De ieri seara am fost bolnav. Bolnav, bolnav. Cineva, o
prietena, mi-a spus ca sigur am un sindrom pe care l-a mai intalnit,
care afecteaza in ultima vreme si pe altii. Si mi-a dat si ceva sfaturi,
normale intr-o situatie ca aceea.
Oamenii, prietenii si nu numai, au trecut pe la mine si, vazandu-ma cum aratam, s-au si ferit majoritatea sa-mi spuna ca nu aratam deloc bine. Sau n-au gasit calea potrivita. Din teama de a nu ma supara, stiu sigur, caci altfel, cu siguranta mi-ar fi spus.
Cativa nu au observat, totusi, ca aveam probleme. Mai bine, fiindcă se mai panicau si ei.
Inca de aseara, dupa prima atentionare, am incercat sa vad cam cum se petreceau lucrurile. O oglinda, in care sa ma privesc, n-am avut. Mai intai, am avut si eu banuiala ca era asa, fiindca n-a mai fost niciun fel de parere exprimata fata de ceea ce spusesem cu vreo
