Uitasem. Uitasem cu totul ce inseamna sa-ti fie foame. Au fost de-ajuns cateva priviri si vraja s-a lasat. Atat de puternica incat niciodata, cand eram impreuna, nu-mi aminteam ca trebuia sa mai si mananc ceva. Daca tu nu m-ai fi intrebat cand si cand: "Vrei ceva?" nici nu mi-as fi amintit.
Nici nu aveam timp sa-mi aduc aminte. Nu aveam timp pentru ca, din ziua aceea, hrana mea erai tu. Eram prea ocupata cu tine. In toate gandurile mele traiai, locuiai doar tu. Cu drepturi depline.
Ma durea fiecare clipa, o dulce durere. Ma durea pana la lacrimi. De fericire...
Aproape ca nu mancam, nu aveam nevoie de nimic, decat de ochii tai caprui...sa ma inec in adancul lor, sa ma îmbat de fericire, in parfum de fericire. Nu aveam nevoie decat de
