Showing posts with label colegi. Show all posts

Tuesday, September 17, 2013

Titlu de noblețe

foto personală

N-am facut decat sa raman surprinsa ieri cand am vazut strazile inundate de copii, parinti, cadre didactice cu bratele incarcate cu buchete cu flori... Am fost in oras spre miezul zilei, de aceea...

Aproape ca si uitasem ca incepe scoala, aglomeratia orasului m-a deranjat, nu mi-a placut lumea atat de pestrita fiindca ceva din mine nu poate accepta ca majoritatea elevilor sunt mai mult "elevi" pe care ceea ce-i mână catre scoli nu-i vreo sete de cunoastere ci doar o bifare de activitate.

Apoi am găsit ganduri si povesti despre prima zi de scoala pe cateva dintre blogurile frunzarite altfel, pentru mine, evenimentul ramanea cam nebagat in seama. De la vant, probabil, doua zile televiziunea n-a fost prezenta in casa noastra si nici macar nu i-am simtit lipsa. Aproape ca i-am fost recunoscatoare vantului ca am fost scutita de stresul pe care mi-l induc canalele de stiri vorbind despre cum sunt de pregatiti pentru prima zi de scoala copiii si parintii dar si scolile.

Șeful este ca zăpada

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 33 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

Chiar nu te putem lăsa să mori de foame...

Ionescu caută de lucru...

La firma X, la Resurse Umane:

- Ne pare rău, dar nu va putem angaja, pentru că nu avem ce să vă dăm de lucru.

"Păi, asta n-ar fi așa de grav...", își spuse Ionescu în gând. Era tânăr încă, n-avea de gând să se uzeze așa de repede.

În timp ce Ionescu încă se afla acolo, se mai prezentă în birou un bărbat:

- Vă rog să mă angajați, zise. Am 9 copii!

- Bine, bine, i se răspunse, dar ce altceva mai știi să faci?

N-a găsit la firma X dar Ionescu nu s-a descurajat. Trebuia să găsească ceva, avea familie.

A și găsit, ceva relativ mărunt, într-un birou... Pe moment era OK.

La finalul interviului fu întrebat:

De câte ori în viață e prea târziu?

Nu se mai văzuseră de mai bine de doi ani dar parcă fusese ieri. Cum o văzu, Rodica o întrebă dacă știe despre întâlnire. Nu, nu știa. A, Rodica nu se mira, că se anunțase de abia doar vreo 3-4 zile; îi spusese și ei, la telefon, Angela. "Ce mai făcea Angela?" "Mai nimic, la fel." O informă și despre locul unde știa că se va ține și îi dădu și telefonul lui Ovidiu, cel care se ocupa, ca să țină legătura cu el. "Dar vii, nu?" o întrebă Rodica. Era peste două săptămâni, sâmbăta. Era OK, îi spuse că se mai gândește puțin dar crede că da. Apoi Rodica, după ce se văitase puțin că nu știe ce să îmbrace, dăduse din una în alta, nu mai termina. Era la fel de vorbăreață ca întotdeauna. De fapt nu se mira, asta e boală permanentă, nu vreuna care să treacă cu medicamente. Mai mirată ar fi fost ca Rodica să nu mai fie așa.

Blind Love

Pagini