https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/ganduri
 |
| Vladimir Volegov - Thoughts of Springtime |
Azi se liniștise oarecum când o sunase și-i spusese că n-o să se
poata vedea atunci fiindcă va fi câteva zile plecat în afară. De câteva zile avea un puternic stres cauzat de ceea ce era o
revedere grea, programată de aproape o săptămână. Din lipsă de corelare,
chiar a "programatorului", nu se mai întâmpla. Era amânată sine die. Mai bine, fiindca avea și mai ales n-avea dispoziție pentru acea revedere pe care nu o putuse refuza. Era chiar grea și n-avea poftă de amintirile și de regretele lui. Tardive.
Inși care încercau să-i încurce viața mai existau. Un altul care încerca, așteapta de ani întregi să obțină ceva ce nu reușise cândva. Crezând și regretând că fie n-a făcut pasul potrivit ci un altul dovedit greșit în timp, fie n-a insistat îndeajuns atunci. Și se tot invita în viața ei, agățându-se de diverse ocazii. Parcă îi era mila de el să-i spună drept în față că pierde timpul deși îi dădea continuu de înțeles asta, într-un mod fin, delicat și elegant, așa cum îi era ei felul. Câta vreme răspunsul nu părea însă un "nu" brutal, omul percepea asta ca pe un soi de invitație. Și încerca și iar încerca...și iar... Se plictisise de insistențele lui, de el. Era de fapt un om bun, foarte bun și care o iubea dar care din punctul ăsta de vedere ei nu-i spunea nimic. Totuși a acceptat sa o sune din nou a doua zi, să-i spună dacă îl va însoți într-o ieșire scurtă, foarte scurtă. Ieșire pe care i-o cerșea de câțiva ani. Chiar i se făcuse milă...dar nu mai mult de atât.
