica culorilor, sunt o persoana iubitoare de oameni, rozul fiind culoarea dragostei, o culoare romantica. Rozul ar mai simboliza si sexualitatea dar si o iubire care prefera tacerea. In inchisori s-au efectuat studii care au demonstrat ca daca celulele se zugravesc in roz, detinutii au tendinta de a se calma. Nu pentru mult timp insa si rezultatul final e unul ingrijorator: explozii de violenta. 

Despre verde numai de bine. Caracteristic pentru persoanele retinute, pasive, usor defensive. Se mai spune ca exprima siguranta si concentrare, echilibru si buna dispozitie. Culoare pentru cei gata sa ia initiativa. Verdele ar mai simboliza speranta. Tocmai buna pentru zugravit dormitorul. Probabil ca un dormitor e in reclama aceea grozava cu Natasa Raab

Relativ la verde am mai descoperit ceva interesant: atunci cand te prezinti la un interviu pentru un job, ar fi culoarea ideala de purtat. Ma indoiesc, mi se pare ca pentru haine nu e cea mai fericita alegere. Si nu am nimic verde. Tocmai de aceea.

Sa mai spun si despre gri? Nu e nimic interesant. Nimic poetic. Griul e culoarea bancherilor. Se spune ca simbolizeaza puterea. Dar celebrii, deja, cercetatori britanici, spun ca griul e culoarea depresiei.

Deci? Despre o fotografie, daca o analizezi in amanunt, ajungi sa crezi lucruri complet deformate. 
Nu eu am pus verdele in fotografie, nici rozul. Nici culoarea gri. Totul s-a "intamplat" asa. O intamplare fericita. 
Dar...trebuie spus ca am facut 5 fotografii. Ale unui numar egal de gladiole. Inconjurate de alte culori. Tot roz si verde in principal, insa restul peisajului fiind destul de diferit. Am ales-o pe aceasta. Se potrivea cel mai bine in peisaj, probabil si cu starea mea. 

Atunci psihologii sa aiba dreptate? Am manipulat realitatea? Sau am ales bucata de realitate potrivita cu ceea ce vreau sa exprim? Sa transmit?
Cu toate astea nu cred ca e real in totalitate ce-ar putea dezvalui despre mine culorile. Cel putin cele din imagine. Doar eu stiu cum stau lucrurile. 

Conexat la ceea ce-am aberat mai sus, pot spune ca am constatat un fapt. Imi place sa fotografiez flori, peisaje, animale, obiecte. Dar lipseste ceva. Un posibil si important subiect. Cu toate ca imi plac oamenii, nu-mi place sa-i fotografiez. Nu-mi place pentru ca in fata camerei foto oamenii mint, acolo nu mai sunt ei insisi. Pe cand florile, motanii, peisajele, casele...da. Poate instantaneele ar fi altceva. Totusi, deocamdata, prefer sa nu. 

Friday, March 30, 2012

Un zambet nu costa nimic



Noi, oamenii...atat de multi...cu fiecare zi ce se adauga, devenind tot mai multi pe acest pamant minunat, binecuvantat.
Care ne suporta. Ne suporta cu bune si cu rele...fapt pentru care ar trebui sa-i fim recunoscatori. Noi, toti oamenii...umanitatea ...

Ce este umanitatea? Ce ne face umani? Ingradeste ceva/cineva umanitatea?
O multime de intrebari. Care i-au framantat pe oameni dintotdeauna. Cum dintotdeauna s-au gasit dintre noi si "purtatorii de cuvant" care sa incerce a gasi raspunsurile la aceste intrebari. Ma refer la filosofi care, inca din antichitate, au cautat sa inteleaga si sa explice care este scopul existentei noastre pe acest pamant. Si ce ne face sa fim fiinte unice. Si ce putem face, in sensul de a avea dreptul...si ce nu putem face.
Recunosc, pe mine acest subiect ma depaseste, astfel incat voi incerca sa raspund la intrebarile de mai sus doar din punctul meu de vedere. Al unei persoane care s-a intalnit doar la scoala cu filosofia...sau cu unele lecturi pseudofilosofice,

Saturday, March 24, 2012

Dintre ruinele sufletului meu...


Sunt un blogger foarte "tanar"... Desi blogul meu pare a avea ca data de nastere iulie 2011...este doar o data...nimic mai mult. I-au trebuit luni de zile de chinuri ca sa ia nastere, incepand din iulie 2011 pana in ianuarie 2012, timp in care nu am scris NIMIC...decat numele blogului, o declaratie de intentie si un salut pentru potentialii vizitatori/cititori.
Acolo m-am poticnit fiindca simteam ca sufletul meu nu era pregatit de mai mult...nu inca...
Deci, acest blog s-a nascut dintr-o stare...o stare nedorita... si pentru ca asta am simtit atunci ca trebuia sa fac.
A face un blog este simplu...la prima vedere. Iti alegi un host, urmezi niste indrumari...si...ii dai drumul. Daca ai inspiratie, articol dupa articol. Cred ca atunci cand isi fac un blog, multi gandesc astfel. Probabil de aceea sunt multe bloguri ce apar peste noapte dar tot peste noapte se si dizolva in spatiul virtual. Nu am pornit la drum cu asemenea planuri.
Dupa cum se vede, cu mine si blogul meu a fost o poveste... Nu frumoasa, cum se presupune ca sunt povestile,