https://dragosteoarba.blogspot.com/2013/05/de-paste.html
Poate am sa continuu să povestesc ceea ce s-a întâmplat vineri, sâmbătă...duminică... Poate. Deocamdată amân puțin.
Am să postez câteva fotografii.
 |
| 24.08.2009 - la vreo două săptămâni de când venisem acasă... |
 |
| 18.04.2013 |
 |
| 18.04.2013 |
 |
| 18.04.2013 |
 |
| 18.04.2013 |
 |
| 18.04.2013 |
 |
| În lădița mea preferată... 22.04.2013 |
 |
| 24.04.2013 |
 |
| 25.04.2013 |
 |
| Azi... 06.05.2013...ora 12,30... |
 |
| - Bârfeam și noi... 30.03.2013 |
 |
| - Să mă ții minte, dragul meu, Pufi. Așa cum eram... |
Am primit o mulțime de urări de Paște. Frumoase, pline de gânduri bune și le mulțumesc tuturor pentru ele.
În
aceste momente, când credeam că voi avea puțin răgaz, ca să mă odihnesc
puțin...sunt tristă. Nici nu prea știu ce să scriu aici...
Azi, în jurul orei 15, micuțul meu Tiger a fost victima unui accident de mașină...
Odihnește-te în pace, dragul meu!
Întâmplarea sau telepatia a făcut ca, acum câteva minute, să privesc la PC poze cu pisici.Apoi, imediat, am intrat pe blogul tău ca să citesc cu mare mâhnire de pierderea unui micuţ prieten drag care ne înveselea şi pe noi...Cred că la tine este o perioadă de ghinioane care, sper din tot sufletul, să se termine cât mai repede...
ReplyDeleteSunt trist.
Multumesc mult. Adevarul e ca ghinioanele mele par sa nu se mai sfarseasca...
DeleteInca o data, multumesc.
off...tare greu...te atasezi atat de mult..am suferit si eu dupa un cutu candva :(
ReplyDeleteN-am mai plans atata dupa unul de cand eram copil. Era atat de cuminte si de dulce... :(
DeleteOh, sărmanul! E greu să pierzi un prieten necuvântător :(
ReplyDeleteDaca era bolnav era altceva... Dar asa...
DeleteMerci, Andreia.
Mi-au dat lacrimile instantaneu!
ReplyDeleteTraiesc cu tine ptr ca stiu cum este, mama lui Mishu a murit din neglijenta doctorului.
Eu o dusesem sa o sterilizez, am zis ca fac bine....
Nu am sa mi-o iert toata viata!
Te pup, lacrimile usureaza durerea! >:d<
Imi pare tara rau ca ai suferit si tu din pricini asemnatoare, draga Minnie. Eu n-am mai fost in stare nici sa va raspund aici de ieri pana azi. Pe langa ca am avut si multa treaba. Am preferat sa fac tot felul de treaba...fiind prea trista. Multumesc mult pentru cuvintele tale.
DeleteRIP Tiger...Știu ce înseamnă, am pierdut-o pe Serafina acum un an și ceva, dar a fost bolnavă, operată, a fost cumplit... Mult prea trist, Elly dragă. Ai un mesaj personal, poate că te va ajuta. RIP Tiger...rip...
ReplyDeleteDa, Mrela....imi amintesc de povestea si suferintele Serafinei, Dumnezeu s-o odihneasca!
DeleteMultumesc din toata inima pentru mesaj. M-au ajutat toate cuvintele tale bune si frumoase. N-am mai intrat aici de azi-noapte, cand nu puteam dormi si il vedeam pe bietul Tiger in fata ochilor...parca il si auzeam...De abia am adormit dupa ora 5, de dimineata. Am dormit vreo 2 ore si jumatate... Azi i-am aranjat micul mormant...cu ceea ce mai trebuia.
Multumesc, draga mea, pentru tot!
Off, ce rau imi pare sa citesc asta Elly! :((
ReplyDeleteImi pare tare tare rau!
Imi inchipui ce simti, stiu ce inseamna sa te atasezi de un animalut!
Ce trist....
Problema e ca era mai mult decat atasament. Am si un catelus, la care tin foarte mult, mi-e tare drag dar pe Tiger il iubeam cum n-am mai iubit niciun motanel pe care l-am mai avut. Si-au mai fost vreo 5... Imi va lipsi foarte mult... Deja imi lipseste... :(
DeleteMultumesc mult, Larisa.
Of! Te îmbrăţişez, draga mea. Îmi pare tare rău.
ReplyDeleteÎn astfel de situaţii nu prea am cuvinte, dar ştii că sunt alături de tine.
:(
De parca nu eram eu destul de coplesita de toate...a mai venit si aceasta suparare... :(
DeleteStiu ca ti-e greu, ca nici nu stii ce sa spui. Inteleg, draga mea. Si-mi pare rau ca in loc sa va povestesc ceva frumos...vesel...va aduc vesti de felul acesta.
Multumesc mult, draga mea!
Te compătimesc, cu atât mai mult cu cât şi Ulise se apropie de sfârşitul vieţii sale.
ReplyDeleteIti multumesc mult pentru cuvintele tale. Stiu despre Ulise si imi pare tare rau. Macar Ulise e mai in varsta...
DeleteDar micutul meu n-avea nici 4 ani...Un sofer ametit i-a rapit viata si mi-a intristat mie zilele...
:( Sunt alaturi de tine, Elly, nu mi-a venit sa cred cand am citit finalul. Nu am avut un animalut pana acum(nu as fi suportat tocmai acest moment), dar prietena mea are o pisicuta si stiu ce a fost in inima ei cand aceasta a fost bolnava(cate nopti a plans), asa ca imi pot imagina starea ta actuala.
ReplyDeleteFoarte, foarte trist ce s-a intamplat. :(
Mie insami nu imi vine inca sa cred ce mi se intampla, Nice... Mereu mi-a fost teama de un accident. Mereu...mai ales ca il iubeam foarte mult. Era atat de frumusel si foarte iubitor. Era un motanel cum eu n-am mai avut si cum, probabil, nu voi mai avea. Am mai avut si altii dar n-am tinut atat de mult la niciunul pana acum... Sunt trista...
DeleteMultumesc mult, mult.
Vai, saracutul! M-ai intristat. Si cat de dragalas e in prima fotografie! Am vrut sa te intreb ce i-ai spus sa rada. Imi pare rau ca s-a prapadit.
ReplyDeleteEra dragalas cu totul. Avea niste mutrite vesele (mai rar) dar in general unele foarte serioase. Ai fi zis ca este om si e foarte preocupat de una si de alta...Nu-i dadusem nimic...cred ca atunci mieuna :) Acolo era foarte mic, il gasisem pe strada si-l adusesem acasa in urma cu vreo doua spatamani...in 2009... A fost mare bucurie cand l-am gasit fiindca la fel, pierdusem tot dintr-un accident pe motanul de dinainte...trecusera vreo 4 luni pana l-am gasit pe Tiger. Multumesc mult pentru vorbele tale , Gabriela.
Deleteooo...nu ma asteptam la asta :(((
ReplyDeleteadmiram pozele si ma bucuram ca seamana cu ultimul meu motanas...
ce tare m-am intristat Elly...te imbratisez,stiu cat de tare doare >:D<
uff...
Nici eu :(( Am avut un Paste tare trist, nefericit...
DeleteA fost un motanel dragalas...cuminte, mult prea cuminte.
Iti multumesc mult pentru sprijin, Pandhora draga!
>:D<
DeleteOfff...cumplita pierdere...stiu din proprie experienta...
ReplyDeleteSunt alaturi de tine!
Multumesc, draga Nicole, ca ti-ai gasit timp sa treci, sa lasi o vorba buna. Iti multumesc mult pentru sustinere!
DeleteIubesc animalele, stiu cum te simti. Ele au nevoie de noi, noi avem nevoie de ele, din pacate in lumea astea sunt destule pericole si pentru noi si pentru ele.
ReplyDeleteAi mei au facut sute de poze cu motanelul nostru, cred ca le-ar fi tare greu sa se desparta de el. Chiar acum a venit langa mine pentru mangaierea de noapte.
Suntem alaturi de tine!
Ai dreptate, Robert draga. Am si eu multe poze cu motanelul meu. Foarte multe, incat mama chiar se mira de ce il tot fotografiez. Iata de ce...poate ca presimteam ca se va intampla o nenorocire...Nu stiu...
DeleteIti multumesc din toata inima pentru vorbele tale, atat de frumoase, Robert!
Am savurat toate fotografiile, am zambit la unele, iar cand am ajuns la ultima am citit de vreo 3 ori mesajul in incercarea de a intelege ce vrei sa zici, inainte de a citi finalul. Am ramas bulunda, am crezut ca-i gluma, dar se pare ca nu-i, din pacate.
ReplyDeleteAcum mi-au dat lacrimile, imi amintesc de Rosalinda, o catelusa vesela, roscata si cu ochi verzi, am iubit-o atat de mult, dar unii rai la suflet mi-au otravit-o. A murit in bratele mele in chinuri groaznice. parca o si vad cum se uita cu ochi tristi la mine si maraie incet in spasme. E chiar trist sa-ti pierzi animalul iubit. Imi pare atat de rau de pierderea ta, draga mea. Te imbratisez.
Tina...ma bucur ca macar te-am facut sa zambesti vazandu-l. Era asa cum l-ai vazut. Delicat, caci nu era un motan foarte mare desi avea aproape 4 ani...si avea o privire care ma topea. Imi dau lacrimile si acm cand va raspund la comentarii. SI nici nu stiu ce sa mai spusn, nu stiu cum sa fac sa-mi treaca tristetea asta. Tare rau imi pare ca ai suferit si tu pentru dragalasa ta catelusa. Am avut si caine otravit si doi motani...stiu si asta cum este... Dar pe Tiger il iubeam peste masura. Ca pe un membru al familiei...
DeleteMultumesc mult, draga mea.
Huh...nu stiu ce-as putea spune... Orice cuvint il simt a fi de prisos!
ReplyDeleteTe inteleg... Am vazut ca putin mai inainte te-a amuzat in plimbarea lui prin gradina si apoi ai dat peste asta...peste nenorocire. Imi pare tare rau ca te-am pus in dificultate. Iti multumesc, draga mea.
DeleteThis comment has been removed by the author.
ReplyDeleteElly, îmi pare rău. :( Să-i fie somnul ușor.
ReplyDeleteSorana, daca ma crezi, inca nu mi-am revenit...nu pot sa cred ca s-a intamplat. Inca nu pot...sunt atat de trista :((
DeleteMultumesc mult.
Om nu!!!
ReplyDeleteTocmai cand ma bucuram de pozele tale am citit sfarsitul si m-a apucat plansul instantaneu.La naiba, sunt la munca si-mi curge rimelul...
si Tiger al meu(leit cu al tau) a murit acum doi ani tot lovit de masina, l-am gasit in fata portii cand plecam la serviciu.Stiu cat ti-e de greu si plang langa tine...Sper ca tigrutii nostri sa fie fericiti acum!
Imi pare rau, Adelina. Nu asta a fost intentia.
DeleteNu stiu cum ar putea fi ei, micutii, fericiti. Dar nu putem decat sa speram.
Vad ca de doi ani inca nu ti-a trecut tristetea...cred ca mi se va intampla la fel. Am tinut foarte mult la acest pisoias. Multumesc mult.
Hai mai Elly.........nici nu stiu ce sa spun :((((((((((((((((((((((
ReplyDeleteimi tare teribil de rau! :(((((((((((((((((
ce rau imi pare................:(((((( m-a podidit plansul.......
E suficient ceea ce-ai spus, draga Mona. Eu am plans doua zile...si acum plang cum ma gandesc la el...
DeleteMultumesc, draga mea.
:))
ReplyDeleteScuze, am ras cand am vazut cat e de simpatic. Am citit prea tarziu insa mesajul tau. Iti inteleg tristetea pentru ca si eu mi-am iubit pisicuta ca pe un membru al familiei.
ReplyDeleteEra foarte simpatic. Si ma bucur ca ti-a smuls cateva zambete. Nu-i nimic, sa stii ca am inteles. Multumesc, Laura.
DeleteImi pare nespus de rau, draga Elly. Imi inchipui cat de mult suferi, mai ales ca s-a intamplat asa, fara veste. Am trecut prin asta de doua ori, prima oara a fost mai groaznic, fiindca am operat catelusa de tumori mamare, apoi cancerul a revenit si a suferit inspaimantator, pana cand ...
ReplyDeleteA murit de mai multi ani, acum avem alte doua cateluse, dar si acum imi mai dau lacrimile in ochi de dorul ei. Fii tare ! Te sarut.
Zina...stiu ca iti imaginezi. Era exact ca un membru al familiei, foarte iubit. Stiu pe cele doua fetite ale tale. Sunt tare dragalase si se vede ca le iubiti si ca ele se inteleg foarte bine.
DeleteSunt. Multumesc mult, draga Zina!
Sincer, imi pare rau, si eu iubesc animalele foarte mult, deci imi dau seama prin ce treci! Nu prea stiu ce sa iti spun, dar iti pot spune doar ca dupa nori vine si soarele! Have faith!
ReplyDeleteNici nu e nevoie sa spui mai mult. E de ajuns sa va simt langa mine.
DeleteMultumesc mult, draga mea.
In situatii ca asta cuvintele nu isi mai au rostul...chiar imi pare foarte rau:(
ReplyDeleteCam asa este, Ralu. Multumesc mult.
Deleteooooooooooh nuuuuuuuu! of, Doamne, de ce?! o frumusete de motan! un sufletel în familia voastra! cat de rau îmi pare, Elly draga. uf!
ReplyDeleteCarmen...sunt indurerata...nu am chef de mai nimic... Am facut un efort sa postez azi. Am tinut foarte, foarte mult la el.
DeleteMultumesc, draga mea.
Imi pare foarte rau :(
ReplyDelete:(( Merci, Hapi.
DeleteM-am bucurat de fiecare poza, am zambit cu drag privind frumusetea motanului tau si mi-a incremenit zambetul pe buze cand am citit sfarsitul. Este cumplit sa iti pierzi animalutul, mai ales ca el era atat de tanar si sanatos. Imi pare rau pentru el, imi pare rau pentru tine!
ReplyDelete