HAPPY WEEKEND! - Ediţia 1 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________
Astăzi vom sta la povești...adevărate
Bogata nepoată a lui Lorenzo Manificul, Caterina de Medici, vine în Franța unde are loc căsătoria ei cu prințul Henric de Orléans, în 1533. Amândoi aveau doar 14 ani.
Ne putem imagina pe foarte tânăra Caterina astfel:
 |
| Caterina de Medici - sub formă de păpușă, în rochia purtată la nunta sa - reconstituire după descrieri |
Fiindcă era micuță de statură, pentru nunta sa, Leonardo da Vinci creează o pereche de pantofi cu tocuri de 5 cm. Spre a impresiona curtea regală a Franței. Până atunci tocurile se pare că erau purtate doar de către bărbați.
 |
| Pantofii Caterinei de Medici |
Iat-o și într-un portret al vremii:
 |
| Caterina de Medici - portret din epocă |
Iar Henric arăta cam așa în tinerețe:
 |
| Henric de Orléans |
Bogată dar nu prea frumoasă, Caterina este înlocuită rapid de o văduvă foarte atractivă, Diana de Poitiers (1499 - 1566), cu "doar" 20 de ani mai în vârstă ca el. Căsătoria cu Caterina fusese doar un aranjament matrimonial, cum se făceau la toate curțile regale. Caterina însă îl iubea cu adevărat pe Henric, care se spune că era chipeș și atletic. La toată această poveste a contribuit și faptul că tânăra Caterina părea a nu fi capabilă să producă moștenitori.
 |
| Diane de Poitiers |
Caterina de Medici aduce cu ea, la curtea Franței, întreaga tradiție culinară florentină dar și pasiunea pentru parfumuri. Iar pentru că nu suporta mirosul de piele, parfumierul ei, René de Florentin, parfuma mănuşile pentru a ascunde mirosul. Au circulat legende cum că ar fi parfumat mănuşile pentru a ascunde mirosul poţiunilor otrăvitoare (depozitate în inele) pe care regina le folosea să-şi omoare inamicii, legendă care s-a dovedit neadevărată.
 |
| Caterina de Medici |
Totuși...în 1544 Caterina va aduce pe lume primul moștenitor. Va avea 10 copii împreună cu Henric, care in 1547 devine Henric al II-lea. Trei dintre ei au ajuns pe tronul Franței.
 |
| Henric al II-lea |
Diana se spune că era foarte inteligentă și cu instinct politic. Se pare că ea era mintea din spatele tronului. Diana de Poitiers primește de la Henric castelul Chenonceau – unul dintre cele mai frumoase castele de pe Loire, spre disperarea Caterinei care il dorea pentru ea.
 |
| Castelul Chenonceau |
În 1559, la doar 40 de ani, Henric moare, din cauza unei răni de la un turnir.
 |
| Caterina - păpușă, reprezentând-o intr-o frumoasă costumație neagră |
Caterina, devine regentă pentru unul dintre fiii săi și retrage castelul Chenonceau Dianei de Poitiers. Diana moare în 1566, la 67 de ani.
Un fapt foarte interesant și care prezintă importanță pentru România este acela că Diana de Poitiers este strămoașa directă a regelui Mihai I.
Caterina de Medici se stinge din viață la 05 ianuarie 1589.... De aceea ati citit chiar azi povestea ei...
================================================
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând: Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Inainte de Craciun am citit Catherina de Medicis, a lui Balzac si mi-am notat intr-o agenda sa scriu doua cuvinte despre ea pe blog. A ramas in stadiul de notita. :))
ReplyDeleteMi-ar fi placut sa traiesc in acea perioada, sa umblu imbracata cu rochii atat de frumoase. :))
Sa ai un weekend placut, Elly!
Inca n-am citit-o. Probabil nu voi ajunge s-o citesc desi n-ar fi fost rau. Cred ca era frumos si atunci,cu siguranta...si mie mi-ar fi placut dar sa fi fost niscaiva aristocrate :) Nu printese, nici regine, fiindca nu aveau o viata prea fericita, dupa cum se vede :)
DeleteMultumesc, Vienela!
mi-a placut articolul tau...
ReplyDeleteCaterina de Medici a fost o figura emblematica in istoria Frantei si ca orice emblema a ramas invaluita in legede asa cum este si cea a manusilor otravite...
happy ww,Elly!
A fost o personalitate deosebita a vremii ei si iata, ca dupa atata vreme inca incita la controverse. Concluzia este ca a fost intr-adevar o femeie puternica, inteligenta, care a stiut sa-si foloseasca puterea. Poate ca a fost si putin malefica, foarte dura...dar in acea perioada nu stiu cum ar fi putut rezista in alt mod.
DeleteAm incercat sa scriu povestea ei destul de simplu, doar cu informatiile strict necesare. Multumesc, Pandhora!
Happy Weekend!
Hmmm, era vorba de o Europă care își căuta cu disperare noi orizonturi după căderea Constantinopolului (1453) drumul fiind deschis de Bartolomeu Diaz și de Cristofor Columb la sfârșitul secolului al XV-lea...
ReplyDeleteÎn schimb, povestea Caterinei de Medici rămâne controversată...
Tu vorbesti acum strict din punct de vedere istoric... dar nu chiar asta e rostul postarii, adica sa aduca in discutie problemele epocii respective. Desi, e adevarat, Caterina de Medici, in afara epocii in care a trait poate ca nu ar fi fost la fel. Povestea oricarei mari personalitati, cum si ea a fost, si nimeni nu contesta asta nici dupa aproape cinci sute de ani, intotdeauna va fi controversata. :)
DeletePăi nu nu mă puteam abține, sunt prof de istorie, nu ca meserie ci ca pasiune... Și, amestecând lucrurile, se naște o altă întrebare controversată: Cât contribuie personalitățile la definirea unei epoci și cât contribuie epoca (în sensul de context istoric) la formarea, la devenirea umană a unor personalități? ;)
DeleteDespre Caterina de Medici am aflat din romanele lui Al. Dumas (tatăl), mai cu seamă din ”Regina Margot”, unde Caterina de Medici era privită ca un soi de bau-bau... Dar ceea ce scria Dumas e literatură alimentată de legendă, mai cu seamă că în Franța documentele și chiar literatura ”underground” (adică cea neacceptată oficial) se păstra sub diferite forme. Într-un anumit sens, poate că Dumas e un soi de ”paparate” de secol XIX pentru secolele XV și XVI...
Și iacă mă transformai într-un soi de critic și istoric literar... Jolie, n'est pas? =)))))
Pai cred ca treburile stau cam asa cum intuiesti si tu. Anumite perioade au fost propice "desfasurarii" unor anume tipuri de personalitati. Asa ca vremuri si oameni si-au oferit unul altora motive sa existe. Si sa devina nemuritoare...nemuritori :)
DeleteSi eu tot din romanele lui Dumas. Insa Dumas, din nou ai intuit bine, cred ca gandea ca redactorii de la revista Click! sau altele de gen ;) In plus, el a incercat sa redea spiritul epocii. N-a fost foarte iubita in Franta vremii ei. Era o straina, Italia si Franta nu se agreau, Henric al II-lea era un rege slab, preocupat mai mult de aventuri decat de tron. Pacea Frantei de dupa moartea lui, Caterinei de Medici i se datoreaza si francezii stiu azi acest lucru. Nici Noaptea Sf. Bartolomeu n-a fost chiar ceea ce s-a crezut in prima faza. Ea n-a facut decat sa lase cele doua tabere religioase sa se bata intre ele. Care pe care. Cu greu si-a dat acordul pentru a inabusi totusi sirul de razboaie religioase ale vremii.
Caterina n-a fost nici diabolica, nici bau-bau. In contextul istoric al acelor vremuri tulburi a fost o femeie puternica pe care epoca si personalitatea sa au ajutat-o sa devina un simbol.
Nu, chiar imi place ca ai ridicat la plasa. :)
Foarte interesantă istoria, plină de tot felul de personaje istorice, fiecare cu povestea sa de viaţă.
ReplyDeleteÎţi doresc un weekend frumos, dragă Elly! :-)
Da, iar Caterina a fost un adevarat personaj. Prin origine, prin personalitate, prin destin.
DeleteIstoria ne ofera mereu povesti fascinante, din care mereu avem de invatat ceva.
Multumesc! La fel iti doresc!
done :)
ReplyDeleteFost, vazut, citit ;)
DeleteAm citit si eu, Catherina de Medicis,aproape că am uitat mare parte din ce am citit.Mi-am adus însă repede aminte multe citind articolul tau!
ReplyDeleteO zi frumoasa!
Sa ai o saptamâna minunata!
Aproape ca imi parerau ca n-am citit cartea. Insa am citit pe Dumas...si, cu toate exagerarile, am inteles ca Caterina a fost o persoana extraordinara. Daca dupa aproape 500 de ani se vorbeste inca despre ea, cu pasiuni si patimi...ce dovada mai buna? :)
DeleteMultumesc. La fel!
fermecatoare poveste, minunate fotografii.
ReplyDeleteSi eu m-am gandit pentru prima editie din acest an, la o poveste adevarata :)
Happy weekend, Elly draga!
Multumesc, Carmen. Am avut intentia sa scriu ceva, tot niste povesti reale, dar sa le amestec, insa mi-a iesit altceva :)
DeleteDar stiu ca a iesit bine.
Happy Weekend si tie!
Minunat! O poveste pe gustul meu, cu atât mai mult cu cât Caterina de Medici e una din femeile care au făcut, cu adevărat, istorie. O femeie frumoasă și abilă, cultă, cu simț estetic, care a știut să-și urmeze destinul de regină într-o țară ostilă ei...A știut și să-și respecte poziția socială, pe care metresa soțului ei, regele, a încercat s-o șubrezească. M-am mirat adesea ce i-o fi atras pe regii aceia (că n-a fost doar unul) la Diane, o femeie mult mai în vârstă, nici grozav de frumoasă, cam greoaie, foarte materialistă, care cerea daruri scumpe... Ei, misterioase sunt căile amorului! Oricum , Caterina a avut 10 copii, și-a luat revanșa. ;)
ReplyDeleteTe felicit Elly, bun articol și splendid asezonat cu imagini.
Să ai un weekend minunat!
Multumesc, Mirela! Ma bucur ca stii cum stau lucrurile cu adevarat in legatura cu Caterina de Medici. Nu a fost chiar frumoasa insa a fost foarte inteligenta, ambitioasa si si-a dorit foarte mult ca tara de adoptie sa traiasca in pace. De aceea, pentru asta, a facut tot ceea ce era nevoie. In loc s-o fi defaimat multa vreme, francezii ar fi trebuit sa inteleaga rolul sau covarsitor in istoria Frantei si faptul ca a reusit sa mentina dinastia de Valois inca 30 de ani la putere in vremuri foarte tulburi. Diana, da, era asa cum o descrii...se pare insa ca avea un fel de "vino-ncoa" pe care il au unele femei nu neaparat frumoase.
DeleteCred ca da, si-a luat revansa. Intr-un fel, se poate spune ca a triumfat, chiar :)
Multumesc pentru urare. La fel, Mirela!
Bună Elly!
ReplyDeleteInteresant articolul!
Un weekend excelent îți doresc,Elly!
Cu drag!
Multumesc, Elena! Ma bucur ca ti-a placut. Weekend frumos!
DeleteMi-a plăcut lecţia asta de istorie aşa cum ne-ai prezentat-o în cuvinte şi imagini.
ReplyDeleteAm incercat s-o prezint mai lejer, ca pentru weekend, dar sa va trezesc interesul pentru personalitatea acestei femei deosebite. Merci, Andreia!
DeleteFrumoasă poveste, mi-ar fi plăcut şi mie să trăiesc în perioada aceea. Rochiile mă fascinează, mai ales.
ReplyDeleteHappy weekend, Elly!
Rochiile, da. Dar cu ce sacrificii le purtau... Mai ales ca nici pe departe o femeie de atunci nu insemna in ochii celorlalti ce inseamna azi :)
DeleteInteresant... rubrica se transformă!
ReplyDeleteŞi nu ai fost singura care a simţit această nevoie... :)
Weekend plăcut, draga mea
Mulţumesc că m-ai înscris, uite la ce oră am ajuns şi eu...
Nu neaparat :)
DeleteAzi am incercat altceva. Pe la inceput am abordat mai multe teme...Apoi am mers mai mult pe umor creat de mine pe baza unor imagini...Cred ca orice format e interesant. Ideea e sa avem ceva de invatat, ceva care sa ne faca sa intelegem ceva, sa ne amuze. Voi mai face cand si cand alte modificari. Dupa cum voi fi inspirata. Ma las prada inspiratiei, de obicei :)
Merci. Pentru putin, Anastasia! Am vazut ca intarzii si am zis sa iau eu initiativa. Nu de alta, dar sa vada si ceilalti aticolele :)
O poveste atrăgătoare ! Frumoase rochii se purtau pe atunci, elegante și pline de feminitate.
ReplyDeleteDa, moda era superba. Insa era pentru putine femei...pe mine asta ma intristeaza. Stii ca erau rochii ce se pastrau si unele sa lasau ca mostenire? Precum rochiile de mireasa pretioase si spectaculoase...
DeleteMultumesc, Zina!
Excelent scris articolul si foarte bine ilustrat!
ReplyDeleteIti multumesc pentru inscriere... a fost programata si m-am gandit eu ca o sa o ma ajuti !
Happy weekend, draga Elly !
Am facut putina documentare in materie de imagini inainte...Apoi am adaptat povestea imaginilor gasite...M-a incantat ca exista papusi cu chipul ei si reconstituind haine pe care le-ar fi purtat...foarte frumoase. Ceea ce e curios, e ca, cu toate ca Diana era mai iubita in epoca, nimeni n-a facut papusi cu chipul ei... Deci Caterina s-a dovedit mai puternica in timp... :)
DeletePoate ca trebuie sa dam Cezarului ce-i al Cezarului ... ? !
DeleteUite ca nu am stiut ca Dianei i s-a retras castelul, unul dintre cele mai frumoase de pe V. Loarei, in opinia mea. Povestie de la curtea regilor Frantei au captivat mereu cititorii sau publicul(in masura in care au fost ecranizate).
ReplyDeleteO seara linistita iti doresc, Elly. :)
Da, Caterina se simtise destul de nedreptatita. I l-a retras imediat ce a avut ocazia :) Oricum, Diana era una dintre cele mai bogate femei ale epocii...adunase o avere imensa datorita frumusetii de care era atat de mandra. :)
DeleteMultumesc, Nice!
Zilele astea numai de istorii am avut parte.:)Am ales filmele care imi plac,cele care au o viata de poveste.
ReplyDeleteFrumoasa poveste ne-ai dat!
Si imaginile!!!Si eu vreau un castel!!:)
Happy Weekend!
Angi, tare mult ma bucur ca povestea ti-a placut.
DeleteImaginile m-au incantat chiar si pe mine. Cele cu papusi, caci le-am descoperit si eu ca pe o surpriza...
Multumesc!
Foarte frumoasa postarea ta ,doar ca regina florentina nu merita asemenea cuvinte frumoase..Din cei trei fii ajunsi regi ,FrancoisII , si Charles al II-lea au murit otraviti pentru a facilita venirea la tronul Frantei a fiului preferat, Henric al III-lea.
ReplyDeleteChiar moartea sotului ei nu a fost "accidentala"..
Buunnn, sa zicem ca sunt rautacios, dar Noaptea Sfantului Bartolomeu a fost opera ei, a fost macelariti toti hughenotii din PParis si pe unde s-au mai nimerit...
Pe Diane , dupa ce aceasta a initiat-o in tainele dragostei, a lasat-o sa moara de foame..Nu a fost un personaj pozitiv al istoriei, era rea si razzbunatoare.
:) Ai fost putin cam rautacios. Exista multa literatura care a defaimat-o. Dar, in ultima vreme, destula care a analizat personalitatea ei si mai ales contributia si influenta mare pe care a avut-o in epoca si care i-a reabilitat imaginea. Desigur ca in Franta nu a fost iubita in acea vreme. Au fost multe rautati la adresa sa. Nu si-a ucis niciunul dintre fii. Acestia mosteniseara tarele familiei de Valois...boli ca sifilis si tuberculoza. Ambii fii au fost cu o sanatate subreda inca de mici. Singurul cu stare de sanatate foarte buna era Henric, devenit al III-lea.
DeleteMoartea lui Henric al II-lea a fost cauzata de o rana mortala, capatata intr-un turnir, chiar de la sarbatorirea casatoriei fiicei lor Elisabeta cu regele Spaniei...Rana a fost atat de grava incat Henric n-a avut scapare. De atunci turnirurile au si fost interzise.
Nici macar tot ceea ce se povesteste si a devenit deja folclor despre Noaptea Sf. Bartolomeu nu e chiar asa... Faptele au fost alterate de legende.
Am raspuns si mai sus cate ceva, in diverse comentarii...nu mai revin. Caterina a foste cea care a avut grija ca tara sa nu intre in razboaie. Timp de 30 de ani, facand orice, chiar mintind si facand tot felul de aranjamente si negocieri pe care numai o persoana foarte inteligenta si care-si iubea tara, chiar de era doar o tara adoptiva, le putea face. Culmea e ca a fost un erou al vremurilor acelea. Daca era barbat meritele ii erau recunoscute de foarte mult timp. Fiind femeie si inclinata catre ocultism, multe dintre fapte au fost interpretate eronat sau rautacios, chiar ridiculizate.
Permite-mi sa spun ca Diana era cu 20 de ani mai in varsta ca ea. Iata aici si povestea Dianei: http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/07/21/diane-de-poitiers-amanta-regelui-henric-ii/
Diana a murit la 67 de ani, in 1566, ceva mai retrasa dar nici pe departe saraca. Era una dintre cele mai bogate femei ale vremurilor. Nu stiu de unde ai cules informatia...despre saracie.
Caterina a fost o femeie dura, inteligenta, un personaj fascinant, un adevarat simbol pentru Franta acelor vremuri. Francezii ar trebui sa-i fie recunoscatori...cred ca, de fapt si sunt. Caterina a insemnat o epoca. Iubea stiinta, artele...pana si celebrul si la fel de controversatul Nostradamus si-a gasit azil la curtea sa...
Foarte frumoasa prezentarea! Ce vremuri nebune au trait oamenii aceia! Si interesante, dar… viata oamenilor nu prea avea valoare! Rochiile, somptuoase, erau greu de imbracat si de purtat! Chiar o fi adevarat ca aveau ace lungi cu ajutorul carora se scarpinau de "chiriasi" prin peruci? :)
ReplyDeleteDesi am citit “Istoria Frantei” prea multe nu mi-au ramas in minte, dar imi amintesc atunci cand cineva aminteste anumite etape – dar fara "datari"! Si e fascinant ca exista mereu “semne de intrebare”: a fost sau ba asa cum au scris istoricii, memorialistii? Probabil ca da, in mare parte, dar doza de mister ramane si astfel ramane fascinatia.
Happy Weekend!
Si eu am citit cu multa palcere "Istoria Frantei", m-a fascinat :))Am retinur si date si fapte pe care le pot reda doar "epic"//
DeleteO prezentare mai soft, mai de weekend :)
DeleteAi mare dreptate, Diana. Dar nu am putut sa fac tot felul de consideratii desi cunosc foarte multe aspecte. Am raspuns in comentarii la diverse chestiuni ridicate. Sigur ca erau greu de imbracat, chiar grele, efectiv. Erau foarte pretioase, se lasau mostenire chiar, atat de pretioase erau. Probabil ca 100% nu vom sti niciodata ce a fost, insa, in mare parte adevarul a fost restabilit. Caci despre Caterina au circulat foarte multe legende, multe nu prea binevoitoare cu ea...
Misterul ne place...;)
Multumesc! Happy sa fie! :)
frumos ai ilustrat aceasta particica de istorie! mi-a placut...
ReplyDeletelegenda sau nu ceva adevar trebuie sa existe prin manusile alea :))
da mie imi place ca oamenii nu se plictiseau, erau inventivi domle'...
hai te pop!
Am incercat sa obtin ceva agreabil...sa nu va plictisesc. :)
DeleteMultumesc. Te pup si eu!
ce ti-e si cu moda asta. imi imaginezi cativa Henrici in zilele noastre bantuind pe strazi imbracati ca in poza :D
ReplyDeleteNu-i asa? Nu s-ar mai putea...desi, de ce nu?
DeleteProblema e ca si noi, daca am ajunge in vremea lor, cu hainele de acum...le-am parea la fel de stranii si de caraghiosi, probabil. :)
Deleteminunati conduri...ar merge si acum :)
ReplyDeleteSa stii ca da. Mie mi-ar placea. Au un aer asa, super vintage :)
DeletePentru ca tot suntem în plin mister: "Viata bate filmul!"
ReplyDeleteIstoria Frantei e pasionanta, la fel si realitatea zilelor nostre, dar din unghiuri total diferite...
Am vazut ieri niste "unghiuri"...de m-a durut sufletul...
DeleteDa, istoria e fascinanta, a Frantei cu atat mai mult :)
Nu ma pasioneaza deloc istoria, dar totusi cu imaginile ai reusit sa'mi captezi atentia si am citit pana la capat:)
ReplyDeleteAsta e, nu te atrage, nu-i nimic. Dar poate de azi inainte :) Istoria nu-i decat o poveste cu oameni reali.
DeleteCaterina de Medici a fost una dintre cele mai interesante doamne din istorie.
ReplyDeleteFrumoasă povestea ta, Elly!
O doamna de poveste :)
DeleteAi dreptate.
Multumesc :)
Minunat articolul Elly!
ReplyDeleteAm vizitat Chenonceau (castelul doamnelor), e unul dintre cele mai faine castele de pe Valea Loarei, de acolo stiu si povestea. De fapt pe langa arhitectura deosebita in forma de pod peste raul Cher, ceea ce il face interesant este chiar povestea. Exista doua gradini acolo, una a Dianei de Potiers si una a Caterinei de Medici. Tind sa cred ca cea a Dianei este mai faina, dar cea a Caterinei are un rafinament aparte.
Am citit undeva ca s-ar spune ca tot Caterina de Medici ar fi adus din Italia reteta celebrilor macarons, insusita acum de francezi, fiind un dulce foarte traditional.
Duminica placuta Elly!
Forma aceea de pod ma fascineaza si pe mine, Larisa, la acest castel. E foarte frumos si foarte bine pozitionat. Cum sa nu le placa tuturor? Deci fiecare are gradina sa :) Era normal. Daca insa ar fi fost in Romania... sigur gradina Dianei ar fi fost destiintata ;)
DeleteMultumesc, Larisa! La fel!
blogul tau ma invata foarte multe lucruri!
ReplyDeleteMultumesc, Elly!
:*
Imi pare bine, Luiza.
DeletePentru putin :) O duminica frumoasa!
Doamne de poveste
ReplyDeletece mai citeam romane in care se iteau povesti despre amantlacuri, ite regale.
Dar cum am mai citit si pe alte bloguri despre istorii imi plac enorm mici detalieri ale unor mari personalitati din istorie.
O saptamana buna
:) Da, un fel de...
DeleteN-am facut chiar o detaliere in articol insa in comentarii am reusit din plin :)
Multumesc, Anca! La fel!
O întreaga poveste într-un mic articol !! Felicitari ! O saptamâna usoara si frumoasa!
ReplyDeleteAm incercat pe cat a fost posibil. Cred ca impreuna cu comentariile am reusit.
DeleteMultumesc! La fel iti doresc! :)
Pare a fi o papusa de portelan :)
ReplyDeleteInteresanta povestea...
Posibil. Nu am informatii decat despre costume, ca sunt reconstituiri ale unora purtate de Caterina. Rochia de nunta si o tinuta de calatorie, de doliu, asa cum a purtat continuu dupa moartea regelui.
DeleteMultumesc, Adriana!