Wednesday, March 7, 2012

Tata şi-a dorit băiat


Scena de la maternitate, cu tata în salon, spunându-i mamei: "Hai, că poate mă păcăleşti!", şi nu o dată, ci de vreo 3 ori, agăţat de o speranţă cât un fir de păr, nădăjduind că poate-poate sunt băiat...e de comedie. Amândoi, o povestesc şi azi...întrecându-se care să spună replica, plină de speranţe, a tatei. Şi râd cu complicitate, amintindu-şi.  
Cum bine aţi înţeles, tata şi-a dorit băiat. Nimic neobişnuit, veţi zice, o dorinţă destul de firească ce animă majoritatea bărbaţilor.
Când, peste vreo doi ani, s-a născut şi sora mea...a fost adevarată tragedie greacă.
Acum, ca să respect adevărul istoric, tata nu era fixat pe ideea de a avea un moştenitor al numelui. La el la serviciu însă, mai toţi aveau măcar un băiat, de cei "pricopsiţi" doar cu fete făcându-se mereu mişto.
Curând însă, tata n-a fost prea dezamăgit...ba chiar deloc, cel puţin în ceea ce mă privea pe mine.
Am fost suficient de neastâmpărată în copilărie, şi chiar şi mai tarziu, ca să nu simtă deloc diferenţa. Doar că purtam rochiţe...
La gradiniţă mă jucam mai mult cu baieţii. Cu care, normal, mă şi băteam. Noroc cu educatoarea, care mă iubea fiindcă eram ca o veveriţă, cu ochi curioşi, şi nu-i spunea mamei despre toate "prestaţiile" mele. Adevărul crud mama l-a descoperit într-o bună zi când, venită să mă ia acasă, m-a găsit sus, pe măsuţe, alergand cu o rigla dupa vreo doi băieţei. Încă de-atunci s-a lămurit că orice-ar aplica drept pedeapsă, n-are sens. Că personalitatea mea rebelă era greu de stăvilit.
Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici în şcoala generală, loc unde am fost iertată de multe năzdrăvănii fiindcă, spre
norocul meu, mă înţelegeam de minune cu cartea...
Cât despre cum au arătat până pe la 13-14 ani genunchii şi coatele mele, de când se făcea cald afară...până toamna, nu cred că trebuie făcut un exerciţiu de imaginaţie prea complicat. Permanent aveam răni, în diverse stadii de cicatrizare. Iar copacii din curte şi din parcuri niciodată nu erau de ajuns...
Faptul că tata e atehnic prin excelenţă, a făcut ca mai tot ce-a fost de ciocănit, de meşterit, de reparat prin gospodărie, de când am putut bate primul cui, să încapă pe mâinile mele...
Am făcut o facultate tehnică, mai potrivită pentru băieţi... iar în relaţii, mai mereu am fost cea care le-a pus capăt, în doi timpi şi trei mişcari, pe principul "boală lungă, moarte sigură"...
Este ca tata a fost răzbunat? N-avea băiat, dar m-avea pe mine... Uneori mă gândeam că poate trebuia să mă nasc băiat şi doar nişte cromozomi care nu ştiau de capul lor au făcut să fie altfel...
...Au trecut vremurile acelea...când eram "băiatul" lui tata.
Am crescut şi fetiţa care sălăşluia în mine a câştigat.
Azi sunt o femeie sensibilă, uneori poate mai mult decat ar trebui...dar şi cu mult mai puternică decât eu insămi gândesc ca sunt, atunci când dau de greu.
Uneori sunt timidă...dar numai când realitatea dă peste mine şi sunt găsită nepregatita...asta se întâmplă însă rar...în rest, sunt curajoasă cât doi bărbaţi la un loc.
Îmi plac la nebunie provocările, de orice fel ar fi...(mărturisesc, una dintre ele a fost şi acest blog.). Cât despre a mă bate pentru ceva ce mi se pare drept, corect...vă rog, nu mă provocaţi! ;)
Curioasă am rămas la fel ca în copilărie...deşi mamei i se pare uneori că nu-s îndeajuns de interesată de bârfele din cartier...
Iar în ceea ce priveşte răbdarea...ei, bine...gândesc adesea că s-a inventat pentru alţii.
Da...m-am maturizat şi sunt mandră şi mulţumită că sunt femeie. Niciodată nu mi-aş fi dorit să fiu altceva.
Iar tata...este fericit şi răsfăţat între trei femei, "cele trei graţii" ale lui, cum ii place să ne alinte...pe mine, pe sora mea şi pe mama.

07.03.2012

15 comments:

  1. Deci și sora mea, născută prima era mai băiețoasă în copilărie decât mine, care vorba aia sunt băiat. A devenit o Lady prin comportament și chiar prin ocupație, iar eu am devenit un țăran cu diplomă de profesor... Uneori râdem la amintirile când îi punea la punct pe băieți... :) Frumoase amintiri! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :))
      Multe fete sunt baietoase...nu fac eu exceptie, bineinteles. Sa stii ca tot ceea ce povestesc e adevarat...si e prea putin...
      Adevarul e ca am vrut ca articolul sa fie modul meu de a vorbi, in alte fel, despre ziua de maine ;) :)

      Delete
    2. M-am prins! Păi ai pus tag-uri... Dar pe tema asta sunt în ”silenzio stampa”. Până mâine, desigur! :D

      Delete
    3. :) Nu stiu cati le citesc ;) Tu insa dai atentie detaliilor.
      Ma enerveaza articole gen ce frumoase sunt femeile, ce bune, ce extraodinare, cum e mama si bunica si stramoasa...genul la care iti trebuie vreo trei batiste pana le citesti :))
      Am vrut ceva mai amuzant...cine se prinde...se prinde...cine nu...nu-i bai ;)

      Delete
    4. No știi ceva? M-am prins din titlu, fiindcă <>' lu' băiat e <>, iar mâine e acea zi! Deci singuru' meu neuron funcțional (n-am zis și sănătos ;) :)) ) din creier mi-a semnalizat asta! Și, într-adevăr este un articol frumos prin naturalețe. Și mă voi întâlni cu sora mea sâmbătă... Și, ca să fiu în ton cu starea de spirit pe care mi-o generează momentele astea, îți spun ca și ei, atunci când închei o conversație la telefon, în semn de ”la revedere”, așe, ca pă la noi, pân (prin) Ardeal: ”te țuc!” :* :D

      Delete
  2. Pot sa spun ca si eu sunt cam la fel! :)) Sunt foarte baietoasa, am mai multi prieteni baieti si ma inteleg cel mai bine cu ei, dar cand vine vorba de anumite chestii, pot fi si eu sensibila. Nu stiu daca si-a dorit careva de la mine din familie baiat, pentru ca mama imi repeta mereu "Vreau sa fii si tu mai feminina, ca de-aia mi-am facut fata. Nu am vrut baiat!" :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi face placere sa aflu despre altcineva asemanator mie :)
      Si eu am multi amici barbati, lucrez aproape numai intre barbati, dar asta nu-mi diminueaza cu nimic feminitatea. Asta voiam sa subliniez in articol...:)

      Delete
  3. Am eliminat cenzura, așa cum am promis și iată, încep:

    http://bciprianmp.wordpress.com/2009/03/07/oda-stangace-de-8-martie/

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Cip!
      Stangace - stangace...dar tare ii sta bine Odei tale "stangacia" aceasta :)
      Mi-a placut. Mult. Pe bune! :)

      Delete
  4. Elly dearest,

    Faptul ca ai ajuns o Lady, este o urmare logica a faptului ca ai fost baietoasa. Si asta e un lucru bun, pentru ca te-a invatat sa faci fata situatilor neprevazute care au inceput sa apara imediat dupa ce ai dat piept (bust) cu viata. Si faptul ca esti o lady, se simte. Atata timp cat nu iti vad miscarile lascive inainte inapoi ale mainii formate pentru salutul multimii, ai consideratia mea :))

    Si, fi ceea ce esti, adica femeie. La multi ani, si fi tare.

    Un fel de sfat pentru tine in urma articolului: nu ar strica din cand in cand sa iti mai faci cate-o julitura (neintentionat, desigur :)) ). Sau sa iti dai seama ca ai limbrici. Altfel nu te-ar fi mancat in fund sa te sui in copac, asa... ca o lady care esti tu :)

    Sa ai o zi maxima!
    Am spus!

    ReplyDelete
    Replies
    1. E pentru prima data cand spun, cu mana pe inima, ca nu te inseli. Chiar deloc.
      Mi-a placut tare mult faza cu "mana" ;)
      Multumesc din suflet pentru urari :)

      Acum...ca, tata de fata, iti doresc ca si fiica ta sa fie "baiata"...acum...si "barbată"... mai apoi :)

      La multi ani cu multa sanatate! pentru cele doua "flori" din gradina ta.

      Delete
  5. Si tata si-a dorit baiat :)) dar n-a fost sa fie :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu-i nimic...Asta-i viata :)
      Dar e stiut ca tatii de fete sunt, in general, mai fericiti si, in plus, mai rasfatati. Sunt sigura ca esti o fiica extraordinara :)

      Delete
  6. Iar la batranete, sa vedeti ce bine va fi, de tatal Dumneavoastra!Si stiti de ce ?
    Pentru ca tatii au nevoie mai multa nevoie de ajutor,si o nora niciodata nu l-ar fi putut ajuta sincer.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este deja...tatal meu are deja o varsta relativ inaintata :)

      Delete