Vizitând ieri seară un blog, la Miercurea fără cuvinte, am fost "agățată" de un alt titlu de pe blogul respectiv. Cum mi se întâmplă destul de des. Mă duc pentru un lucru dar, vrajită de "peisaj", mai fac și altul, altele. Nu-mi pare rău niciodată fiindca întotdeauna găsesc postări interesante.
Ceea ce am găsit de data aceasta este o postare în care Oana Pellea își exprimă părerea relativ la televizor. Nu e o părere favorabilă, dimpotrivă.
Coincidența face ca exact ieri să fi mers la agenția teatrului ca să cumpăr bilete pentru un spectacol.
În timp ce analizam schema sălii, încercând să-mi aleg niște locuri cât mai bune din ceea ce era disponibil, am întrebat-o pe d-na de la agenție: "Aseară, a fost sala plină?"
Cu tristețe în glas, doamna N. mi-a răspuns: "Nu prea, să stiți... Televizorul ne-a omorât sufletele..." Și am simțit cum i s-a frânt parcă vocea și și-a inghițit cu greutate o lacrimă... "În ultima vreme nu prea se mai umple sala...", a continuat doamna N.
Și parcă mi-a venit și mie să plâng. M-a durut sufletul, sufletul de om căruia îi place enorm spectacolul teatral. Nu pot să spun că merg în fiecare săptămână, aș minți. Dar o dată pe lună, maxim la două luni, merg la un spectacol de teatru. Mai puțin vara, fiind
În nopțile fără somn se întâmplă să fac o mulțime de lucruri... În noaptea asta, o vreme, am căutat ce caută alții.
Cum ar fi să încerc să aflu ce-ar fi acela "porumbel guma mestecat". Așa am aflat, fiindcă spre rușinea mea încă nu știam, că un institut american pentru protecția animalelor
și a vieții sălbatice a elaborat un studiu despre păsările care mor zilnic din cauza gumei de mestecat aruncată pe jos. Pe care o confundă cu pâinea, li se lipește de cioc, nu mai pot să bea apă și mor de sete. În plus, intră în panică și se agită foarte mult. Zilnic mii de rândunele, vrăbii, canari și porumbei își pierd viața astfel. Mă bucur că nu mestec gumă. Nu-mi place, nu mi-a plăcut niciodată.
Wallpaper flacari
Dacă problema asta am elucidat-o cumva, "jocuri agris blinds" n-am reușit să aflu ce sunt. Jocuri e ceva ce sună românește. Restul nici măcar englezește nu sună. Ce-o fi fost în capul căutătorului? Greu, foarte greu de înțeles. Pasionații de jocuri nu se lasă. Altul a căutat "jocuri cu baieti care uda cu pistol cu apa". Complicate jocuri!
Nu chiar pentru jucăușii de mai sus dar pentru cei ce își petrec majoritatea timpului în fața monitoarelor, cred că s-au căutat "poze cu flacari de pus pe ecranul calculatorului". Ca să le facă trecerea timpului mai plăcută, le-am găsit eu ceva.
Am aflat ce pățesc bietele păsări ale cerului când au întâlniri cu guma. O întrebare foarte dificilă, de pus unor filosofi poate, fiindcă la ora asta nu mă duce mintea cui sa ma gândesc s-o pun, ar fi "ce fac zările?" Chiar, ce fac? Are cineva idee? Trebuie să fie un spirit profund cel ce s-a întrebat așa ceva. Înseamnă că a aflat aproape totul, știe cam orice despre lume, despre viață. O singură curiozitate i-a mai rămas: ce fac zările. Oricum, nu la mine pe blog e răspunsul.
Cineva a căutat un "blog șoptit". O fi existând? Eu știam că sunt scrise. Cu talent, cu mai puțin, dar scrise.
Căutători de bloguri mai sunt. Altcineva căuta un blog "http://inconjurat de noi.blogspot<". N-a dat de el. Dar a dat de-al meu și o fi fost dezamăgit. Nu mi-a lăsat niciun feedback, așa că pot doar să presupun. Ori voia, poate, să își boteze vreun blog cu acest nume. O să fiu pe fază.
Multă frumusețe se caută pe Google. De pildă "fete frumoase". De la 14 la 19 ani...de toate vârstele, frumoase să fie! Printre atâtea fete frumoase careva a căutat și "ratuste frumoase". Povestea cu Rățușca cea urâta nu mai e la modă, se pare. Tot prin zona frumuseților cred că se încadrează și "tablou cu magnolia pictures". Așa, să scriem și românește și englezește, să fim siguri de rezultat.
E multă suferință și tristețe în lume. Și multe, foarte multe întrebări. La unele răspunsul a devenit, probabil, o simplă chestiune de statistică seacă, rece. Ca răspunsul la întrebarea aceasta: "cate mame siau pirdut bebelusi din cauza malformatilor la inima". Chiar nu mai contează că gramatica e-n mare suferință. Suferința sufletească a acelor mame e cu siguranță cu mult mai mare.
Și poate ar fi nevoie de un soi de pansament, de aceea s-au căutat "cuvinte pentru sufletul meu"...
Facebook și împrieteneala pe care-o mijlocește continuă să facă ravagii și preocupă spirite curioase care au căutat "cum iti apare pe email cu cine te-ai imprietenit pe facebook".
Postez multe fotografii de flori pe blog. În ultime vreme încep să cred că s-a coagulat un grup de pasionați de cultură. Cultură de toate felurile. Fiindcă iată ce-a căutat un pasionat: "crinii imperiali in cultura indiana". Frumoasă îmbinare între culturi!
Altcineva, mai îndrăgosit(ă) de kitsch a ajuns la mine căutând pe Google "crengi cu floricele roz si cu pasarele pe ele". Un fel de pom cu ciori, ca-n sceneta aceea cu Octavian Cotescu și Anda Calgareanu. N-am așa ceva, adică crengi kitschoase. Dar pot oferi sceneta. Poate mai vine să caute. Măcar să găsească ceva frumos și bine făcut.
Într-un final, cred că cineva m-a căutat chiar pe mine...sau pe vreo alta care s-ar putea să-mi semene. Cel puțin așa pare fiindcă a căutat o femeie "si buna si rea si copil si om matur si". Un fel de femeie ideală.
Vine toamna. Ne demonstrează acest lucru nopțile care s-au răcorit, frunzele ce-au început a rugini, fructele toamnei, școlile care sunt în febra pregătirilor de început de nou an, mirosul de must, tot și toate. O dovedește și o căutare care mi-a plăcut, fiindcă e a unui suflet sensibil: "ti-am adus putina toamna". Tocmai bună de titlu pentru postarea de azi!
