"Televizorul ne-a omorât sufletele..."

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/sala%20plina

Vizitând ieri seară un blog, la Miercurea fără cuvinte, am fost "agățată" de un alt titlu de pe blogul respectiv. Cum mi se întâmplă destul de des. Mă duc pentru un lucru dar, vrajită de "peisaj", mai fac și altul, altele. Nu-mi pare rău niciodată fiindca întotdeauna găsesc postări interesante.

Ceea ce am găsit de data aceasta este o postare în care Oana Pellea își exprimă părerea relativ la televizor. Nu e o părere favorabilă, dimpotrivă.

Coincidența face ca exact ieri să fi mers la agenția teatrului ca să cumpăr bilete pentru un spectacol. 
În timp ce analizam schema sălii, încercând să-mi aleg niște locuri cât mai bune din ceea ce era disponibil, am întrebat-o pe d-na de la agenție: "Aseară, a fost sala plină?"
Cu tristețe în glas, doamna N. mi-a răspuns: "Nu prea, să stiți... Televizorul ne-a omorât sufletele..."  Și am simțit cum i s-a frânt parcă vocea și și-a inghițit cu greutate o lacrimă... "În ultima vreme nu prea se mai umple sala...", a continuat doamna N.

Și parcă mi-a venit și mie să plâng. M-a durut sufletul, sufletul de om căruia îi place enorm spectacolul teatral. Nu pot să spun că merg în fiecare săptămână, aș minți. Dar o dată pe lună, maxim la două luni, merg la un spectacol de teatru. Mai puțin vara, fiind