Șeful este ca zăpada

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/birou

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 33 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

        Chiar nu te putem lăsa să mori de foame...       

Ionescu caută de lucru...

La firma X, la Resurse Umane:

- Ne pare rău, dar nu va putem angaja, pentru că nu avem ce să vă dăm de lucru.

"Păi, asta n-ar fi așa de grav...", își spuse Ionescu în gând. Era tânăr încă, n-avea de gând să se uzeze așa de repede. 

În timp ce Ionescu încă se afla acolo, se mai prezentă în birou un bărbat: 

- Vă rog să mă angajați, zise. Am 9 copii! 

- Bine, bine, i se răspunse, dar ce altceva mai știi să faci?

N-a găsit la firma X dar Ionescu nu s-a descurajat. Trebuia să găsească ceva, avea familie. 

A și găsit, ceva relativ mărunt, într-un birou... Pe moment era OK.

La finalul interviului fu întrebat:

HAPPY WEEKEND! - Editia 26

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/birou

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 26-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

_________________________________________________________________

O zi absolut normală

Țârrrr!! Iar sună ceasul! Trebuie să mă trezesc. Împiedicându-mă de somn merg la baie. Oglinda îmi arată aceeași tipă de ieri seară, nici mai urata, nici mai frumoasă, poate ceva mai ciufulită.

M-am spălat. M-am aranjat doar puțin, nu cine știe ce. Sunt gata! Plec la job.

Când am ajuns, pe holul cel mare, lângă automatul de cafea, azi mai era un alt automat. Poate că nu-l observam dar l-am văzut pe Dan că stătea în fața lui, cam indecis.

Am intrat, în sfârșit, în birou. Fapt foarte curios, Boss e deja venit. Asta nu se întâmplă prea des. E abia a treia oară in doi ani.

Primele chestii le-am rezolvat pe fugă, inclusiv cafeaua de rigoare. Pe la 9,30 a apărut George, cerând să îl anunț la Boss. "Bine, bagă-l pe tâmpit.", zise zâmbind sardonic, Boss.

"Am decis să părăsesc compania. Puteți să-mi dați sufletul înapoi?" am auzit după nici trei secunde de după ușa capitonată cu zgârcenie. Și după alte trei secunde, George era din nou în fața mea. Mi s-a părut fericit, "tâmpitul". 

Off! Greu mai trece lunea timpul! Deși mi-e urât, trebuie să merg la toaletă. N-aș avea oroarea asta dar trebuie să-i anunț lui Boss orice mișcare.

WTF?!? La toaletă, peste weekend a apărut o nouă cabină. Nu pot să cred!

Vazând-o, mi-a venit imediat în minte o caricatură, peste care am dat acum vreo două zile pe net. Noua cabină e pentru unii ca ăștia:

Peste cinci minute se încheie programul. La Boss tocmai a sosit un individ care nu-mi place. După ce am dus cafelele, Boss m-a trimis acasă. Știe și el că ușa s-a capitonat cu zgârcenie. Au de discutat afaceri.

Slavă Domnului! S-a terminat și ziua asta. O zi absolut normală!

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 26.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):

HAPPY WEEKEND! - Editia a 17-a

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/birou

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 17-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

__________________________________________________________________

Unde este mouse-ul?  Nu pot sa-l prind!

- De ce nu a reusit motanul, sa prinda mouse-ul?

- Fiindca mouse-ul era "GENIUS"!

Biroul dependentului de computer

Doi informaticieni discuta:
- Am agatat aseara o tipa, am dus-o acasa, ne-am facut de cap si am pus-o pe tastatura de la noul meu calculator, dupa care...
- Wow, ce calculator ti-ai luat?

Dependent de computer

Daca pana si motanii au devenit dependenti de calculator, recomand acest "tratament": Recunoasterea dependentei.

 _________________________________________________________________

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 17
.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat): 

Telefonul..."dragostea" mea...

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/birou

...Suna telefonul ...

Trec cateva secunde...continua sa sune...pierduta cu totul in dosarele de pe birou, zambesc si astept....

Mai astept putin...suna...cu incapatanare...

Presupun ca la capatul firului careva si-a pierdut deja rabdarea...

Patru colegi de birou am...toti barbati... nici macar unul dintre ei nu schiteaza vreun gest, cat de firav, care sa tradeze ca ar avea de gand sa raspunda... incepe sa ma umfle rasul...

Mormai pe un ton ingenuu:  "Oare cine ne suna?!?"... tot sperand ca Gelu, care-i cel mai aproape de telefon, sa binevoiasca sa raspunda... "Aproape" inseamna ca telefonul "domiciliaza" exact pe biroul lui...n-ar fi nevoie decat sa-si intinda bratul catre el...

Gelu insa, mimeaza preocupare extrema...la fel si  urmatorul in ordinea vecinatatii, Dan...care pare sa fie subit lovit de surzenie...

Ceilalti doi, Liviu si Florin, sunt pozitionati fata de telefon cam la aceeasi distanta ca mine...normal ca si ei cauta una-alta, tasteaza ceva...ar face orice, numai sa nu fie nevoiti sa se deplaseze pana la telefon...

Persoana care suna, insista...deja ma agaseaza si soneria telefonului, si atitudinea lor jucata...situatia, in general.

Am sa cedez...tot eu...a cata oara ?? 

A cata oara numai azi !!...Nu mai tin minte. Asta pentru ca intr-o zi de munca, telefonul suna frecvent. Fara a lua in calcul multimea de apeluri pe mobile...Suntem un serviciu important, fara noi nu se misca mai nimic in firma...asa ca suntem la mare cautare.

Fac cei vreo 7-8 pasi pana la telefon... 

"Secretariat manager" anunta micutul ecran al telefonului.

Eu stiu ca asta e buba si incep sa rad. Si colegii mei stiu. De aici comportamentul lor de "strut". De parca daca nu raspunzi la telefon poti amana inevitabilul. La noi in firma, a te solicita insusi managerul nu este cel mai invidiat moment al unei zile...acolo intri...dar precum spus-a Dante "Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate"... nu se stie cand iesi...si cum...

Ridic receptorul...vocea fara variatie de ton si vag iritata a Luizei, secretara, cauta, in numele managerului, pe Liviu...

Omu' e invitat "sus"... ii spun, isi ia agenda si pleaca intr-acolo tarsaindu-si picioarele si cu o lipsa de chef atat de evidenta... ca dupa ce trage usa dupa el, izbucnim toti in ras...

Nu radem toti din acelasi motiv. Colegii mei...de-o lasitate copilareasca...dar mari viteji in urma razboiului, cred ca nici ei nu prea stiu de ce rad. Eu...cam rad de ei. De toti...

Ca o perdea trasa pe fuga, se lasa repede linistea. Avem, de fapt, mult de lucru.

Ramasa cu un zambet ghidus in coltul gurii...de-abia astept urmatorul apel cu surprizele aferente....pana la ora 17 mai este...