Thursday, March 6, 2014

Nici doamnă, nici țărancă



Erau multe chestii pe care le ura. Recent mai adăugase la listă și small talk-ul. Automat și pe cei care vorbesc despre nimic cu o pasiune și-o frenezie pe care niciodata nu și le identificase.
Și unde mai multa vorba despre absolut nimic decât în tren?

Mergea atat de des cu trenul de-o vreme că uneori i se părea că o facuse dintotdeauna. Naveta. Ritualul îi intrase în reflex încat chiar și din somn s-ar fi trezit fix în gară. În oricare dintre cele două între care pendula pe șine.

Nu se instalase bine în compartiment când se deschise ușa. Făcu mecanic gestul de a arăta abonamentul dar nașul își recunoștea pasagerii cu "card de fidelitate". Își zâmbesc și omul trece mai departe. Țac, țac, țac... Restul companionilor sunt călători de conjunctură. De data asta e liniște dar bănuiește că doar fiindcă respectivii nu se cunosc. Încă. Mai au însă timp.

Bătrânelul trecut de șaptezeci dar care se ține foarte bine pentru ei, deja moțăie. Lângă, în dreapta, o femeie nici doamnă, nici țărancă, la cincizeci plus și cu brățări de plastic de tarabă, de abia așteaptă să deschidă gura careva. Avea un șaselea simț, îi dibuia imediat p-ăștia, cu mâncărimi de limbă. Legănatul trenului îl târa ușor spre somn. 

În față are o fată puțin peste 20 de ani și o femeie de vârstă incertă. Baticul de culoare închisă care-i ascunde părul contribuie și el la incertitudine. 
Fata citește un curs de olandeză pentru începători, femeia are o carticică mică religioasă: Scopul vieții creștine. 
Mai avu timp doar să se gândească că poate fiecare dintre cele două se pregătește pentru unde urmează să meargă... 

 
 

26 comments:

  1. Nici mie nu prea-mi place small talk-ul. Totusi daca omul respectiv are ceva interesant de spus, sau rezonam la ceva anume mai merge; insa majoritatea iti povestesc chestii total nesemnificative, detalii neinteresante despre ei si intreaga lor familie :)).
    Sa inteleg ca urmeaza o continuare, asa-i?!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Rar se intampla sa se gaseasca omeni care chiar au ceva de spus. In tren sunt oameni care mor sa povesteasca ce-au facut ei in viata, cat de zmei au fost in profesia lor sau ce copii/nepoti extraordinari au. Pentru ca, in general, cei care sunt cu chef de taifas sunt persoane de varsta a treia. :) Si, da, intra in detalii foarte detaliate :))
      Nu scrie "va urma".

      Delete
    2. Mare dreptate ai Elly, eu am trait o asemenea experienta, dar in avion, nu in tren, cu o persoana mai in varsta, o doamna care iesise la pensie, si avea un chef teribil de a povesti oricui si oriunde despre familia ei, in special despre fiica ei extrem de bine realizata profesional si personal. Pe tot drumul dintre Bruxelles si Bucuresti ( cam doua ore) mi-a vorbit non stop(eu nu am avut timp sa raspund niciodata nimic) despre extraordinarele performante obtinute de fiica ei. Problema e ca pe mine nu ma intereseaza sa aflu detalii din viata unor necunoscuti. Era bine venit small talk-ul in aceasta situatie, ar fi fost ideal sa ne rezumam sa discutam despre vreme si zborul lin al avionului. :))

      Delete
  2. Povestea ta se termina ca niste filme pe vremuri.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Imi plac filmele vechi. Imi plac povestile cu final nedefinit. Nu-i prima data cand scriu asa ceva si cand mi se spune asta :)
      De fapt, ce-ar mai putea urma? Navetistul meu a adormit... :)

      Delete
  3. Desigur, povestea are continuare. Acum, ca să păstrez ceva dun povestire,
    e ca şi cum trenul s-ar fi oprit în plin câmp. Mai are până la destinaţie.
    Atât că încep să mă întreb dacă ai oprit trenul din sadism...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce ar fi să comentăm şi noi tot aşa cum închei tu de scris.
      Comentariul meu ar fi fost: "Desigur, povestea are..." Ţi-ar fi plăcut?

      Delete
    2. Pai in capul personajului principal povestea s-a oprit. Deci n-ar mai fi nimic de spus. Ai multa fantezie ;)

      Delete
    3. ksdjfljcbx svmb bg bn bvdz, nb jkdhflj!!?? :P

      Delete
    4. Sunt de acord cu Javra, mai sus...si eu simteam nevoia unei continuari...plus ca nici eu nu pot sa ii sufar pe cei care se baga in vorba in tren.

      Delete
  4. Aici nu exista small talk ! In tren vorbesc doar oamenii care se cunosc, dar doi pasageri necunoscuti nu vor scoate o vorba, eventual vor cere o informatie referitoare la traseu, gara sau tren!
    Si daca acea don'soara citea un curs de olandeza, ma întreb oare cat a retinut din el ptr ca este o limba a naibii de grea si fara profesor nu prea ai spor! :))
    Sa o astept la gara? :))
    kusjes Elly, blijft spannend op je blog! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mai bine ca nu exista. Aici e inclus in pretul biletului :))
      Asa ceva citea fata, e o mica intamplare pe care mi-a povestit-o un amic. N-a aflat nici el mai mult, doar a remarcat ce citea, olandeza nefiind o limba de circulatie. O fi si ajuns pana acum in Olanda. Mai stii?
      Inteleg ca e vorba de pupici dar in rest cam seamana cu ceea ce am raspuns eu mai sus :))
      Stiu ca-i o limba destul de grea. Te pup!

      Delete
  5. Circul rar de tot cu trenul. La ultima calatorie mi-a facut urechile tandari o duduie abia venita din Italia dar care vorbea cu accent moldovenesc si care povestea cuiva ca"cum sa dai, ma un milion pe blugi aici, la voi(!), cand eu mi-am luat blugii astia din Italia NUMAI cu 50 de euro!" Iti dai seama ce chilipir facuse? ;))

    ReplyDelete
  6. M-ai putat undeva , intr-un loc drag mie si scaunele seamana cu cele pe care m-am intins eu, lejer intr-un compartiment aproape liber, cu o carte in mana...
    Sunt asa de placute povestile tale si stilul linistitor

    ReplyDelete
  7. Bag de seamă că îţi cam place trenul! :)

    ReplyDelete
  8. Foarte putin a lipsit "smol tolcului" sa ne ramana incerta "identitatea" personajului (el sau ea)! :)

    ReplyDelete
  9. Nu imi place palavrageala inutila cu oameni pe care nu-i cunosc. Povestea ta iar ma pune in dilema, caci vreau sa aflu continuarea. Week-end frumos!

    ReplyDelete
  10. De când nu am călătorit cu trenul! Odată chiar am avut o conversație interesantă cu o studentă din București, și eu eram studentă pe vremea aceea. Ne-am continuat poveștile și după ce-am coborât, am stat împreună în stația de taxiuri, ce mai, am și corespondat, dar nu mult. :))
    Hm. curs de olandeză, cam grea limbă de învățat în tren! ;)
    Te pup, weekend plin de voie bună și soare îți doresc! :)

    ReplyDelete
  11. Eeee... daca nu aveau cu cine palavragi si sa se dea rotunzi... atunci se dadeau mări pe uscat citind: curs de olandeza si carti de rugaciuni, probabil... :) Bine ca cealalta avea bratari din plastic si nu se auzeau prea tare zdranganind, ca tare le mai place unora sa-si auda podoabele facand zgomot! :)
    Minunat weekend-ul sa il petreci! Pupici!

    ReplyDelete
  12. Conversând, timpul se comprimă. Dar, ... există şi riscuri!

    ReplyDelete
  13. discutii de entertainment ...
    se intampla mai ales intre navetisti
    eu stiu...?!

    ReplyDelete
  14. Mai trece timpul cu astfel de discutii... Numai ca s-ar putea sa dai de cineva vorbaret si e cam greu de suportat pana la destinatie.

    ReplyDelete
  15. Cel mai des,provocăm discutii pentru a verifica dacă ni se confirmă părerile politice, religioase,...,filozofice; in tren e un loc potrivit.
    Mie imi plac asemenea discutii ...

    ReplyDelete
  16. Am făcut mulţi ani naveta cu trenul, dar eram tânără rău, prea tânără pentru mers cu trenul şi ore extrem de matinale. Uneori aveam chef de vorbă, alteori nu. Trenul pt mine e fascinaţie, dar îmi taie macaroana Mihai care-l urăşte deşi recunoaşte că a ajuns de la Buzău la Braşov mai repede decât cu maşina. Nu că am fi şoferi proşti, dar ştim cu toţii ce aglomeraţie e spre...Valea Prahovei.

    ReplyDelete