(In)toleranță

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

În online nu poți scrie despre orice. Adică poți dar riști să ți-o iei. Imediat. Câteva teme sunt greu de abordat, nu din punct de vedere tehnic, că așa nu-i nicio problemă, ci greu de abordat fiindcă trebuie oarecare diplomație, sau mai multă, pentru că orice s-ar scrie despre unele subiecte, există cel puțin câteva persoane care se simt atacate, lezate parcă personal. Și care reacționează.

Am pățit-o și eu, că n-aveam cum să fac notă discordantă. Din fericire, la mine presupun că atmosfera n-a fost atât de propice unor contradicții serioase încât manifestările au rămas minore. Dar am înțeles "mesajul" mai ales când mi s-a cerut imperativ să șterg articolul, să îmi cer scuze și probabil urma să mi se ceară să-mi fac și harakiri în piața publică.

Ce vreau eu să fac, fac!

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

Am întâlnit acum ceva vreme, pe un blog micuț, la caseta de comentarii, un îndemn de genul:

"Cititorule, dacă mi-ai trecut pragul, sacrificând câteva clipe din timpul tău ca să citești ce-am scris, lasă-mi aici părerea ta, ca să știu că ai trecut!" 
Am zâmbit și m-am întrebat de ce și cum să scrii așa ceva. Pentru că e ridicol, sună a cerșetorie.

E drept, comentariile se consideră a fi un semn sigur că un articol a fost citit deși e discutabil cumva pentru că există și unele de genul: "Ce frumos!", "Bine scris!" care numai asta nu înseamnă. Am și eu astfel de comentarii și nu mă omor după ele. 
Dar mai știu și că sunt și mulți oameni care citesc în tăcere sau alții care îmi lasă, din pură simpatie, un semn pe FB și nu mă refer la câte un controversat like.

Nu suntem oameni...

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

Petunii și gazon

Independent de voința mea am fost absentă 48 de ore de pe blog, din blogosferă, de pe FB, de peste tot.  Am postat pentru Miercurea fără cuvinte și...am plecat dis-de-dimineață. Miercuri. 

Pe unde exact m-au dus drumurile nu vă povestesc în amănunt, sunt probleme personale cu care nu doresc să vă plictisesc.

Un an de Poveste Parfumată

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

Acum un an, tot la început de cireșar, am avut o mare surpriză căci mi s-a făcut onoarea de a fi invitată să scriu pentru Clubul Poveștii Parfumate, club găzduit cu grație de Mirela, căreia îi mulțumesc pentru încredere. Am răspuns cu bucurie invitației primite dar și cu o emoție intensă cauzată de faptul că mă gândeam că s-ar putea să nu fiu la înălțimea așteptărilor. Prima poveste s-a numit "Un parfum aproape antic".

"Oi înfuriate" sau o iubire mai mare decât frica de moarte

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

Katja Lange-Müller

"Scrisul, în cazul meu, este o activitate obositoare, cronofagă, care te face asocial: stai în halatul de baie şi nu mai vezi nici o diferenţă între zi şi noapte.

Se întâmplă să scriu pagină după pagină, dar nu mă pot apuca de scris decât dacă ştiu deja sfârşitul. Pentru că atunci textul funcţionează ca un vârtej şi sfârşitul trage restul conţinutului după sine. Tensiunea de la suprafaţă e alta. Sunt autori care scriu prima propoziţie şi le aşteaptă pe celelalte. La mine nu merge aşa."  [Interviu cu Katja Lange-Müller - decembrie 2010].

Soja se află de un an în Belinul de Vest. [Soja se citește și pronunță exact ca românescul Zoia. Sau rusescul Zoia, de la Zoia Kosmodemianskaia, care, "grație" mamei sale, i-a fost "nașă".]

Mama Sojei făcea parte din lumea bună a vieții politice berlineze, secretar doi al conducerii de partid, fapt pe care fiica sa nu l-a apreciat ca fiind unul extraordinar, ba chiar dimpotrivă de vreme ce, scârbită de tot si toate, în 1986 trece Zidul. 

Un act de curaj pe ultima sută de metri

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

Tăvălugul vieții a venit peste mine în ultimii aproape patru ani încât n-am prea mai avut timp să trăiesc. Am trăit pentru cei din jurul meu, nu-mi pare rău, însă viața mea a rămas suspendată undeva...prin 2009.

Multe dintre activitățile familiare s-au împuținat până la a deveni inexistente în peisajul cotidian al vieții mele.

Poate părea o exagerare dar n-am mai citit o carte din vara lui 2009, eu care devoram cărțile. N-am mai avut timpul și, mai ales, n-am mai avut starea să pot citi. Dispoziția de a citi n-o am nici azi. Tocmai de aceea, în atare situație, hotărârea  pe care am luat-o cred că e un act de curaj.

Atunci când alții deja au început să producă recenzii, eu de abia m-am înscris. Așa, pe ultima sută de metri. Am întârziat atât de mult fiindcă m-am gândit dacă pot, dacă voi reuși. 

Mergem la vot sau facem "altceva"?

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

A trecut Ziua Nationala. A fost frumos, nu-i asa? Eh, in afara de cateva huiduieli. Un amic spune ca ele au fost din cauza ca Ziua Nationala s-a cam amestecat anul acesta cu campania electorala. N-as baga mana in foc. Aceleasi manifestari "am avut placerea" de a le asculta si cu alte ocazii, cand Romania nu se afla in campanie electorala.

Observ in articolele din blogosfera sau in comentariile la articolele publicate de presa online tot felul de pareri despre alegerile din 9 decembrie. Adica peste doua zile. Azi e ultima strigare pentru campania electorala, buna-rea, cum a fost ea. 

Mai mult sau mai putin, cu totii am vazut, auzit ceea ce se discuta in legatura cu aceste alegeri si cu alegerile din Romania in general. Si ceea ce se discuta cel mai asiduu, asa cum incepusem mai sus sa spun, este despre prezenta la vot. 

Nu despre cuantumul prezentei prezumtive la urne, pe care l-ar da deocamdata doar sondajele ci despre

Manipularea prin imagini

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

sursa foto

Am postat acum cateva zile un articol despre minciuna in vorbe si imagini.

Postarea de miercuri, de la Wordless Wednesday (WW), nu ma asteptam sa devina emblematica pentru ceea ce poate insemna manipularea prin imagine, mai ales ca nu am intentionat acest lucru.

Participarea mea de la WW, joc cu imagini ce se desfasoara la initiativa lui Carmen, a fost conceputa ca un fel de "joc in joc", o provocare ce continea cerinta stabilirii unor diferente intre un numar de trei fotografii.

Am avut doua variante:

- Sa raspund fiecarui comentariu in parte

- Sa raspund printr-un comentariu mai mare, tuturor, pe pagina postarii.

Nu am ales niciuna din variante pentru ca m-am gandit ca este mai bine sa postez o explicatie ca raspuns la acea provocare.

Politica pe blog(uri)

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

Nu stiu din ce motiv, unele bloguri, altadata agreabile si prietenoase in privinta continutului, s-au metamorfozat. Nu pe ici pe colo ci complet.

Erau bloguri pe care mie, cel putin, imi facea placere sa mai intru, sa mai citesc cate un articol despre una, despre alta. Sa mai admir o imagine frumoasa. Sa gasesc, eventual, cate-o informatie utila.

Am constatat ca, de un timp, pe ele nu mai sunt de gasit altceva decat postari politice. De parca nu era de ajuns multimea de publicatii online care nu fac altceva decat politica, de diverse culori. Publicatii online la ale caror articole majoritatea comentariilor sunt ale postacilor de serviciu, scrise, unele intentionat agramat altele pe bune si din care rabufneste ura cea mai infecta si relevand persoane cu un IQ de maimuta sau care disimuleaza acelasi nivel de "inteligenta". Cum presa scrisa s-a cam transferat in online, gasesti ce sa citesti, cu continut politic, cu prisosinta, pe

Jongland cu timpul

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

E tarziu, in sensul ca n-am timp. Stau cu fereastra deschisa. De afara, de la un unul din vecini, data la maxim, se aude obsedant Yolanda Be Cool & DCUP – We No Speak Americano. O fi fiind cineva care nu o stie?

E melodia aceea vesela, sacadata si repetitiva, parca pana la enervare...depinde in ce stare te afli.

Melodia imi aduce aminte de episoade din viata mea care ar fi trebuit sa fie fericite. Sunt unele dintre cele mai negre amintiri. Fericirea s-a transformat in fiere. De atunci, melodia asta pare sa respire si sa-mi inspire doar minciuna, jocuri murdare. Asta inseamna ea pentru mine, desi, biata melodie nu are nicio vina. Sunt constienta ca doar asocierile din mintea mea o transforma in ceva

De ce scriu pe blog...

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/comentarii

Am implinit acum cateva zile o luna de blogging sau blogareala...nu stiu cum e mai potrivit, alegeti-va ce preferati. Stiu ca nu-i mare lucru...de fapt o luna nu inseamna nimic daca e sa recurg la comparatii...

Poate ca ar trebui sa incep prin a spune de ce mi-am facut blog.

Banuiesc ca numarul motivatiilor care duc la crearea unui blog...(sau mai multe)... tinde catre infinit. 

Eu insa am sa enumar, simplu, motivele din care NU mi-am facut acest blog:

- nu din lipsa de ocupatie, chiar daca sunt zile cand stau cu ochii in tavan, ca fiecare;

- nu din dorinta de castig material, desi niste reclame de pe blog tin sa ma contrazica;

- nu pentru ca vreau sa fac "altceva" decat fac zilnic.

Acestui blog i-au trebuit luni de zile de chinuri ca sa ia nastere, incepand din iulie 2011 pana in ianuarie 2012, timp in care nu am scris nimic...decat numele blogului si un salut pentru potentialii vizitatori/cititori. 

Acolo m-am poticnit fiindca simteam ca nu eram pregatita de mai mult...nu inca...

Deci, acest blog s-a nascut dintr-o stare...o stare nedorita... si pentru ca asta am simtit atunci ca trebuia sa fac.

...Pana la urma...de ce scriu? 

Initial am scris ca sa exprim o parte din preaplinul unor trairi...apoi ...fiindca imi place...fiindca aici ma refugiez cand vreau