 |
| Katja Lange-Müller |
"Scrisul, în cazul meu, este o
activitate obositoare, cronofagă, care te face asocial: stai în
halatul de baie şi nu mai vezi nici o diferenţă între zi şi
noapte.
Se întâmplă să scriu pagină după pagină, dar
nu mă pot apuca de scris decât dacă ştiu deja sfârşitul.
Pentru că atunci textul funcţionează ca un vârtej şi
sfârşitul trage restul conţinutului după sine. Tensiunea de
la suprafaţă e alta. Sunt autori care scriu prima propoziţie
şi le aşteaptă pe celelalte. La mine nu merge aşa." [Interviu cu Katja Lange-Müller - decembrie 2010].
Soja se află de un an în Belinul de Vest. [Soja se citește și pronunță exact ca românescul Zoia. Sau rusescul Zoia, de la Zoia Kosmodemianskaia, care, "grație" mamei sale, i-a fost "nașă".]
Mama Sojei făcea parte din lumea bună a vieții politice berlineze, secretar doi al conducerii de partid, fapt pe care fiica sa nu l-a apreciat ca fiind unul extraordinar, ba chiar dimpotrivă de vreme ce, scârbită de tot si toate, în 1986 trece Zidul.
