Și-a venit Vinerea Mare...
Am început-o cu mult entuziasm, dis-de-dimineață. Din cauza căldurii din zilele anterioare, pământul era iască. Cele două mini-maluri ale micului șanț pe care încercam să-l fac, se prăbușeau cu mare succes iar munca mea cam semăna cu demersul Meșterului Manole. Ca și el, am rezolvat și eu cumva. N-am folosit-o pe Ana ci pe Apa. Și stropitoarea. A mers destul de bine. Asta însă înainte de a planta în el uriașele fire de roșii. Dar și după.
Am constatat că nu rodiseră așa cum avusesem o temere...nici nu se ofiliseră. Azi, la câteva zile bune după operație, pot să vă spun că transplanturile au reușit 100%. Le-am dotat pe fiecare, din start, cu araci...nu voiam ca a doua zi să le găsesc făcându-și rugăciunea. Nu de alta, dar nu cred că știau vreuna.
Pe foc automat am trecut la bucătărie unde am terminat cu mama ouăle. De vopsit. Au ieșit și astea destul de bine...
M-am repauzat puțin. La 12,30 aveam programat drumul la omul cu iezii. Am stat chiar mai mult, ca să nu mai am vreo surpriză. Cu vreo 10 minute înainte de ora 13,00 m-au sunat, să ma întrebe dacă mai vin. Cum să nu?!? Chiar înainte de-a ajunge am trecut pe-o uliță foarte înverzită. Și însorită... Simplu dar frumos, nu?
Am ajuns destul de repede. M-a întâmpinat stăpânul. Foarte ospitalier și bucuros de oaspeți care să cumpere iezi. Nu, nu e el stăpânul! El e doar un ied care cred că voia să fie primul la casting. Am fost condusă unde era tot poporul de capre și iezi. Am zis să mai văd și alți candidați.
Poate ei... ?
Sau poate acest drăgălaș cafeniu pătat cu alb...care însă nu părea prea dornic să devină friptură. Mi s-a părut că mă privea cam în dungă...cu neîncredere...
Mai voiam să văd și alte oferte...dacă tot aveam din ce alege. Oh, nu! Asta era o capră!
Hmmm...de-aici nu mi-ar fi trebuit decât partea minoră...dar am înțeles că era fetiță. Fetițele nu se tăiau.
Despre el ce să mai spun? Mândrul tată al tuturor ieduților, țapul turmei, a venit să-l admir. Avea și de ce să fie așa de mândru. Asemenea coarne nu se văd prea des, sunt un adevărat trofeu.
Pînă la urmă a apărut și el. Alesul. Mi-a părut tare rău dar oricum tot l-ar fi tăiat. Era băiețel și ei nu se păstrează decât în cazuri excepționale. Poate părea dar nu era foarte mare. Tăiat a avut fix 7 kg.
Chiar în timp ce se petrecea acțiunea, m-a sunat un amic. Cel cu care aflam atunci că a doua zi voi merge la fermă. Discutasem cu vreo trei săptămâni înainte să mergem acolo, când are el timp, undeva spre sfârșitul lui aprilie - începutul lui mai. Era începutul lui mai...deci era OK. I-am mulțumit că nu m-a uitat. A rămas stabilit că vine a doua zi, pe la ora 9,00. Dimineața, desigur. Adică sâmbătă.
L-am lăsat mulțumit și sătul pe Mustăți...unul dintre câinii omului cu iezii. Chiar foarte cred, după poziția relaxată și zâmbitoare în care stătea când l-am fotografiat.
Ajunsă acasă am tranșat iedul, împreună cu mama, am spălat ceea ce era de spălat, adică intestinele...am pus la congelator pachetele rezultate și gata...
Era seară. Din nou.
Bună dimineaţa, draga mea.
ReplyDeleteSuperbe fotografii; un jurnal al zilei foarte frumos prezentat :)
Te pup, cu dor...
Buna dimineata! :)
DeleteMultumesc. Da, sa zic ca e un fel de jurnal. Am scris deapre toate acele zile fiindca au fost extrem de stresante...dar am ales pentru fiecare zi alta abordare. :)
Sunt mai bine...Te pup si eu!
Ce coarne făloase are ţapul cel bătrân!
ReplyDeleteAi avut o zi plină.
M-a impresionat, de aceea l-am si fotografiat. Am cerut acceptul, desigur. Si mi s-a dat :) Da, am avut zile pline...de nu se mai terminau...;)
Deleteun jurnal in imagini...o idee faina...
ReplyDeletein fon nu asa se succed intamplarile zilelor noastre?o insiruire de intamplari in imagini...
tapul ala e un frumos,am vazut eu ca stie si el asta! :)
Cam asa e, Pandhora. Am mai dorit sa fac si altadata ceva de genul dar abia acum s-a potrivit la fix.
DeleteDa, si el era mandru de el...dar mai ales stapanul sau :) Care mi-a dat acceptul sa-l fotografiez, eventual sa-l postez pe net :)
Merci!
ce rau imi pare de iedut...:(
ReplyDelete:) Asta le e soarta, Geanina. Daca nu-l cumparam eu il cumpara altcineva. Si tot ca friptura sfarsea :) Abia acum ma intreb. Tu mananci carne?
DeleteBietul ied :)..a devenit friptura :)).
ReplyDeleteAm ramas cu ochii la buchetul de grofite de langa oua (asa se cheama nu?!). Aveam si eu in curte si miroaseau demential.
Weekend placut Elly!
Daca a avut ghinionul sa se nasca ied... Daca era ieduta ar fi ajuns capra, sa dea lapte... :)
DeleteDa, garofite se numesc si sunt, intr-adevar, foarte parfumate. Am destule... sunt in plina inflorire acum.
Multumesc, Larisa! La fel!
Of, Elly, îmi pare pare tare rău pentru ieduț...
ReplyDelete...................
Frumoase sunt ouăle, garofițele, dar mai este până la anul, acum nu mi-e dor deloc de sărbători.
Sper că ești bine... E bine că te mai detașezi, să te plimbi, de-astea...Îți trimit numai gânduri bune! :)
Cum spuneam si mai sus, Mirela. Asta le este soarta. Erau atat de multi....ca aproape nu mai conta. Nu stiu daca ma fac inteleasa. Omul are o turma mare, caci din asta traieste familia lor, efectiv. Daca nu-l taia pentru mine, il taia pentru altcineva. Si tot asa sfarsea...
DeleteDa, au iesit frumoase toate ouale de anul acesta. De sarbatori nici mie nu mi-e dor...de abia imi revin. Mai ales ca anul asta, a doua zi de Paste, mi-a adus acea mare tristete...
Sunt ceva mai bine... Dar ce povestesc aici e anterior Pastelui...
Multumesc mult, Mirela!
eu una cred ca nici-o bucatica de carne nu asi putut sa înghit!
ReplyDeleteTrec peste fotografii ca îmi fac rau si zic doar ca ouale sunt foarte reusite! :))
zi faina Elly draga!
De cand ma stiu noi am cumparat miei sau iezi. Am asistat chiar la taiere si acum, ca si altadata. Stiu exact ce si cum se face. As putea realiza si un reportaj in imagini despre :) Dar te inteleg foarte bine si pe tine. :)
DeleteMerci :) O zi la fel!
Sper ca nu ma întelegi gresit!
DeleteFiecare familie îsi are traditiile si obiceiurile ei! Daca atunci cand eram "la mama" si era Paste si ea gatea miel.... trebuia sa ma prefac cel putin ca mananc ca de.... eram copil! Mai tarziu m-am rezumat la pui si porc si uneori peste...... acum sincer cred ca prefer mai mult legumele, dar ....
Asa e viata, asa am fost creati !!!
Nu, Minnie :) Tocmai, ca inteleg foarte bine. Am si spus asta. :)
DeleteTot timpul mi-as fi dorit sa gust carnea de ied. Am inteles ca e mai buna decat cea de miel.
ReplyDeletePai ai tot timpul din lume. Poti incerca de Pastele viitor. Nu e doar un zvon, asa este, e mai dulce decat cea de miel. De mai multi ani, poate vreo 10, noi n-am mai luat decat ied. :)
Deletezile pline! sper ca Zilele de Sarbatoare ti-au redat odihna binemeritata!
ReplyDeleteouale sunt foarte foarte frumoase! fotografiile cu iezi sunt deosebite!
... si iata, pasim din nou într-un sfârsit de saptamâna :) timpul zboara! iti doresc un weekend minunat!
Tu stai in Bucuresti, nu? Pozele unde sunt facute, ma refer zona nu trebuie sa imi dai detalii exacte? Iti plac treburile casnice, bravo esti fata muncitoare!
ReplyDelete:)...o zi plina... dar rezultatul a fost pe masura! Frumos reportaj!
ReplyDeleteLa noi bunu a trebuit sa faca singur operatiunea"taierea iedului".Doar socrii mananca carne de miel sau ied.Noi,ceilalti ramanem la pui sau legume si oua rosii.:))
ReplyDeleteNici Markulrtul meu n-a putut sa asiste,desi a plecat hotarat sa-l ajute pe bunu,apoi s-a intors cu cateva lacrimi in coltul ochilor lui albastri,hotarat ca atunci cand va ajunge bucatar renumit,o sa mearga la macelar si-o sa-si aleaga de acolo carnea...exact ca in reportajele pe care le urmareste el la tv.:)
Frumoasa poveste in imagini!
Ca o furnicuta ,trebaluiesti.
ReplyDeleteThis comment has been removed by the author.
ReplyDeleteEu prefer animalul gata taiat. Nu stiu daca l-as mai putea manca dupa ce m-ar privi in ochi cu atata inocenta.
ReplyDeleteSunt cu adevarat impresionante coarnele sefului de trib!
Ulita inverzita mi-a trezit atatea nostalgii!
Sunt dragalasi iezii, ti-e si mila sa te gandesti cum arata in farfurie. Anul asta am incercat si noi ied. In general la noi in familie nu prea se consuma ied, miel, doar porc, pui, gasca, rata. Si cum spuneam, anul asta am gatit ied, eu l-am preparat, l-am gustat. A fost tare bun, dar n-am putut manca caci eram cu gandul la poza facuta inainte de a fi taiat. Asta e, suntem oameni si carnivori.
ReplyDeleteUn inceput de saptamana insorit sa ai!