Blue Butterflies

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/09/blue-butterflies.html

Uitasem. Uitasem cu totul ce inseamna sa-ti fie foame. Au fost de-ajuns cateva priviri si vraja s-a lasat. Atat de puternica incat niciodata, cand eram impreuna, nu-mi aminteam ca trebuia sa mai si mananc ceva. Daca tu nu m-ai fi intrebat cand si cand: "Vrei ceva?" nici nu mi-as fi amintit.

Nici nu aveam timp sa-mi aduc aminte. Nu aveam timp pentru ca, din ziua aceea, hrana mea erai tu. Eram prea ocupata cu tine. In toate gandurile mele traiai, locuiai doar tu. Cu drepturi depline.

Ma durea fiecare clipa, o dulce durere. Ma durea pana la lacrimi. De fericire... 

Aproape ca nu mancam, nu aveam nevoie de nimic, decat de ochii tai caprui...sa ma inec in adancul lor, sa ma îmbat de fericire, in parfum de fericire. Nu aveam nevoie decat de
imbratisarea ta si apoi sa urmaresc, atent, cu un deget, conturul tribalului negru-albastrui de pe bratul drept. Aveam nevoie doar sa-ti mangai urechile perfecte si, ca pe-un tobogan fermecator, sa-mi lansez, cu încetinitorul, aratatorul pe panta, la fel de perfecta, a nasului tau...

Si sa te aud zambind. Ori razand de cate ori spuneam cate-o traznaie. Si spuneam multe...si radeai, si radeam mult.

Aveam nevoie de atat de putin! Doar sa te privesc, sa te ascult, sa ma atingi, sa te ating...

Perpetuu cu nelinistea, cu tremurul si timiditatea primei intalniri chiar si dupa destul de multa vreme. Si cu hoarde de fluturi in stomac. De fapt, poate ca de aceea nu mancam. Fluturii nu ma lasau.  Zbenguiala lor continuă nu mai lăsa loc altor senzatii.

Daca te-as intalni ar trebui sa-ti dau o veste care nu e tocmai buna. N-au plecat. Sunt tot acolo, desi, numai Dumnezeu stie cat m-am straduit sa-i alung. Ceva mai linistiti astazi, parca nu mai zboara cu aceeasi euforie...dar tot acolo sunt. Le-am soptit ca ai plecat si ca mi-ai risipit inutil iubirea. N-au parut sa fi auzit. Le-am strigat, cu durere apoi, acelasi lucru. Nimic...N-au auzit sau n-au vrut sa-mi auda plangerea. Cred că, pe langa ca-s nelinistiti si incep sa se agite de cate ori imi aluneca gandul la tine, sunt putin cam surzi. Adesea ma gandeam cum arata, vrand sa le fac portretul robot si mi-am imaginat, nu stiu de ce, ca trebuie sa fie albastri, un albastru-bleu metalizat, obligatoriu metalizat...asa ii vedeam, asa ii vad. Erau albastri, trebuia sa fie albastri fiindca aveam nevoie de speranta ca de aer. De multa, de infinita speranta. Ca sa pot trai, ca sa pot visa... Fluturi albastri si surzi. Surzi la orice durere, orice suferinta. Bieti fluturi fara vreo vina...Nici macar ca nu-mi era foame.

Stii? Interesant era ca nu trebuia să faci nimic. Era de ajuns sa existi ca sa exist si eu...ca sa traiesc...ca sa simt ca traiesc. Nu erai perfect, nici pe departe. Daca ai fi fost...atunci pentru ce te-as fi iubit? Poate ca tocmai pentru asta te si iubeam...te inca iubesc... Nu, n-aveam nevoie de hrana. Hrana mea erai tu...

Mi-e dor de acele zile...de tine...

Cand eram cu tine...eram eu. Umbra tristă, ce a uitat a zambi si care se prelinge azi prin zile nu mai vrea sa stie de mine. Nu ma mai recunoaste, a lovit-o amnezia. Probabil pentru ca eu nu mai sunt eu. M-am resemnat. O las pe ea sa faca tot ce crede ca e de facut. Chiar daca, deocamdata, nimic nu mai e de facut, de întamplat. 

Butterflies in my stomach...Mi-i imaginam albastri si se pare ca nu sunt singura.

Hanae Mori

Si japoneza Hanae Mori a incercat, cred, sa-si imagineze cum arata acei fluturi. I-a vazut in toate culorile: roz, galben, rosii dar mai ales...albastri. Imbracati in miresme dulci de fructe de padure. Si asa a creat Eau de Parfum Spray Blue Butterfly for Women.
I-a "vazut" inca din 1995, cand a creat Blue Butterfly, un parfum cu note de baza patrunzatoare, indraznete, orientale, de lemn de santal, cedru Virginia și lemn de trandafir brazilian, care-i confera un caracter usor picant, luminos. Notele de mijloc de iasomie, ylang-ylang, trandafir si bujor captiveaza, la randul lor. Aflate intr-un cosulet plin de coacaze negre, fragi mure si afine, notele de top fac ca Blue Butterfly sa fie in acealsi timp un parfum fructat foarte placut, subtil. Notele de top il fac potrivit atat primavara cat si vara sau pentru o iesire nocturna. Nu este un parfum meschin... cu el te simti seducatoare, romantica...iremediabil indragostita ...

...................................................................

Imi dau seama ca n-am nici cea mai vaga idee ce mai faci... Ducem existente in paralel. Atat de in paralel ca nu mai stiu absolut nimic, nici daca ti-e foame, nici daca ti-e sete, nici daca gandul ti se mai intersecteaza fugar cu gandurile mele telepatice, nici ce mai privesc ochii tai caprui. Dupa cum spune o teorema de căpătâi a geometriei, doua drepte paralele nu se intalnesc niciodata decat poate in punctul acela numit infinit. Stiu ca ne vom intalni candva. Asa ca iti dau intalnire acolo. La infinit...

Această poveste despre Parfumul ochilor căprui, a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, pe o temă propusă săptămâna aceasta de Pandhora.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată, pe tema propusă de Sara, următorii:

Mirela, CARMEN, Pandhora, OchiiVerzi, Silving, Minnie, Sara, Lili, Diana, Gabi, Vero,  Daurel,   Lolita,