CĂLĂTORIA (Evreicele)

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/08/calatoria-evreicele.html

Continuare de AICI.

Nu era nimeni în cameră. Era perfect, îi trebuia puțină liniște să dea un telefon pe care-l și dădu. Era așteptată să se prezinte a doua zi, de dimineață. Între 7,30 și 8,00.

Se gândi să doarmă puțin. Tocmai când se pregătea să facă un duș, în cameră năvaliră două fete. Naama și Shiri. Ambele cu păr castaniu, bogat și lung, în valuri ondulate, zâmbete largi și prietenoase. Evreice și îndrăgostite iremediabil de România. Mai fuseseră în urmă cu câteva săptămâni. Reîntoarcerea venise firesc. Iubeau munții noștri. Plănuiau noi trasee. Nu singure, erau într-un grup de patru, încă o fată și un băiat: Adii și Tomer. Avea să-i cunoască mai târziu...

Dormi puțin, cam agitat, nu prea era în apele ei. "Ar fi bună o plimbare", se gândi. Își încheie plimbarea într-un mic părculeț. Acolo, cu un cuplu de tineri pensionari pe care-l găsi ocupând o altă bancă, se sătură de discuții ușurele care săriră de la cerșetori la stațiuni climaterice, de la Nelson Mondialul (despre care ea nu știa absolut nimic în afara numelui) la realizările copiiilor, inclusiv nepoți. Nu lipsiră nici sfaturile părintești, de toate soiurile. Le ascultă pe toate cu un zâmbet înțelegător.

Se întoarse după ce-și luă ceva ușor de mâncare. Se apropia de ora zece... Naama și Shiri erau în bucătărie. Nu și-a dat seama ce găteau dar nici n-a vrut să fie băgăcioasă. Oricum, din ce putuse observa cât fiersese apa, ceva cu lime, vreo cinci, și cu ciuperci. A, și cu salată iceberg.

Își făcu un ceai și, când se pregătea să mănânce, veni invitația. Shiri și Naama terminaseră de gătit și puneau rapid masa în salon. Invitau pe toți cei prezenți la masă. Spuneau că gătiseră prea mult doar pentru ele două. Ori poate că era doar un pretext al lor ca să socializeze, se gândi.

Se așeză ultima la masă. Din politețe și prea mult bun-simț. În stânga îi avea pe bărbatul care asigura acum recepția și pe încă un bărbat, ceva mai tânăr, un german drăguț, Sebastian, care nu semăna deloc cu ideea ei de locuitor al Germaniei. Privea în stânga și în dreapta și realiza că erau acolo, la o cină ad-hoc, cinci oameni din mai multe colțuri de lume, care de abia se cunoscuseră. Discuția între ei se lega însă natural. 

Meniul avu ca prim fel o supă de linte. Cam acră. De la lime. "Cam acră" era prea puțin spus. Fetele le puseseră în ea pe toate. Dar, în ciuda faptului că ți se acrea și sufletul, supa era bună. Foarte chiar, pentru că nu mai rămase din ea nici măcar o picătură. Apoi o tocăniță de ciuperci cu salată de vară. Care salată, prezentată de Shiri ca Summer salad, prin nu știu ce minune, în capul lui Sebastian, probabil influențat de dulceața nectarinelor, se metamorfoză în Honeymoon salad, stârnind hohote de râs generale. 

Numele Honeymoon salad li se păru însă perfect tuturor. Ea nu și-ar fi imaginat niciodată că salata iceberg, cu roșii, nectarine și un simplu dressing poate avea un gust atât de bun, de interesant.

- va urma -