CĂLĂTORIA (Orgasm în Europolis)

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/08/calatoria-orgasm-in-europolis.html

Continuare de  AICI  și  AICI.

Discuțiile din jurul mesei orbitau, pe rând, în jurul fiecăruia. Cu toții erau reciproc curioși ce-i adusese acolo, la aceeași masă. 
Sebastian, care era de undeva de unde izvorăște Dunărea, venise chinuit de curiozitatea de a vedea unde se sfârșește ceea ce la el acasă era doar un pârâiaș.

Abia aștepta să ajungă în Deltă, pe care, din ce se informase, și-o imagina un fel de tărâm de vis. Aici era doar într-o scurtă staționare de două nopți. De fapt germanul era pasionat de călătoriile cu vaporul. Dar, deocamdată, doar visa la călătoria vieții...Pe care știa că, într-o bunză zi, cu siguranță, va reuși s-o facă.

Shiri avea și ea visele ei: să dețină cândva propriul ei Gasthaus. Nu, nu un hotel ci chiar ceva asemănător cu locul în care se afla acum. I-ar fi plăcut să aibă și un mic restaurant, să și gătească pentru oaspeții ei. Poate chiar câte-o Honeymoon salad.

Naama n-avea vise mari. Sau cel puțin așa zicea. Era mai reținută. Poate că ele două semănau, se gândi... Nici ea n-avea, nu mai avea vise. Oricum, nu din acelea mari.

Bărbatul de la recepție, care le marturisi, cu încântare nedisimulată, că mâncarea bună îi produce adevărate orgasme, o întrebă și pe ea cum a ajuns acolo.

Ușor încurcată recunoscu că ăsta e pentru ea primul hostel.

"Și pentru mine la fel.", răspunse pe-un ton nostim bărbatul. Îl privi, foarte scurt, neîncrezătoare. Era glumă sau joc de cuvinte?!? Ca apoi, într-o fracțiune de secundă, să înțeleagă că nu era nici una, nici alta, ci adevărul. Privit dintr-o cu totul alta perspectivă. Perfect opusă.

Își zâmbiră simplu, cu un zâmbet complice. Doar ei doi înțeleseseră acel simpatic joc de cuvinte. Îi mai spuse proprietarului că-i place acolo și că încă e plină de uimire. Se așteptase la un mediu rece, conformist. La altceva. Însă atmosfera relaxată și cosmopolită din hostel o fascina.
Credea că e o experiență pe care oricine ar trebui s-o trăiască măcar o dată în viață pentru că un hostel pare a fi un fel de Europolis. O Europă miniaturală.

Jonglând cu complimentele, sincere de altfel, evită cu eleganță să spună ce treburi o aduceau în oraș...