Showing posts with label mass media. Show all posts
Showing posts with label mass media. Show all posts

Tuesday, August 13, 2013

Fericirea obligatorie



Fericirea... Ce este? Nici dicționarul nu e foarte clar, nici filozofii n-au reușit, de mii de ani, să definească exact ce este fericirea. 
Pe de-o parte ar fi o stare de euforie intensă de o oarecare durată, pe de altă parte doar o simplă stare de bine. 
Dintre toți gânditorii care s-au aplecat asupra acestei probleme, Socrate considera că fericirea în viață nu înseamnă neapărat a trăi la infinit emoții pozitive, de fapt nici măcar nu credea că viața fericită înseamnă un astfel de șir de emoții. În opinia lui, fericirea în viață însemna a trăi conform cu etica. O gândire de foarte mult bun simț, aș zice.

Atunci de unde ideea fixă, obsesivă a fericirii continue și pentru toți, pe care încearcă să ne-o inoculeze societatea contemporană?

Thursday, January 17, 2013

Ca un vânt prin blogosferă...sau ce mai vor divele


Ca sa fiu sinceră, altceva, cu totul altceva avusesem de gând să scriu astăzi. 
Dar cum bântuiam eu așa, pe la miezul nopții prin blogosferă, la Miercurea fără cuvinte, printr-un blogroll, observ că la Chinezu apăruse un nou articol, pe care înca nu-l citisem. Zic să văd despre ce e vorba, poate face vreun casting. Când colo, nici vorbă. Doar pamfletiza un articolaș al unei dive, articolaș propagat ca un vânt prin blogosferă, stârnind o mulțime de reacții exagerate. În fond, foarte mult zgomot pentru nimic, adică pentru o gogoașă chestie ușurică, pe care mi-ar fi fost jenă s-o "arunc pe piață". 

În reacțiile respective:

Monday, April 16, 2012

Timpul întoarcerii...



Au fost câteva zile în care ne-am jucat de-a Paştele...de-a bunătatea, de-a toleranţa şi aproape fiecare am mâncat, cel puţin, cât pentru doi.
Măcar la nivel declarativ, aceste câteva zile ne-am spus că suntem "mai buni". Mai buni nu decât ieri sau alaltăieri...rămânem aceiaşi. Mai buni decât ne percepem noi înşine. Şi e posibil ca mulţi dintre noi să avem o percepţie eronată asupra propriei persoane. Şi facem nişte eforturi aiurea care nu au relevanţă...nici importanţă. 
Ni se pare că dacă am ţinut câteva zile post...suntem mai curaţi.
Ni se pare că dacă am "împraştiat" în spaţiul virtual sau în eter nişte vorbe frumoase ne-am făcut mai simpatici celorlalţi. Uneori (ori de cele mai multe ori) le împrăştiem interesat: vrând să devenim mai plăcuţi unui director, unui şef, unui patron...unui părinte cu care n-avem o relaţie prea bună în restul timpului...unor rude...unei femei...unui bărbat...din te miri ce motive, care mai de care mai meschine. Ipocrizia societăţii româneşti e uriaşă. În zilele acestea, aşa-numite sfinte, ipocrizia se lăfăie pe toate ecranele televizoarelor...pe