Thursday, November 29, 2012

Sentimentele ... între lumini și umbre


In inima omului isi au locul tot felul de sentimente. Si ura dar si iubire, si bucurie dar si tristete, si empatie dar si apatie, si compasiune dar si neîndurare. Si toleranță dar si intoleranță, încredere dar si neîncredere...

Suntem ambivalenți. In noi sălășluiesc si coexistă, sentimente bune, denumite si pozitive dar si sentimente asa-numite negative. Multi cred ca sentimentele negative sunt o nenorocire dar ele exista si de cele mai multe ori, nu ne ocolesc. Pe niciunul dintre noi. Oricât de îngeri coborâți pe Pământ ne-ar placea sa credem ca suntem. Știu asta pentru ca sunt om și sunt "mobilată" ca fiecare, cu bune, cu rele...

E drept, sentimentele bune ne înfrumuseteaza ca ființe. Dar cum nu putem fi atat de simpli precum personajele de telenovele, adica nu ne putem împarți doar in "buni" si "răi", a judeca superficial oamenii nu e recomandat si e si riscant.

A gandi despre cineva ca e in totalitate si pana in strafundurile fiintei sale complet si defintiv "rau" nu poate fi adevarat.
Sentimentele bune pot salaslui chiar si intr-un astfel de om. De asemenea, bun in totalitate nu e nimeni. Caracterul uman are lumini si umbre.

Cine poate spune care sentimente sunt acelea frumoase? Cine poate spune care sentimente sunt cele negative? Sau doar negative? Teoretic exista clasificari. 
De exemplu putem lua in discutie ura... Este unul dintre cele mai blamate sentimente considerate negative. O putem asocia cu dusmania, cu ostilitatea, cu antipatia sau aversiunea fata de o fiinta sau mai multe. Putem sa extirpam ura? Sa consideram ca o putem inlocui doar cu sentimente de iubire? Poate ca ar fi posibil. Pentru cat timp insa? 
Putem trata cu iubire persoana care dupa ce a jefuit o casa mai ia si viața proprietarului? Sau putem imagina alte situații similare. Nu e realist așa ceva. Uneori ura funcționeaza protectiv referitor la sursa raului. 
Se știe ca orice sentiment, cat ar fi de frumos, dus insa la extrem, nu mai e benefic, poate deveni unul negativ. Chiar si un sentiment frumos ca iubirea. Iubirea prea multa poate sufoca, e distructiva.
Teoretic, mai nou, exista o intreaga filosofie despre sentimentele pozitive si despre cum sa procedam sa ne guverneze viata doar acestea iar pe celelalte sa le ignoram. Curentul se numeste "Think positive!".  Chipurile spre a ne imbunatati si infrumuseța viata.
Negarea sentimentelor, adica a acelora considerate negative, duce la alienarea omului. Omul educat astfel nu-si mai recunoaste propriile stari, propriile trairi. Prin asa-zisa gandire pozitiva nu putem elimina emotiile, cele considerate negative, nu putem sa disimulam la nesfarșit, sa ne prefacem ca nu exista si sa încercam a mima o fericire inexistenta. Pe care doar ne-o autosugestionam.

Copiii nu pot fi crescuti inoculandu-li-se idei precum: "mergi inainte fara frică", "fără furie!", "lasă tristețea de-o parte!". Asemenea îndemnuri nu-i "ajută" decat sa devina adulti fara personalitate, incapabili sa-si inteleaga limitele si spaimele firesti, umane. Nu suntem roboți. Daca omul e trist, trebuie sa accepte ca e trist. Daca ii e teamă, la fel, trebuie sa accepte acest lucru, e un sentiment care ne face atât de umani... Literatura motivaționala abundă de lectii despre cum sa trăim frumos. Totuși ele nu funcționeaza, dezbinare și ură mai mare între oameni nu a existat vreodată în istoria omenirii. 

De aceea e mai bine sa avem sentimente poate mai putin alese dar vizibil afișate, autentice si pe care sa ni le asumam cu curaj decat sa avem sentimente de fațadă, bine "promovate", ele fiind doar in intentie sentimente alese, substratul lor fiind cu totul altul.
De aceea, în viață, sunt totuși preferați oamenii sinceri în detrimentul celor falși, sunt preferați oamenii capabili să înțeleagă că suntem diferiți, unici, irepetabili și că nu putem împărtași cu toții aceleași aspirații, experiențe, trăiri. În asta și constă frumusețea lumii. Iar oamenii autentici vor fi întotdeauna la modă.



21 comments:

  1. Pe oamenii autentici ii recunosti din prima. Nu se jeneaza si nu se ascund, iar de cele mai multe ori sunt carismatici si volubili. Atrag atentia prin fler, print-run discurs logic si foarte natural si prin gesturi simple, clare si care te determina sa nu pui la indoiala comportamnetul lor.
    Am intalnit o astfel de persoana, care m-a fascinat si care m-a convins ca a avea incredere si a fi dezamagit ulterior nu echivaleaza cu "a nu sti sa citesti oamenii", ci inseamna ca "inca nu ai cunoscut destula lume".

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Iulia, ma bucura enorm ca postarea aceasta "delicata" ai citit-o si descifrat-o atat de bine.
      E adevarat, exact despre acest lucru este vorba in esenta. Curajul de a fi, de a sti sa fim oameni, nu se capata din literatura motivatonala ci TRAIND. Asa cum minunat ai spus: "Cunoscand destula lume". Si atunci si dezamagirile vom sti sa le receptam ca pe experiente necesare...

      Delete
  2. Scriam altundeva că: ”Un singur lucru e cert în legătură cu semenii noștri: acela că, la un moment dat, ne vor dezamăgi și îi vom dezamăgi… Și cu toate astea, cred încă foarte mult că omul este creația cea mai frumoasă a lui Dumnezeu!” :) Asta nu neagă minunatele-ți rânduri ci doar le completează :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dezamagirile fac parte din viata, cat ne-am feri de ele. Unii dintre noi pot avea parte de mai multe, altii, mai norocosi, de ceva mai putine. Important e ca dezamagirile sa ne faca mai buni. Incrancenarea nu duce la nimic bun.
      E firesc sa crezi asta pentru ca suntem fiinte create din lumini si umbre ...foarte complexe. Minunati, fiecare un adevarat univers. De aceea :)

      Delete
  3. Am inteles in mare... chiar si despre acest curent Think positive... ok ne asumam bune si rele, intr-o proportie mai mica sau mai mare, dar ce se intampla daca esti ispitit ca acel rau ti-a fost de folos? si ai avut succes? crezand ca ai fost sincer?!
    Trebuie sa iti asumi si rezultatele sau sa fii cu ochii in patru, ca nu stii cu ce razbunare te vei alege.
    Sa iti asumi si partile rele este o chestie super ok. Numai ca unii s-au folosit de aceste tehnici de manipulare a eului, a celor din jur.
    Nu zice nimeni de sfintenie, caci si acolo e o asumare a celor rele, si nu o negare, numai ca e un fel de a le infrana.
    Nu stiu, cat de inteleasa ma pot face intr-un comentariu.
    Ca asa un rau facut iti vine un alt rau ca raspuns, il lovesti pe unul, nu te loveste el, dar te loveste prin altul. Si uite asa ajungi la un razboi. Oare mai poti fi linistit?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tocmai ca nu sunt de acord cu acel curent, Anca (La Think positive! ma refer). Tocmai asta spuneam. Nu aduce nimic bun, nimic din toate bazaconiile inspirationale nu ajuta omul. Ii fac mai mult rau, deoarece il iluzioneaza si-l trimit pe piste gresite. Il fac sa creada ca viata poate fi doar roz. Ceea ce nu e adevarat.
      Omul ispitit, cum zici tu...a gresit. Va realiza asta cat de curand. Oamenii care fac rau voit...cu ei e alta poveste. Intra deja in zona patologicului.
      Cat despre manipulare, chiar aceasta filosofie despre a gandi pozitiv, se incadreaza intr-un soi de manipulare. De care multi se lasa sedusi, adulti si copii...
      Sper ca am cam inteles ceea ce ai dorit a spune. Poate nu in totalitate...

      Delete
  4. Mare dreptate ai! Nu putem să fim aşa cum poate ne-am dori: perfecţi şi fără niciun defect. Vorba lui Eminescu, suntem în acelaşi timp "înger şi demon" (mă rog, el avea treabă numai cu... femeile! :-) ) Important este să nu învăţăm de mici "arta" duplicităţii, căci toată viaţa vom "juca roluri", dar nu vom fi noi înşine. Şi cred că putem observa din plin ce greu mai găseşti azi oameni sinceri, cu adevărat "limpezi" la minte şi la suflet.
    Cineva vorbea mai sus de sfinţenie. Eeeei, asta ar fi un fel de "Everest" al naturii umane. Unii, dar prea puţini, au reuşit să-l urce, dar şi înălţimile mai mici pot fi frumoase şi strălucitoare.
    Numai bine, Elly dragă! :-)

    ReplyDelete
  5. Frumos articol. Chiar mai detaliat si mult mai sensibil decât toata cartea "Despre ura" a lui Liiceanu. Ai citit-o?
    "N-am crezut sa-nvat a urî vreodata" dar am "reusit". Oameni care au facut rau cu intentie, mincinos, gratuit si din razbunare. Nu sunt multi si nu le fac nimic. Doar îi urasc...

    ReplyDelete
  6. Felicitari Elly!
    ... si invitatii tai sunt pe masura, felicitari si lor!
    Interesant si titlu de transpus in imagini! As incerca o serie chiar... ;-)

    ReplyDelete
  7. nu putem fi perfect pozitivi sau perfect negativi pentru ca nu suntem doar alb si negru...
    eu vad problema in alta parte...
    ideea e sa-ti asumi atat ce ai bun si frumos dar si ce ai mai putin bun si ma putin frumos pentru ca asa cum spui si tu nu putem fi doar "buni" sau "rai"...
    asumandu-ti atat "bunele" cat si "ne-bunele" nu inseamna nimic daca nu incerci sa imbunatatesti ce e de imbunatatit si nu schimbi ce e de schimbat...
    multi isi fac un "titlu de glorie" din a fi prosti,cruzi,nesimtitori...
    gata,ei isi recunosc minusurile si cu asta basta...
    managerul meu de departament imi spunea azi ca e innebunita dupa filmele de groaza pentru ca ii satisfac nevoia de agresivitate...
    o fi bine?o fi rau?

    ReplyDelete
    Replies
    1. perfect de acord cu competarile aduse aici de tine, Pandhora.
      Frumos articol ai scris, Elly draga!este o tema pe care nu multi o abordeaza.
      asa este... suntem compusi de lumini si umbre...

      Delete
    2. multumesc Carmen...da...lumini si umbre...
      imi doresc pentru noi toti sa fim mai mult lumina...

      Delete
  8. Nu mai gandesc de mult in termeni de "alb si negru", deci te inteleg foarte bine. Se pare insa ca gandirea nuantata iti mai taie din elanul actiunilor cateodata... sau asa mi se pare mie?

    ReplyDelete
  9. da, de acord cu tine numai ca unii s-au expertizat in falsitate. e atat de greu sa-ti dai seama cine e sincer si cine e expert in falsitate incat de cele mai multe ori aflii dupa ce l-ai luat de sincer natural.

    ReplyDelete
  10. Inima dintre "urechi"? Cred ca la ea te referi... ca saraca inima adevarata nu are nimic de-a face cu sentimentele! Sper doar ca toti sa ne regasim în acele sentimente "bune" chiar daca îsi mai face uneori aparitia si Michiduta în "inima" noastra!
    Te pup si o zi senina!

    ReplyDelete
  11. Sentimentele SUNT un joc de lumini si umbre.

    ReplyDelete
  12. Ce bine era daca-l incerca putin ura si pe ciobanul din Miorita si lua si el atitudine, nu statea ca prostu' sa-l casapeasca ceilalti in timp ce-si dicta testamentul unei oi si mai proaste! Poate aveam si nou alta mentalitate, nu asta cu "capul plecat, sabia nu-l taie" si " ce ti-e scris, in frunte-i pus".

    ReplyDelete
  13. simplyuniqueword@wordpress.comFri Nov 30, 01:22:00 PM 2012

    Un adevar… foarte adevarat! Un articol atat de frumos! asa cum m-ai obisnuit.
    "De aceea, în viață, sunt totuși preferați oamenii sinceri în detrimentul celor falși, sunt preferați oamenii capabili să înțeleagă că suntem diferiți[..]"

    ReplyDelete
  14. Asa e Elly, nu putem fi in totalitate buni sau rai. Suntem fluctuanti, oricat de mult am vrea sa credem ca avem sentimente mai nobile, mai frumoase , mai curate decat altii.
    Trecem prin diverse etape si fiecare scoate din noi anumite calitati si anumite defecte. Chiar si iubirea cea mai ideala!

    ReplyDelete
  15. Oooooh boy, ce subiect de articol! imi ocupa cea mai mare parte e gandurilor de ceva vreme! pt ca simt ca nu sunt asa cum as vrea, pt ca imi gasesc justificari pt gandurile grele in faptele grele ale celorlalti, pt ca simt ca nu fac destul! si cu toate acestea sunt atatia care-mi spun intruna ca sunt un monument de rabdare si iertare! si nu stiu unde sunt de fapt...

    ReplyDelete
  16. Am trecut de mult, de foarte mult timp de perioada in care imi doream ca oamenii sa fie perfecti, in care credeam ca doar bunatatea ne face mai umani. Am invatat sa fiu toleranta, sa imi accept minusurile si incerc in permanenta sa ma corectez, fara sa le mai cer si altora acelasi lucru. Rautatea face parte din natura noastra, dar ura... imi este necunoscuta. Nu ma pot supara pentru mult timp pe oameni, indiferent ce imi fac.

    ReplyDelete