Monday, March 18, 2013

"Oi înfuriate" sau o iubire mai mare decât frica de moarte



Katja Lange-Müller

"Scrisul, în cazul meu, este o activitate obositoare, cronofagă, care te face asocial: stai în halatul de baie şi nu mai vezi nici o diferenţă între zi şi noapte.
Se întâmplă să scriu pagină după pagină, dar nu mă pot apuca de scris decât dacă ştiu deja sfârşitul. Pentru că atunci textul funcţionează ca un vârtej şi sfârşitul trage restul conţinutului după sine. Tensiunea de la suprafaţă e alta. Sunt autori care scriu prima propoziţie şi le aşteaptă pe celelalte. La mine nu merge aşa."  [Interviu cu Katja Lange-Müller - decembrie 2010].




Soja se află de un an în Belinul de Vest. [Soja se citește și pronunță exact ca românescul Zoia. Sau rusescul Zoia, de la Zoia Kosmodemianskaia, care, "grație" mamei sale, i-a fost "nașă".]
Mama Sojei făcea parte din lumea bună a vieții politice berlineze, secretar doi al conducerii de partid, fapt pe care fiica sa nu l-a apreciat ca fiind unul extraordinar, ba chiar dimpotrivă de vreme ce, scârbită de tot si toate, în 1986 trece Zidul. 

Fugise de o existență searbădă, unde auzea doar despre politică, fugise de o mamă indiferentă încă din copilarie și mai fugise de viața ei dezordonată. Ceea ce găsește însă în acel Berlin mult visat de estici nu-i deloc de vis chiar dacă întâlnește câțiva oameni cumsecade care o ajută după puterile lor. Ajunge la concluzia că dacă n-ai noroc...n-ai. Viața dezordonată o urmărește continuu, pare să-i fie ursită. Caută o ieșire. O caută inconștient însă. Pare că nu-și iubește viața, nu se iubeste nici pe sine prea mult...


Pana în acea zi, în care îl întalneste pe el. Pe Harry, berlinezul vestic, un lup singuratic ușor arogant, nepăsător și taciturn. Și mai ales, aproape indiferent la sentimentele ei.
Iubirea ei, ca de câine credincios, o consumă în orice clipă, o ține permanent în alertă. Nu credea că va iubi atunci, acolo, astfel și atât de dureros. Harry îi dă complet peste cap viața și așa haotică, îi răstoarnă orice convingeri și, în plus, o introduce în iadul lui. Pe nesimțite, Soja se implică orbește în toată nebunia lui Harry, fără împotrivire, cu voința aproape atrofiată. Încercând să-l scoată din acel iad. 
Derutată, de parcă i se injectase "un cocteil de frică și dezamăgire, de furie și de autocompătimire" află, încet-încet sau alteori foarte brutal, tot mai multe dintre secretele lui Harry. O stare de amorțire soră cu sedarea pune stăpânire pe ea un timp scurt dar se mobilizează intrând în acțiune căci Harry trebuie ajutat și n-o are decât pe ea... Și se afundă tot mai adânc în iubirea ei, ca un dependent în drogul zilnic. De care nu poate scăpa oricât s-ar zbate, oricât ar reflecta și oricât conștientizează că multe nu-s cum trebuie să fie și nici nu vor fi. Nu reușește însă decât să iubească și mai profund. Trecând peste absolut orice. Peste tot ce poate fi mai rău, mai cutremurător.  

O iubire oarbă, greșită? O iubire urâtă? O iubire ratată? Nimeni nu poate spune asta. Nici măcar cei din anturaj care par să o înțeleagă mai mult decât se înțelege ea însăși. Căci Soja e framântată clipă de clipă de neliniști, de angoase, de nesiguranță, de bănuieli, e sfâșiată de întrebări fără răspuns, de frică...și de faptul că află tot soiul de lucruri incredibile despre omul pe care-l  iubește cum n-a mai iubit vreodată.
Chiar și când rămâne fără speranță, Soja continuă să-l iubească pe Harry. Împotriva rațiunii. Cu o iubire mai mare chiar decât frica de moarte.

De fapt, atât Harry cât și Soja sunt doi inadaptați. Doi foști copii din familii disfuncționale. Care luptă fiecare în felul său cu problemele și cu propriii demoni. Dacă Soja și-a lăsat viața în mâna destinului, Harry se agață de viață, de Soja, de "marea libertate" pe care o visează permanent...se agață de tot. Așteptând să fie ajutat, înțeles...chiar de simte că nu merită. Și fiind conștient că e un om slab. "Soja, ești ca majoritatea. [...]  oamenii puternici te fac slabă; dar cei slabi te fac puternică. Iar tu vrei să fii puternică, nu?"

Plasarea poveștii de iubire în Berlinul de dinainte de '89 dar și puțin după...poate părea că are o anume importanță. Doar pare. E de fapt o iubire reală, mult mai reală ca multe alte iubiri frumos ambalate de prin romane, deși e o iubire cu probleme grave dar care e perfect funcțională în orice timp și anotimp, oriunde doi oameni se agață unul de altul cu disperare, cu speranțe. Speranțe diferite dar speranțe...
Căci ce este iubirea altceva decât speranță?



Recenzia romanului "Oi înfuriate" (titlu original "Böse Schafe") de Katja Lange-Müller, face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

Vă invit să comentați.  15 comentarii  înseamnă încă un copac în păduricea plantată de Grupul ALL si Romsilva. Cu cât mai multe comentarii, cu atât mai mulți copăcei. Vă mulțumesc pentru implicarea în campanie!

 
  

76 comments:

  1. O iubire, care în loc să salveze, să tămăduiască niște suflete care nu știu să se bucure sau poate le e frică să se bucure, de teama de a nu avea deziluzii... Da, o temă foarte realistă. Barierele aparent înlăturate între diferitele categorii și tipologii sociale (etnie, rasă, religie) a ridicat noi bariere, teama omului de sine însuși... Sfâșietoare teamă!

    ReplyDelete
    Replies
    1. E o carte buna, Cip. Un roman despre o iubire poate atipica dar cu atat mai adevarata... Nu-i greu de citit, romanul nu are decat 150 de pagini. :)
      Multumesc pentru comentariu!

      Delete
  2. Hmm....suna chiar foarte bine. M-a facut curios :D. O vreau si eu . Cartea, adica

    ReplyDelete
    Replies
    1. De la Editura ALL este si particip cu recenzia la campania pentru plantarea de copacei. :)
      Cartea e chiar buna, o recomand cu caldura :)
      Multumesc!

      Delete
  3. a. E o temă nouă de roman.Realităţi de după căderea "cortinei".Înainte de '89 aşa ceva puteau scrie doar oamenii de litere refugiaţi din Est în ţările vestice, care vedeau realitatea chiar la faţa locului, şi anume inadaptarea transfugului la societatea vestică.Am cazuri reale de români reîntorşi în ţară din Canada, SUA şi Europa de Vest.Şi nu vorbesc de..."Gastarbeiter".Nu toţi ne putem adapta la cum e "acolo".E lesne de înţeles.
    b. Rămân niţel surprins de traducerea titlului.Acest "böse" nu se putea oare traduce prin (oi)"nărăvaşe", "negre", "pierdute", "rătăcite", "turbate" (ca "Mielul turbat" de Aurel Baranga")...în fine...ş.a.

    ReplyDelete
    Replies
    1. a. Romanul e scris de curand, in 2007. Cred ca atmosfera aceea, de dinainte de caderea Zidului, e aleasa pentru ca romanul sa capete mai mult dramatism. Povestea in sine poate fi la fel de posibila si azi. Stiu despre neadaptarea la societatea capitalista dar probabil ca in acele sazuri nu a existat suficienta motivare. Dar romanul de fata nu are legatura cu imigratia. Este vorba despre personaje de acolo...germani, berlinezi de-o parte si de alta a Zidului.
      b. Probabil asa suna mai bine in romana. Böse inseamna si suparat :)
      Multumesc pentru comentariu!

      Delete
    2. a. De acord, nu e imigraţie.Dar mentalitatea RDG-iştilor de o anume vârstă a rămas neschimbată.Cunosc câţiva...germani "nostalgici" după viaţa din RDG.
      b. O oaie nu poate fi nici "înfuriată" şi nici "supărată", decât în...bancuri, fabule, alegorii...De obicei traducerea trebuie să fie în spiritul limbii în care se traduce, găsindu-se, pe cât posibil (=cazul fericit), o expresie consacrată apropiată de originalul străin.

      Delete
    3. a. Era vorba totusi despre oameni care-si dorisera sa evadeze din RDG. Problema era ca multi dintre ei isi gaseau greu locul in cealalta lume pentru ca nu-i astepta nimeni acolo cu bratele deschise. Berlinul de Vest avea si el problemele sale iar berlinezii de dincolo de zid (din Est) veneau acolo ca la o Mecca, cu mari sperante. Nu prea era asa, fara o pregatire deosebita se zbateau sa evadeze dintr-un alt "loc": din marginalizarea la care erau supusi. Evadarea nu s-a dovedit pentru toti un mare succes. Pentru unii a fost chiar mai rea decat ramanerea acasa.
      b. Cred ca traducerea titlului e inca mai buna decat cea facuta pentru "Fructele maniei" (The Grapes of Wrath) a lui John Steinbeck... :)

      Delete
    4. Desigur, traducerile sunt discutabile, în sensul că se pot găsi "n" variante.Nu degeaba se spune că traducătorul este al doilea autor al respectivei opere literare.Traducerea poemelor e cea mai dificilă.
      Îl evoc în treacăt pe genialul Romulus Vulpescu.
      Numai bine!

      Delete
    5. Conteaza mult rirlul unei carti. Ca si pe blog titlul unui articol. Eu, de pilda, acord foarte mare importanta titlurilor. :)
      Traducerea poemelor e foarte dificila pentru ca trebuie respectate foarte multe, nu doar spiritul lor :)
      O seara buna sa ai!

      Delete
  4. Asta e iubirea, speranţă?
    Mă bucur că cineva mai citeşte în ţara asta...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cel mai mult este speranta...cel putin eu asa o inteleg...dar si altii :)
      Mai citim...eu am facut un efort...am explicat eu in articolul in care imi anuntam participarea la campanie de ce.
      Multumesc! :)

      Delete
  5. Poza imi place, dar titlul nu m-ar atrage defel. Ar fi fost interesanta o poza cu coperta acestui volum...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poza cui? A autoarei?
      Pozele nu-s din carte fiindca nu are niciun fel de ilustratie.
      Iar coperta e suficient de anosta ca sa nu trezeasca deloc curiozitatea. Poti intra pe link, unde am scris la sfarsit "Oi înfuriate" si poti vedea coperta :) Pe mine tocmai titlul m-a atras :)
      Dar cartea e buna si nu-mi pare rau ca am ales-o.
      Multumesc. Cu acest comentariu tocmai ai ajutat sa se planteze macar o ramura din copacel :)

      Delete
  6. :) Titlul este amuzant, nu trădează nici un pic subiectul; vezi legătura abia după ce citeşti cartea sau recenzia :)
    Frumos, ai scris foarte frumos!
    Mă bucur că ai reuşit să termini cartea, eu nici acum nu am reuşit... :(
    Dacă îl plantezi la tine, să ni-l arăţi! Te pup, o seară frumoasă, draga mea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai cred ca e calitatea principala a unui titlu. Cel putin parerea mea aceasta este, ca un titlu nu trebuie sa fie esenta unei carti...
      Pe mine m-a atras titlul si faptul ca romanul era scris de o femeie. Cartile scrise de femei sunt uneori mai "puternice" si mai dure decat cele scrise de barbati. Sunt mult mai realiste.
      Am inceput-o si pe cea de-a doua, sper sa reusesc s-o termin in doua zile...trei maxim. Pana sambata trebuie sa public si recenzia a doua.
      Nu, nu-l plantez la mine, ar fi un copac irosit. E bine sa fie plantat cu toti ceilalti, intr-o padurice. Au mai multe sanse astfel :)
      Multumesc, Anastasia! La fel ii doresc!
      Si...spor la citit! Mai ai cateva zile. Cred ca vei reusi :) Iti tin pumnii :)

      Delete
    2. Eu credeam exact invers, că titlul trebuie să fie esenţa...
      Uite cum descoperă omul că are idei preconcepute! Mulţumesc.
      Doar atât?
      Mulţumesc, te pup, o seară frumoasă, draga mea.

      Delete
    3. De regula numele trebuie sa fie incitant, sa trezeasca o oarecare curiozitate sau macar sa intrige. El are legatura cu subiectul dar nu inseamna nici pe departe subiectul in sine... :)
      Habar n-am cum am invatat chesia asta, poate doar citind foarte mult candva...
      Am deja doi copacei :) Poate am si depasit... putin. Nu am mai numarat cate comentarii sunt. Se contabilizeaza un singur comentariu de la aceeasi persoana. :)
      Te pup!

      Delete
  7. frumoasă recenzie dragă Elly!
    spor la plantat câți mai mulți copăcei!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Dana! Ai participat la campanie?
      Multumesc si pentru urare! :)

      Delete
  8. Îmi place cum ai scris recenzia!
    Şi cartea sună bine, mă atrag cărţile despre Germania şi istoria ei:-?
    Spor la citit în continuare!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, draga mea! Si... bun venit pe blog! :)

      Delete
  9. Mi-a atras atentia un lucru si anume ca cele doua personaje venisera din si cu vieti dezordonate, totodata se impletesc si cred, au convingerea si ideea ca unul se ajuta pe celalalt mai mult. Este un adevar crud al multor cupluri, lasand la o parte timpul si anii istorici. Pe cat de trist, pe atat de adevarat.
    O iubire ce te trezeste in fata realitatilor vietii. O iubire traita in timpuri de restriste atat personala cat si sociala.
    E departe de romantismul povestilor de dragoste traditionala al romanelor din tinerete.
    Este o parte a iubirii de o cruzime si a unor problematici profunde.
    Cred ca a fost interesanta cartea.
    Numai din recenzie si mi-am inchipuit personajele prezentate de tine foarte pertinent.
    Si chiar experienta vietii te face sa iti vizualizezi si mai mult astfel de situatii.
    Mi-a facut placere sa citesc recenzia. Felicitari

    ReplyDelete
    Replies
    1. Doar ea venise. El era acolo :)
      Multumesc, Anca!

      Delete
  10. m-ai facut sa vreau sa citesc cartea!!! foarte atractiva recenzia! :)
    dar cum de ai timp pt tooooaaateee? :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu cred ca iti va placea. E destul de trista.
      Incerc sa-mi fac, Mona. As vrea sa am mai mult :)

      Delete
  11. Elly dragă, n-am citit cartea, dar datorită celor aflate aici, sigur va fi una din cele pe care le voi citi. Mi-a plăcut mult cum ai structurat recenzia și te felicit pentru acuratețe! Spor la citit (da, și mie) căci va trebui să mai plantezi copăcei, cred! Noapte bună! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mirela, eu ma bucur ca macar de recenzie sa fiti interesati. Uneori e destul. In cazul acesta chiar este fiindca acest comentariu va ajuta la plantarea unui copacel :)
      O seara placuta iti doresc! Si iti multumesc! :)

      Delete
  12. O trec si eu pe lista de citit...poate fi povestea oricaruia dintre noi...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cum doresti, Adriana. Deocamdata ai ajutat la plantarea unui copacel si iti multumesc :)

      Delete
  13. Oi infuriate?! Din titlu sunt tentata sa deduc ca, in final, protagonistii rup randurile din turma, se infurie si reusesc sa se ridice! Dar din recenzie cred ca ea se pierde definitiv si nu din vina lui, ci doar din a ei; asa cum el ii zice: “oamenii puternici te fac slabă; dar cei slabi te fac puternică. Iar tu vrei să fii puternică, nu?”
    Ca si unii dintre cei care au scris mai sus: consider ca titlul e aiurea tradus – poate ma insel, dar nu m-ar tenta sa rasfoiesc - la raft - o carte pe care scrie “oi infuriate” (e non sens, in opinia mea) si am ajuns aici doar pentru ca ai scris tu si ai adaugat “o iubire mai mare decat frica de moarte”.
    Am vazut, candva, un film german pe tema (foarte) asemanatoare, cu o tipa care trecuse Zidul si credea c-o sa prinda cainele cu covrigi in coada dar a sfarsit prin a se indragosti de un ratacit care ii lua - in numele iubirii - si ultima speranta de reusita agatandu-se de ea si tragand-o si mai jos. Iar ea, constienta ca visurile de urcare pe scara sociala nu i se vor implini si-a spus ca ramane langa el din… iubire, dar, de fapt, cauta (un fel de) motivatie pentru esecul ei pe cam toate planurile. Acel film de prin anii ’90 (nu ma intreba cum ii zice: n-am cea mai vaga idee) mi-a revenit in minte citind excelenta recenzie scrisa de tine. Nu mi-a placut filmul dar l-am vazut pana la final in ideea ca doar-doar reuseste sa sparga cercul vicios: n-a reusit. Cred ca si in acest roman tot cam despre asa ceva vorba: iubirea ca scuza pentru esecurile protagonistilor (protagonistei, in acest caz), un vinovat (altul si cert) pentru ratare... Iubirea cred ca nu inseamna anularea personalitatii/vietii pentru celalalt - cazand impreuna cu el nu-l poate ajuta.
    Se spune ca - in cazul romanelor/nuvelelor foarte bune - din titlul cartii si din primele randuri cititorul trebuie sa fie "prins", sa i se starneasca interesul, sa isi faca o idee despre ceea ce urmeaza sa citeasca...
    Nu voi citi cartea pentru ca ai scris foarte bine recenzia si mi-a fost suficient sa inteleg ca e multa tristete acolo... Cunoscand o singura poveste de gen le cam stim pe toate - diferentele fiind mici spre deloc.
    Spor la citit si spor in toate ce le ai de facut! Si multi pomisori sa plantezi sau sa se planteze si datorita tie.
    Zi frumoasa iti doresc sa ai!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Titlul e foarte derutant. Nu are legatura cu povestea de iubire. De fapt deloc. Are legatura cu situatia Germaniei care avea un Berlin cu Zid...
      Numai citind cartea te-ai lamuri ce-am dorit sa spun in titlu :) Am vrut sa pastrez un mister, nu sa povestesc cartea. Nu-mi place cand gasesc recenzii care povestesc cartile...
      Mie imi plac povestile atipice, chiar mai triste sau nefericite. O poveste fericita...nu imi trezeste niciun interes :)
      Cred ca am reusit sa plantez doi copacei :)
      Multumesc pentru urari, Diana!

      Delete
  14. Iata o carte pe care o voi gasi cu siguranta si in librariile de aici :-)
    Poate ca voi ajunge sa o citesc...
    Si iata - ai adunat mai mult de 15 comentarii :-) succces msi departe, Elly draga!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu siguranta ai s-o gasesti, Carmen! Si e o carte interesanta. Poate ca vei ajunge daca ai timp dar stiu ca iti cam lipseste timpul si tie :)
      Multumesc pentru comentariu!

      Delete
  15. Frumoasa recenzie ai facut acestei carti, Elly! Am mai citit despre ea si m-am gandit de cateva ori sa o cumpar. Acum sunt convinsa ca nu trebuie sa o ratez.
    Stii unde m-a dus cu gandul, nu? ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Chiar daca nu ajungi sa o citesti iti multumesc pentru ajutorul in plantare copaceilor :)
      Normal ca stiu...dar desi e tot oarba e complet diferita :) Dar, e drept, ma regasesc partial in ea.

      Delete
  16. dragostea este un motor care functioneaza cu tot felul de combustibili,uneori total nepotriviti ai zice si totusi...functioneaza...
    incitant felul in care ai prezentat subiectul cartii,mi-a trezit curiozitatea,recunosc! :)
    o zi plina de frumos iti doresc draga Elly! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deocamdata iti multemesc ca ai ajutat la plantarea a deja vreo doi copacei. Daca vei si citi-o...e si mai bine.

      Delete
  17. Buna elly!
    Mi-a facut placere sa citesc recenzia publicata de tine,multumesc pt recomandare !
    O zi cu mult soare si spor maxim!
    Te astept la meloman pt o zi!

    ReplyDelete
  18. Recenzia ta e minunata, dar daca as vrea sa citesc cartea? Ramane un mister!
    La mai multi copacei! >:d<

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici nu trebuie, Minnie, decat daca iti doresti. Eu am facut recenzia pentru a se putea planta copacei. :)
      Merci mult! Am obtinut deja 2 :)

      Delete
  19. O primă părere, fără a fi citit cartea încă. Dacă e dependență, nu e iubire. Și e de rău. Rămâne de văzut cum a prezentat lucrurile autoarea însăși.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Zina, fiecare iubire este unica. Dependență sau nu...tot iubire este. Cele mai multe iubiri mari sunt nefericite. De rau sau nu, asta e realitatea, din pacate.
      Multumesc mult pentru comentariu! :)

      Delete
  20. Titlul clar atrage atentia si starneste interesul, iar recenzia ta cu atat mai mult. Marturisesc ca imi scapa legatura titlului cu continutul, dar tocmai asta reprezinta un motiv in plus pentru a o citi. :)
    Zi cu soare sa ai!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici nu are legatura titlul cu povestea :) Pare ca intuiesti. ;)
      Multumesc mult!

      Delete
  21. La cum ai scris recenzia, m-ai facut sa-mi doresc sa o citesc. Lucru pe care nu-l mai simteam a fi posibil, dupa ce au trecut ani buni de cand imi murise pofta de citit.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Chiar as fi curioasa sa stiu, daca o vei citi, cum ti s-a parut. Eu s-ar putea sa fiu mult prea empatica...din motive mai mult decat evidente ;)
      Multumesc mult!

      Delete
  22. Interesanta cartea si foarte buna recenzia ta. As citi-o si eu.
    La cat mai multi copacei si lecturi faine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Larisa draga!
      Am strans comentarii pentru vreo 2 :)

      Delete
  23. Titlul chiar nu ma atrage deloc, dar modul in care ai vorbit despre ea m'a atras...cum mi s'a pus pe creieras sa incep si eu sa citesc...o sa tin cont si de acest roman :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tu ai de invatat :) Daca mai ai timp si de citit, cu atat mai laudabil :)
      Multumesc mult!

      Delete
  24. Oh, sper sa plantezi cat mai multi copacei :)

    ReplyDelete
  25. Când am văzut titlul m-am gândit la cu totul altceva; în niciun caz la o poveste de iubire. :)) Dar de vină e doar imaginaţia mea bolnavă...
    Interesantă recenzie, am să caut şi eu cartea prin biblioteca oraşului, poate o găsesc de împrumutat.
    Spor la strâns comentarii!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu e imaginatie bolnava, e faptul ca titlul e foarte derutant :)
      Poate o gasesti...
      Multumesc pentru comment!

      Delete
  26. Felicitari pentru recenzie. Sunt foarte utile, mai ales ca mai toti ne plangem de criza de timp. Cand imi fac o idee despre o carte, altfel ma apuc de citit, fara temerea ca ar putea fi ceva ce nu-mi place sau nu e genul meu de lectura.
    Mi-a placut ca ai ales la inceput acel citat despre maniera de scris a autoarei. Fiecare autor are modul sau unic de a "intrupa" o opera si este interesant sa stim si aceste amanunte.
    O zi frumoasa, draga Elly! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mi-a placut sinceritatea oarecum brutala a scriitoarei, o sinceritatea pe care eu insumi o practic fiindca la fel simt :)
      Ma bucur ca ti-a placut.
      Multumesc mult, Alex draga!

      Delete
  27. O s-o adaug la lista mea de carti de citit. Multumim pentru informatii.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca ai timp...nu e timp pierdut :)
      Multumesc si eu pentru comment :)

      Delete
  28. După recenzie, pare un roman bun. Aș putea să-l achiziționez pentru biblioteca personală! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este un roman bun. Acum mai depinde si de ce fel de carti iti plac. E o poveste nefericita.
      Multumesc pentru comment, Kristi!

      Delete
  29. Cred că am citit cartea asta mai demult, mi-e foarte cunoscută povestea.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu cum, e aparuta in 2007 in Germania si abia in 2012 tradusa in romana si aparuta in Romania :)
      Poate ceva oarecum asemanator...desi, eu n-am scris nimic de fapt aproape despre subiect :)
      Multumesc mult, Andreia!

      Delete
  30. Cărți Spanacul nu prea citește, însă vrea să participe la plantarea unui copăcel. Cu câți mai mulți, cu atât mai bine!

    ReplyDelete
  31. Coincidenţă! Chiar ieri am început să o citesc! Consider recenzia binevenită fiindcă aveam oarecare îndoieli, mai ales că începutul nu m-a captivat. Acum abia aştept să cunosc mai bine personajul central. Mi-a plăcut mult acest mod de recenzie care nu dezvăluie subiectul decât ca pe un fir de care să se lege propria interpretare. De fapt cred că aşa ar trebui să fie orice recenzie, să-ţi stimuleze ideea de a citi cartea şi nu de a-ţi da mură în gură conţinutul şi să-ţi şteargă orice curiozitate. Frumos!

    ReplyDelete
  32. Intr-adevar pare o carte care nu-i privita de la balconul teatrului, ci e scrisa chiar din strada. O voi cauta si eu!
    Multumesc!

    ReplyDelete
  33. M-a impresionat descrierea iubirii ei, prin cuvintele tale. O iubire universala, dincolo de zidurile berlineze. La fel de mult cum m-a impresionat si marturisirea despre arta scrisului citata de tine la inceput... Scrisul pare o anamneza continua si dificila, in care autoarea isi suspenda constiinta clipei prezente. Nu e singura care se pierde pe sine in actul creatiei, dar e frumos spus.

    ReplyDelete
  34. Pare o carte cu trairi puternice. Si mie imi place sa citesc carti scrise de femei. Intr-adevar, au alta forta a scrisului, pot aborda un personaj din mai multe puncte de vedere si surprind emotiile cu o intensitate mai mare. Si recenzia ta este foarte bine scrisa. Felicitari si spor la plantat copaci:)

    ReplyDelete
  35. Uite ca mi-ai facut pofta sa citesc si carti mai noi. Frumoasa recenzie!
    Spor la plantat!

    ReplyDelete
  36. Chiar daca nu este genul meu de carte, mi-a facut placere sa citesc recenzia ta :)
    Bafta la strans comentarii!

    ReplyDelete
  37. Nu pare deloc genul meu, dar pana la final suna bine de tot :D Sunt tare curioasa de ea acum. Spor la plantat!

    ReplyDelete
  38. Bun, inca o recomandare! Multumesc Elly si inca...un copacel pt. tine! <3

    ReplyDelete
  39. din pacate nu e genul meu de carte...multumim pentru recenzie!

    ReplyDelete