Showing posts with label munte. Show all posts
Showing posts with label munte. Show all posts

Monday, January 13, 2014

Piramida azurie


Gara din Predeal
Stabiliseră de comun acord deși ei îi era aproape indiferent locul. Putea fi foarte bine altul. Oricare altul. Faptul ca nu mai văzuse Predealul de ani buni fusese unicul motiv pentru care i se părea relativ interesantă reîntâlnirea cu stațiunea.

Călătoria cu rapidul nu avea sa fie prea lungă deși ea încă avea nedumerirea de ce el nu închiriase totuși un autoturism din București. Erau o mulțime de firme și își permitea. Chiar și pe el îl încercase același regret, exprimat cam cu jumătate de gură, dupa călătoria care adusese în compartiment o defilare de cam multe persoane pentru scurta durată a drumului. 

Tuesday, January 22, 2013

Noaptea e întotdeauna un sfetnic bun


Vladimir Volegov - Thoughts of Springtime
Azi se liniștise oarecum când o sunase și-i spusese că n-o să se poata vedea atunci fiindcă va fi câteva zile plecat în afară. De câteva zile avea un puternic stres cauzat de ceea ce era o revedere grea, programată de aproape o săptămână. Din lipsă de corelare, chiar a "programatorului", nu se mai întâmpla. Era amânată sine die. Mai bine, fiindca avea și mai ales n-avea dispoziție pentru acea revedere pe care nu o putuse refuza. Era chiar grea și n-avea poftă de amintirile și de regretele lui. Tardive.

Inși care încercau să-i încurce viața mai existau. Un altul care încerca, așteapta de ani întregi să obțină ceva ce nu reușise cândva. Crezând și regretând că fie n-a făcut pasul potrivit ci un altul dovedit greșit în timp, fie n-a insistat îndeajuns atunci. Și se tot invita în viața ei, agățându-se de diverse ocazii. Parcă îi era mila de el să-i spună drept în față că pierde timpul deși îi dădea continuu de înțeles asta, într-un mod fin, delicat și elegant, așa cum îi era ei felul. Câta vreme răspunsul nu părea însă un "nu" brutal, omul percepea asta ca pe un soi de invitație. Și încerca și iar încerca...și iar... Se plictisise de insistențele lui, de el. Era de fapt un om bun, foarte bun și care o iubea dar care din punctul ăsta de vedere ei nu-i spunea nimic. Totuși a acceptat sa o sune din nou a doua zi, să-i spună dacă îl va însoți într-o ieșire scurtă, foarte scurtă. Ieșire pe care i-o cerșea de câțiva ani. Chiar i se făcuse milă...dar nu mai mult de atât.

Sunday, January 13, 2013

Poveste neterminată...


Gara Predeal
Stabiliseră de comun acord deși ei îi era aproape indiferent locul. Putea fi foarte bine altul. Oricare altul. Nu mai văzuse Predealul de câțiva ani buni. Acesta era singurul motiv pentru care i se părea relativ interesantă revederea cu stațiunea.
Călătoria cu rapidul nu trebuia să fie prea lungă. Deși încă avea nedumerirea de ce el nu închiriase totuși un autoturism din București. Erau o mulțime de firme. Chiar și pe el îl încercase același regret, exprimat cam cu jumătate de gură, dupa călătoria care adusese în compartiment o defilare de cam multe persoane pentru relativ scurta durată a drumului. 

Thursday, August 23, 2012

Ar trebui sa se inventeze teleportarea


Va plac lepșele? Dupa cat succes au in blogosfera, mai ales acum vara, cand toata lumea e mai relaxata, si parca n-are chef de subiecte "grele", eu as crede ca da. Inseamna ca o sa va placa si asta.
Draga de Minnie, nestiind ca nu preiau lepse, (dar a aflat acum!), mi-a pasat leapșa turistică, provenită de la Vienela, leapșă pe care si ea o primise de la altcineva. Între timp, leapșa a mai ajuns la mine pe o altă cale, prin Carmen. Apropos, mai am o "datorie", simultan la 4 persoane, pe care promit ca o voi achita, dar inca n-am gasit timp. 
In legatura cu turismul, am mai spus cate ceva in doua articole: unul legat de dilema mare-munte iar altul despre incurcatura in care se afla multi cand e vorba despre variantele de cazare.
Dupa acest preambul, e cazul sa raspund, ca sa nu fiu acuzata că mă fofilez.
Deci:

1. Muntele sau marea?
Cum am raspuns si in articolul mentionat mai sus, aleg oricand marea. Nu inseamna ca n-am fost la munte, ba, as spune ca am fost prea mult, incepand cu varsta de 3 ani, pentru ca mamei mele ii face rau soarele si n-a agreat marea niciodata.  Atunci cand am vazut marea pentru prima data, la vreo 12 ani, am fost atat de incantata incat nu mi-a mai trebuit muntele.  (pentru o mai bună vizualizare e nevoie sa facți click pe imagini)
Golden Sands - Centrul stațiunii - foto personală
Plaja de la Golden Sands - foto personală
2. Iarnă sau vară?
Voi ce credeti? Doar gandind logic, si luand in calcul primul raspuns.

3. Care e destinaţia la care visezi că vei ajunge măcar o dată în viaţă?
Niciodata nu am visat ceva anume. Nu pot sa spun ca nu pot dormi noaptea de grija ca n-am vazut nu stiu ce loc din tara asta sau din lume. Desigur, multe locuri ar fi tocmai bune de vizitat, dar...pentru asta ori ar trebui sa se inventeze teleportarea, ori sa primesc drept cadou acele calatorii, pentru ca nu-mi permit financiar sa vad lumea larga, mai ales acum. Ca fiecare, am cateva dorinte, insa cel mai mult sunt realista.
Pe de alta parte, ii multumesc internetului ca exista. Datorita lui am "vazut" o multime de locuri minunate.

4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?
Nu am vizitat prea multe tari. Am fost putin prin Grecia, Bulgaria, Egipt si am dat doar o fuga prin Germania si Austria fara a putea vizita mai nimic acolo din cauza timpului foarte limitat. Trebuie sa spun ca peste tot sunt locuri frumoase, important e sa le gasesti, dar cel mai important e sa reusesti sa ajungi acolo.
Arhitectură modernă in stil tradițional grecesc - foto personală
Atelierul de icoane - Meteora - foto personală
5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?
In Grecia si Bulgaria am fost la mare. In Grecia am facut excursii insa nu in orase. In Bulgaria am vizitat totusi Varna. Nu stiu ce crede lumea despre Bulgaria, dar e o tara foarte interesanta, care merita si macar sa fie itinerata. Am facut cateva fotografii prin Varna, nu stiu acum pe unde sunt aruncate in maruntaiele acestui laptop. Uf...dupa cautari indelugate, am gasit totusi doua.
Varna - foto personală
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” - Varna - foto personală

Am vizitat insa, in amanunt as spune, Cairo, unul dintre cele mai fascinante orașe din lume. Am avut suficient timp, desi mai era nevoie. Despre calatoria in Egipt as vrea sa mai scriu cat de curand. 
Piramidele din Gizeh - Egipt - foto personală
Piramida lui Keops - Egipt - foto personală
Muzeul de Egiptologie din Cairo - foto personală
6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?
Am vizitat cateva orase importante din Romania. Nu pot spune ca nu mi-au placut. Avem orase foarte frumoase in tara. Insa cel mai frumos, pe care-l iubesc fara limite, este Sibiul.
Sibiu - Piața Mică - foto personală

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?
Pe mine, oriunde m-ar duce pasii, ma impresioneaza cladirile deosebite sau constructiile foarte indraznete. Adica ma impresioneaza catedralele, daca sunt gotice cu atat mai mult, goticul fiind dragostea mea precum si constructiile impresionante prin grandoarea lor, in genul barajului de la Vidraru.

Catedrala Evanghelică - Sibiu - foto personală
8. Ce obiectiv turistic românesc ai recomanda unui străin?
Eu i-as recomanda oricarui strain sa vina sa vada toata Romania. Pentru ca oriunde, in aproape orice colt al ei, este ceva de vazut, fie pentru frumusetea peisajelor, fie pentru anumite monumente deosebite, fie pentru inedit, fie pentru unicitatea locurilor, fie pentru aerul de locuri unde civilizatia pare ca n-a patruns. Strainilor le plac la nebunie astfel de locuri.

9. Ce oraş ţi-ai dori să vizitezi?
Nu prea e clar. Din tara sau strainatate?
Din tara poate orasul Iasi, e singurul oras mare pe care nu l-am vazut. E cam departe insa si nu stiu cand se va intampla.
Desi, cum am spus, nu visez la vreun loc anume, in strainatate ar fi multe de vizitat: Paris, Londra, New York, Rio de Janeiro, Ciudad de Mexico, Tokio, Moscova, Sankt Petersburg, Viena, Venetia, Florenta, Milano, Amsterdam, Barcelona, Atena, Praga...si lista ramane deschisa.

10. Ce suveniruri cumperi de obicei?
Nu cumpăr niciodată nimicuri, sunt bani aruncati si eu sunt o fire practica, chiar de poate nu prea se vede de pe blog. Imi iau cate un lucru personal care sa-mi aminteasca de acele locuri: o poșetă poate, o brațară, un inel, vreun articol de îmbracaminte, obligatoriu dulciuri sau mici obiecte traditionale pe care sa le daruiesc celor din familie, prietenilor, colegilor. Dar cel mai mult fac fotografii. Cum am facut in Egipt, si-mi pare rau ca nu aveam aparat digital pe atunci pentru ca as fi adus tot orasul Cairo cu mine.
Marea Piramidă si Sfinxul - Gizeh - foto personală

Saturday, June 30, 2012

Un templu al amintirii


foto personala
Pentru mine campul inseamna aer, soare, multa, multa libertate. Campul cu poezia lui fac parte din viata mea.
Mai e oare nevoie sa spun cat de mult imi plac florile campului? Eu cred ca m-am nascut sa le iubesc. Imprastiate pe un camp, pe un deal, intr-o poienita montana sau doar pe marginea drumului, exercita asupra mea aceeasi fascinatie.
Campul impanzit de flori e imaginea copilariei mele cand nu credeam, ori poate nici nu stiam ca exista ceva mai frumos. Florile, ca minuscule pete de culoare ce, curios, nu se pierdeau in imensitatea verde a campului sau poienilor, le depistam oriunde, de parca as fi posedat un detector. La fel mi se intampla si azi.
Aveam mai putin de 4 ani cand parintii m-au luat pentru prima oara cu ei la munte, la Sinaia. Mama isi aduce aminte si acum, ca, la sfarsit de iunie aflandu-ne noi acolo, ii scapam din mana si fugeam prin toate locurile cu verdeata sa culeg cate-o floricica ce mi se parea o adevarat minune, extraordinar de frumoasa. Daca era si parfumata, cu atat mai frumoasa mi se parea. Astfel ca, din fiecare plimbare prin statiune sau pe potecutele de printre vile ma intorceam cu cate un buchetel de flori multicolore. Pe cele care se incapatanau sa nu cedeze manutelor mele fragile