Gata, cred că am luat cam tot ce aveam pe listă! Lista mea din memorie, că n-am de gând să-mi fac liste decât poate când voi vedea că încep să mă senilizez. Sau poate că nu-mi fac și din încăpățânare. Tot așa cum, din încăpățânare, nu iau niciodată sau foarte rar cărucior. Poate și pentru că nu-mi place să fac multe cumpărături.
Vreau să mă așez la o coadă dar toate sunt mari. Parcă la casa asta de marcat e o coadă mai mică. Este dar observ că toți au cărucioarele pline sau pe-aproape. Numai femeia din fața mea nu-l are plin, are câteva chestii aruncate pe fundul lui. Le pot chiar inventaria: o pungă cu câteva lămâi, alta cu maxim 1,5 kg de mere, o cutie cu lapte, o punguță cu detergent de rufe manual, un baton de salam și un tub de pastă de dinți, un pachet de servetele... Puține, chiar mai puține ca mine. De ea scapă repede casiera. Dar mai sunt încă vreo 7-8 inși în fața noastră.
Coada merge cam greu. N-am vreo altă treabă grabnică decât că mă cam plictisesc așteptând. Am însă timp suficient pentru o trecere în revistă a ceea ce-am cumpărat și să-mi fac un calcul aproximativ asupra costului.
Îi vine rândul, în sfârșit, femeii din fața mea! N-am fost prea atentă la ce se întâmplă pana ce nu m-a trezit din gânduri cuvântul "card". Off! După ce că face cumpărături de maxim 50 de lei, femeia mai și plătește cu cardul. De fapt am văzut și mai rău. Cândva cineva a plătit cu cardul doar pentru niște portocale și un pachet de țigări... Casierele sunt enervate cand te văd cu așa ceva. Am observat. Asta pentru că, la cum funcționează transferurile bancare la noi, durează relativ mult și cozile se măresc.
Îi vine rândul, în sfârșit, femeii din fața mea! N-am fost prea atentă la ce se întâmplă pana ce nu m-a trezit din gânduri cuvântul "card". Off! După ce că face cumpărături de maxim 50 de lei, femeia mai și plătește cu cardul. De fapt am văzut și mai rău. Cândva cineva a plătit cu cardul doar pentru niște portocale și un pachet de țigări... Casierele sunt enervate cand te văd cu așa ceva. Am observat. Asta pentru că, la cum funcționează transferurile bancare la noi, durează relativ mult și cozile se măresc.
Mă miră că o femeie de cel puțin 65 de ani, după cât pot eu aprecia, vrea să plătească astfel. Observ că e îmbrăcată toată în negru și începe să-mi devină chiar simpatică în momentul în care casiera îi cere codul PIN și femeia dă, cam neajutorată, din colț în colț. Nu prea știe ce e ăla. Ba știe, acum își dă seama și cauta prin mica și modesta poșetă în care se cam învălmășesc mai multe hârtii. Și se scuză pentru că nu știe exact ce să caute. Cardul e eliberat chiar azi.
Casiera, care mai are puțin și țipa la ea, ii cere cu insistență PIN-ul. "Dacă nu-l aveți, nu puteti cumpăra nimic cu cardul" îi spune bățoasă și autoritară. Femeia găsește plicul în care ar fi trebuit să fie codul și îl dă casierei. În plic nu e nimic. "Nu știu unde este...vă rog să căutați dumneavoastră aici!" și-i înmânează încurcată casierei poșeta. Casiera caută fără tragere de inimă negăsind nimic care să semene cu un cod PIN. Îi spune că dacă nu are cash, și femeia nu are, nu poate face nimic. Îi ia cumpărăturile, i le pune în carucior și cheamă un tip din personalul de supraveghere să-l golească în rafturi. Cere cheia să anuleze înregistrarea femeii...și mă ia pe mine în primire. Plătesc dar sunt cu ochii pe femeia care, înca nedumerită și îngrijorată, s-a retras undeva, aproape de un perete, căutând în continuare.
Îmi iau repede bonul de la casă și cumpărăturile și mă duc la ea. Aproape că îi venea să plângă. Parcă mi-e ciudă mie de ceea ce i s-a întâmplat și o rog frumos să îmi dea voie să-i caut PIN-ul buclucaș. Iau sistematic la rând totul și dau repede peste fâșia de hârtie cu codul. Daca aș fi fost eu casiera...
I-l arăt. Biata femeie e bucuroasă, nu știe cum să-mi mai mulțumească. Crezuse că-l pierduse. Merg cu ea la casă și spun casierei că l-am găsit. Recuperez și căruciorul pe care nu se grăbise nimeni să-l golească. Acum altă dandana. Casiera nu mai vrea s-o primească și-o pune să treacă la altă coadă. Mi se pare absurd și-mi spun nemulțumirea. Nu mă pot înțelege cu casiera însă.
Probabil femeia avea nevoie de ceea ce voia să cumpere căci pleacă la altă casă, la altă coadă...Plec și eu, urmărind-o pe femeie cu un zambet mai mult trist. Ar trebui să fiu mulțumită cît de cât dar nu sunt...
oh, se mai intampla
ReplyDeletetrist, dar se tot intampla la noi multe
Nu vreau sa fiu total nedreapta cu casiera...Nici biata femeie nu prea stia unde ii este hartiuta aia cu PIN-ul... O ratacise prin poseta. Dar casiera putea sa aiba un pic de rabdare...doar un pic.
DeleteDa, casiera a fost funcţionară la poştă, precis...
ReplyDeleteFix la asta m-am gândit şi eu când am terminat de citit textul! :))
Delete@javra...am vazut ca e un curent anti-lucratoarele de la posta in toata blogosfera. N-am avut niciodata probleme la posta...n-as zice :)
Delete@Alexandra...ce rai ati fost. Nu, nu cred. Doar irascibila... :)
DeleteEu inteleg ca poate casiera avea probleme acasa sau era nemultumita de salariu, dar nu este vina clientului. Urasc astfel de atitudine, varsata mai ales asupra unor clienti nestiutori.
ReplyDeleteCat despre platile cu cardul am observat si eu ca in Romanania cam toate casierele sunt ofuscate de parca le dai cu parul. Normal este sa platesti si 5 lei cu cardul daca vrei. Intr-adevar problema este ca transferurile merg prost si dureaza mult. Aici se fac numaidecat, pac-pac si ai plecat :)). Dar stai sa vezi cand oamenii aici platesc cu cec la casa si astepti sa-l completeze :)).
Frumos ca ai ajutat-o pe respectiva doamna Elly!
O seara minunata iti doresc!
Este poate normal sa platesti cu cardul dar aici, in Romania, plata cu cardul e inca departe de a deveni ceva foarte obisnuit. Eu nu platesc asa si majoritatea celor pe care-i cunosc. De fapt nici nu stiu cand mi se va intampla. Nu iubesc cardurile. Aia cu CEC-ul e si mai si. Am ajutat-o fiindca mi-a parut rau de ea. Era atat de necajita si cum doar venise de la banca (BCR, ca am retinut), nu se putea sa nu aiba acea fasie de hartie pe care se afla PIN-ul prin poseta.
DeleteMultumesc, Larisa!
Ai facut un gest foarte frumos :) Cat despre casiere...daca ar fi sa'mi fac un clasament al omenilor enervanti si frustrati de viata ele ar fi probabil pe locul 2 dupa secretare, dar totusi intr'o lupta cu chelnerii...deci mai bine zis pe locul 2-3. Am dat peste atat de multe casiere, vanzatoare care pur si simplu iti aruncau produsele in scarba, iar la market am dat de una care practic ma sfasia cu privirea si cu tonul, iar la sfarsit dupa ce mi'a aruncat aproape toate cumparaturile in cap(macar daca le arunca in cos:)) ) ma intreaba daca a fost totul in regula la cumparaturi...cei 2 prieteni care ma insoteau mi'au vazut expresia si au anticipat raspunsul pe care il aveam in minte asa ca m'au impins spre iesire :))
ReplyDeleteCand cineva ma trateaza astfel nu pot sa'i raspund decat la fel, chiar daca nu este bine...nu pot sa'i zambesc unei astfel de persoane si sa ma comport politicos
Wow! Esti foarte temperamentala! :)
DeleteSi eu sunt foarte ferma daca ma supara si mai ales ma nedreptateste cineva dar nici sa dau in cap ;)
Secretarele sunt mai rele decat orice. Ai dreptate aici. Macar un chelner, o casiera...fac ceva. Secretarele, in general, nu fac mai nimic. Decat se joaca cu nervii omului.
Eu zambeam femeii...nu casierei.
In ultima vreme ma ataca destul de tare astfel de persoane!....:( cu siguranta casiera era un geniu nedescoperit de inteligenta si era total indreptatita sa-i trateze pe altii ca pe niste prosti!.....
ReplyDeleteNu avea rabdare, dar probabil asta se intampla si dn cauza ca la banda si la casa ei se adunau cumparatorii si unii deja bombaneau... :(
DeleteAi facut ce trebuia sa faci... Un gest firesc, omenesc.
ReplyDeletePe de alta parte, mi se pare ciudata reactia casierei, in Bucuresti n-am prea intalnit-o. Oricum mi se pare ciudat sa rogi pe altcineva sa-si gaseasca PIN-ul, sa-l tasteze in locul tau... la cate escrocherii se intampla.
Eu folosesc cardul in extenso la magazinele cu cititoare de carduri. Pentru orice, chiar si pentru un pachet de tigari, nimeni nu se supara, nici casierul, nici lumea de la coada...
Reactia casierei a fost cam exagerata in ceea ce a privit lipsa de rabdare. Nu-i cerea codul sa-l tasteze ea ci ii cerea sa gaseasca codul. Femeia doar scosese atunci cardul, avea plicul acela in care se gaseste hartiuta cu codul insa nu gasea codul...Deci ea nici nu-l gasea, cu atat mai putin sa-l fi cunoscut... In Bucuresti lucrurile stau putin altfel :) Sunteti mai modernizati. :)
DeleteTrist! Eu i -as fi zis ceva casierei. Indiferent de problemele de acasa, casa de marcat e locul de munca....
ReplyDeleteAici la mine tot personalul din markeruri zambeste. De la casa pana la ce-l ce curata podeaua....
Daca tot lasi bani macar sa te simti bine....
Nu am idee daca era suparata de acasa. Nu paruse. Dar toate se enerveaza cand se plateste cu carduri. Erau toate casele deschise, nici macar nu avea cum sa mai micsoreze coada... Eu nu i-am inteles lipsa de tact si de rabdare. In rest, inteleg ca au si ele problemele lor... In general incearca sa fie zambitoare...
Deletede ce nu ma mir?
ReplyDeletegreu se va schimba atitudinea asta de "ghiseu"...
nu e o munca usoara,cu siguranta dar amabilitatea face parte din fisa postului sau asa ar trebui...
mare noroc a avut dna respectiva cu tine si tu ar trebui sa fii multumita :)
o seara frumoasa sa ai Elly! :)
Le stiu ca de regula sunt zambitoare. Nu stiu ce sa zic, n-am vrut sa o infierez chiar asa pe casiera. Nu le e nici lor usor. Am incercat sa fac ce-am putut. Femeia doar ce venise de la banca, trebuia sa aiba acel PIN in poseta, ca nu avea unde sa-l aiba. De aceea m-am incapatanat sa-l caut. N-am fost asa multumita fiindca m-a deranjat ca au pus-o sa faca din nou coada...
DeleteMultumesc, Pandhora!
Frumos gestul tau si ma bucur ca ai reusit cu succes sa o ajuti pe acea femeie... Insa, trebuie sa spun ca tare ciudat mi se pare totul! dar TOTUL! parca ar fi o poveste dintr-o alta lume!
ReplyDeleteunde locuiesc eu, totul se plateste cu cardul :) chiar si pentru 1 euro cinzeci! Indiferent de valoare, de ce nu?! Nimeni nu se supara: Circulatia prin fata casierei se stagneaza atunci cand - rare exceptiii- vrea unul sa plateasca bar si incepe sa-si numere 1 cent si 2 centi :))
eu nu am bani in portofel aproape niciodata! am grija sa scot, atunci cand stiu ca merg la un muzeu sau urc in tramvai. Pentru cumparaturi - NICIODATA!
si nu imi place sa merg zilnic sa stau la coada (coada care nu are niciodata mai mut de 4 persoane). De aceea merg de obicei vinerea si cumpar - dupa o lista scrisa, tot ce am nevoie pentru saptamana care urmeaza. In cursul saptamanii nu trec decat pe la brutarie, sa cumpar paine proaspata. Eventual, miercuri mai intru scurt la un magazin sa cumpar fructe sau legume freș :)
Toata lumea are cont la banca, toata lumea are cel putin un card - si fiecare-si stie pin-ul. Trebuie sa recunosc insa, ca numarul de telefon mobil, pe care il am de 10 ani neschimbat - nu il stiu pe de rost :))) Nu ma intereseaza - doar nu trebuie sa ma sun niciodata :)))
Te pup. Sa ai o seara minunata!
Carmen...suntem in Romania :)
DeletePlata cu cardul e inca putin folosita. In Germania e altceva. Nu putem compara. Ba aici se cam supara pentru ca inca merge greu. Deja de o vreme pare sa functioneze totul mai bine fata de acum cativa ani.
Eu, de pilda, desi am 2 carduri si pe unul l-as putea folosi pentru plati, nu il folosesc.
Nici eu nu merg zilnic la cumparaturi ci la minim 4-5 zile. Paine nu cumpar :) Si chiar nu-mi fac lista chiar de mai uit cate ceva. :)) Dar nu uit niciodata ce e important.
Am spus, voi traiti in alta lume. :)
Aici mai trebuie sa treaca cel putin 10 ani sa va ajungem...daca nu mai mult.
Pe ziua de azi ai bifat o faptă bună :)
ReplyDeletePe de altă parte eu am văzut deseori şi o cafea (6 lei) plătită cu cardul în cafenea. E drept că banii intră în câteva zile şi banca mai ia şi comision pt ei, dar câtă vreme clientul are această opţiune, asta e
Sigur ca se poate plati...dar nu orice magazin are posibilitatea asta.
DeleteVorbesc aici despre un supermarket...aici se poate dar cum apare un card se cam aglomereaza la casa respectiva... Dureaza cam mult.
Problema era ca femeia nu stia ce sa faca cu cardul decat ca poate plati cu el. Nu prea avea habar de PIN...nici nu-l gasea. Daramite sa-l mai stie :) Parca putin am inteles-o si pe casiera dar nu i-am inteles lipsa de rabdare.
După părerea mea, şi ştii bine că vorbim despre o părere autorizată (!), ai asistat la o confruntare între o persoană care iubeşte pisica (femeia în vârstă) şi alta care urăşte pisica (la casieră mă refer).
ReplyDeleteIar gestul tău şi sentimentele care te-au încercat îmi spun clar cărei cartegorii de oameni aparţii. Analiza am făcut-o ca şi cum n-aş fi ştiut de existenţa lui Tiger, căruia îi transmit miausalutări! :)
Un doctorand are cu siguranta o parere autorizata despre orice. :)
DeleteTiger a fost si va fi foarte incantat de miausalutari ;)
PS Tata Ifim (îndrumătorul meu de doctorat) plăteşte cu cardul chiar şi atunci când cumpără doar un plic de Whiskas! Dar asta se întâmplă rar, pentru că de obicei, ia câte o duzină de plicuri :)
ReplyDeleteSi tu papi Whiskas? Si Tiger :) Dar lui ii place mult hrana uscata :)
DeleteEu cred ca faceam un scandal...
ReplyDeleteLa mine, la parterul blocului, este un supermarket. Nu am mai intrat in el de 16 ani!!! Una din vanatoare s-a purtat urat si de atunci nu cumpar de la ei. Chiar daca merg mai departe, acolo eu nu intru sa le fac vanzare !!! Sunt eu nebuna?
Ma bucur ca ai putut sa o ajuti pe doamna respectiva !
Noapte buna, Elly !
Da, scandal as fi facut si eu dar nu era chiar cazul. Femeia nu stia nici macar unde avea PIN-ul, daramite sa mai stie sa si-l tasteze... Din pacate femeia era derutata, casiera s-a plictisit si enervat...asa ca a iesit ce-a iesit. Mie chiar mi-a parut foarte rau de biata femeie. La casiera mi-a displacut lipsa de intelegere si de rabdare. Asta m-a deranjat. Inca putina rabdare si se rezolva totul...
DeleteAm ajutat-o eu dar daca puteam 100% eram mai multumita....
Noapte buna, Nicole!
Eu subscriu la ce a spus Carmen. :) Din solidaritate feminina si pentru ca locuim in aceeasi tara. Cand e vorba de PIN la mine e mai delicat. il repet de cateva ori inainte sa plec. Eu am mai multe pinuri de tinut minte. La telefon, la banca, la internet, la calculator, la celalat telefon. Aici vanzatoarele vorbesc frumos si zambesc, au rabdare, sunt politicoase, calme. Niciodata nu sunt multe persoane la coada pentru ca, in momentul in care sunt mai mult de 4, caserita apasa pe buton si imediat vine inca o casierita si se mai deschide o casa. Nu se supara nimeni ca platesti cu bani cash ori cu card.
ReplyDeleteN-am nimic impotriva :)
DeleteAici problema a fost ca femeia nu stia nici macar unde avea PIN-ul, si sa-l tasteze chiar nu stiu de stia... Din pacate femeia era derutata, casiera s-a plictisit si enervat...asa ca a iesit ce-a iesit. Mie chiar mi-a parut foarte rau de biata femeie. La casiera mi-a displacut totala lipsa de intelegere si de rabdare. Daca avea inca putina rabdare se rezolva totul mai repede.
Si aici incearca sa zambeasca, te intampina cu "Buna ziua" si-ti spun "La revedere"...dar cred ca a scos-o din fire faptul ca femeia nu stia unde ii e fasia aia de hartie cu PIN-ul.
Casele erau toate deschise. Nu mai avea ce sa deschida...din pacate. :)
Cat de dramatica poate fi trecerea dinspre viata parintilor nostri (care au apucat vremuri si fara televizor, daramite internet, telefonie mobila si transfer bancar+plati cu card-ul), spre viata copiilor lor, care datorita vremurilor pe care le traim si posibilitatilor, le ofera acces la tehnologie... Acomodarea este de multe ori anevoioasa, iar eu vad in asta o drama, realmente... Am vazut si eu cazuri concrete, asemanatoare cu cel povestit de tine, in care oameni batrani nici macar cu bonurile nu se descurcau sa plateasca prea bine, nu mai vorbesc de card.
ReplyDeleteNu stiu...m-a intristat teribil ce-ai scris aici. Am vazut foarte bine scena descrisa de tine, iar femeia respectiva mi s-a parut un pic si abuzata. Poate sunt cuvinte cam delicate pe care le folosesc, dar cam asa pare. Tinerii care nu au rabdare in fata anevoioase acomodari a batranilor cu tehnologia si terminologia lingvistica moderna, comit un fel de abuz (fie si de ordin psihic) asupra acelor oameni... In fine...fuck'em!!!!
Din motive preum asta de l-ai mentionat tu, plus alte motive cum ar fi: cozi interminabile, cosuri pline cu zeci de produse, plata cu bonuri de masa, uitarea pretului (mersul cu produsul la raft si confruntarea cu acel cod specific), etc.... eu am decis sa-mi fac toate cumparaturile noaptea. Am un minimarket deschis non-stop destul de maricel si bine aprovizionat, pe care-l vizitez dupa ora 12-1 noaptea. Oamenii s-au si obisnuit cu mine. Apar cateodata pe la 3-4 dimineata, ma plimb singur cu cosuletul si ajung singur la casa. Nu astept, nu pierd timp, in and out.:) Ca si tine, refuz sa iau cos, in afara de momentele in care am prea multe de cumparat. Atat de indaratnic sunt, incat de vreo cateva ori ajunsesem sa tin produse si prin buzunare, pe care le scoteam la casa, pentru a le putea scana duduia. Dar daca am vazut ca ma tot privesc aia cu niste ochi de zici ca-s Rodney King in Beverly Hills, am ajuns sa renunt la ideea cu buzunarele, sa nu creada ca-s hotoman... Oricum, era amuzant, sa ajung la casa cu 5 produse in maini si inca 4-5 prin buzunare... Cei din spatele meu radeau, iar casierita belea ochii cat cepele.:))
Mie imi e lehamite de asemenea oameni, precum casiera.. oamenii astia care sunt pusi sa lucreze cu oameni ar trebui sa aibe alt caracter.. nu ma lungesc pentru ca o sa incep cu jigniri..pentru ca nu suport oamenii care au o asemenea atitudine fata de cei in varsta.. nesimtitit, parerea mea!
ReplyDeleteEu reactionez destul de urat in asemenea cazuri. Probabil s-ar fi vazut nevoita sa ii preia cumparaturile inca o data, fara sa mai stea la coada sau m-ar fi dat gardianul afara din magazin.
ReplyDeleteNu stiu ce naiba se intampla, dar oamenii au tot mai putina rabdare, cei mici se cred prea mari, iar cei samani nu mai au curajul sa isi ceara drepturile.
Vezi, de aceea nu îmi place mie sa vin în Romania!
ReplyDeleteAm patit sa aud.... " Ce bah, ati venit cu cardul sa ne goliti noua bancomatul"!
Oribil, asocial si de prost gust, iar casiera data afara! Pana se va ajunge la civilizatia de aici cred ca va fii 3012, sau nici atunci!
Pe tine te îmbratisez, ai un suflet bun! Te pup draga mea!
Mie mi se pare frumos gestul tau, Elly. Nu stiu cati s-ar fi oferit s-o ajute pe batranica, mai ales cu lucruri atat de sensibile precum pinurile. In Bucuresti insa casierele nu se supara la vederea cardurilor si au rabdare cu cei mai in varsta, pe unii chiar ii si tin minte, ii invata. Era odata un batran in fata mea cu zeci de cumparaturi pe care le-a pus in cos, tacticos, timp de o ora. Abia mai imi stapaneam nervii, dar vanzatoarea mi-a spus calma: e un domn bolnav, un client de-al nostru...
ReplyDeleteEu nu am rabdare sa stau la cozi in hipermarketuri. :P
Tristă realitate! Că deh, aşa-i la noi! N-ar mai fi....
ReplyDeleteAu trecut atâţia ani de la revoluţie, iar la capitolul mentalitate şi civilizaţie suntem tot la pământ. Prea greu se schimbă ceva la oamenii din acest popor. Chiar şi la cei care lucrează prin strpinătate, am observat (la unii!) cât de repede revin la năravurile mioritice, atunci când se întorc acasă.
Am întâlnit la multe magazine mari casiere foarte amabile şi drăguţe. Odată una chiar m-a ajutat să pun cumpărăturile în sacoşe, ceea ce m-a mirat dar şi bucurat. Desigur, mai sunt şi destule acrituri, învăţate să fie abordate cu tradiţionalul "nu vă supăraţi" - expresie tare aiurea, de parcă vânzătorul este ceva preţios care nu trebuie deranjat de cumpărătorii obraznici.
Te felicit că ai ajutat-o pe biata femeie. Sunt atâţa care nu se descurcă cu toate aceste lucruri moderne. Trebuie să învăţăm să avem şi răbdare, înţelegere, omenie...