Cum spuneam, ar trebui sa fiu multumita. Sunt oameni care nu au tot ceea ce am eu. Poate ca nu au aproape nimic. Si multi au inca puterea de a zambi. Ii admir pentru asta.
Nu sunt multumita. Si nu vreau sa par ca sunt o nerecunoscatoare.
Nu sunt multumita pentru ca omul pe care l-am iubit cum nu am crezut ca se poate...acel om nu mi-a meritat nici macar o secunda din iubirea aceea. Acum stiu, dar, asa cum spuneam cu vreo trei zile in urma, pentru ca iubesc chiar si cand ar trebui sa urasc...inca il iubesc. A profitat de acea iubire si a facut tot ceea ce se poate imagina mai rau ca sa-mi distruga viata. Nici azi nu stiu de ce. Mi-e teama ca nu voi afla niciodata.
Un alt motiv de nemultumire e acela ca, incepand de azi, o alta poveste de iubire s-a terminat. Altcineva, pentru care am
facut tot ceea ce a depins de mine ca sa-i fie bine, sa creasca, sa faca profit, m-a rasplatit tot cu rau. Nu numai pe mine ci si pe multi altii ne-a "recompensat" astazi pentru acei ani in care, uneori, n-am dormit linistiti ca sa gasim solutiile cele mai bune pentru a nu-i fi ei rau.
facut tot ceea ce a depins de mine ca sa-i fie bine, sa creasca, sa faca profit, m-a rasplatit tot cu rau. Nu numai pe mine ci si pe multi altii ne-a "recompensat" astazi pentru acei ani in care, uneori, n-am dormit linistiti ca sa gasim solutiile cele mai bune pentru a nu-i fi ei rau.
Azi am primit decizia de concediere. Daca cineva se gandeste ca trebuie sa existe un motiv, il voi dezamagi: nu exista acel motiv. Doar o simpla redimensionare de personal. Cum se tot intampla periodic in firma, de vreo doi ani.
Daca anul trecut mi-a fost grav zdruncinata increderea in oameni, anul acesta mi-am pierdut increderea si in ceea ce se cheama angajatori.
In momentele acestea sunt debusolata. Spunea mai devreme un coleg aflat in aceeasi situatie: "Nu mor caii cand vor cainii". Poate, dar pana atunci?
E foarte greu. E dificil ca femeie sa gasesti ceva de lucru in conditiile actuale. Am un mare noroc ca nu am rate la banci.
N-am fost niciodata somer. E si asta o experienta prin care voi trece. Cred.
Ce am sa fac? Probabil ca voi proceda ca orice persoana care s-a aflat in aceasta situatie. Azi inca sunt bulversata. Dar voi incerca in zilele urmatoare sa apelez la cunostinte, la relatii, la toate metodele la care se poate recurge.
Si totusi, ar trebui sa fiu multumita: am doua maini, doua picioare, doi ochi...nu ar trebui sa ma plang. Cel putin, nu foarte tare.
08.06.2012
Imnportant este acum sa ai incredere in tine si sa nu renunti...Bafta !
ReplyDeleteStiu ca n-o sa-mi fie deloc usor. Dar iti multumesc pentru incurajare.
DeleteSi eu am ramas fara loc de munca acum 2 ani. Cu deosebirea ca eu mi-am dat demisia datorita sefului care incepuse sa ma hartuiasca, pe langa faptul ca aproape toata treaba lui, o faceam tot eu. N-am mai rezistat si nu regret. Chiar daca dupa nu mi-am mai gasit ceva stabil (doar cu contracte pe perioada de o luna) nu pot zice ca nu am speranta zilei de maine. O sa iti fie greu la inceput, si eu am zile in care ma gandesc ce bine era sa ai nu serviciu, ci o ocupatie. Sa te ocupi cu ceva. Uneori exista o senzatie de apasare, pe langa faptul ca situatia financiara se schimba radical. Si pe mine ma ajuta familia. Slava cerului. Cat despre oameni, unii din noi facem greseala sa avem niste asteptari. E ceva uman, cred. Dar la fel de bine stiu ca unii din noi suntem atat de puternici incat trecem si peste astfel de intamplari. Vei fi bine!
ReplyDeleteSper sa gasesti de lucru, depinde si de orasul in care locuiesti, de relatii, exact cum spui si tu. Sunt sigura ca pana la urma te vei descurca.
Multa bafta!
Comentariul tau deopotriva ma incurajeaza si ma ingrijoreaza. Doi ani inseamna mult. Stiu ca ma va ajuta si familia dar nu trebuie totusi sa ma bazez pe asta. Ai mei sunt mai in varsta...
DeleteStiu ca voi fi bine si iti multumesc din suflet pentru vorbele atat de frumoase.
Iti doresc un frumos sfarsit de saptamana!
Cu incredere si curaj inainte:) e adevarat ca'i greu de gasit alt loc de munca, dar trebuie sa ai vointa si perseverenta:) Succes:)
ReplyDeleteMultumesc, Raluca, draga! Stiu, va fi greu. Voi avea de toate: si vointa si perseverenta, stiu si asta. Trebuie!
DeleteHappy Weekend!
In primul rand, super tare insemnarea. Scurt si la obiect. Pana la urma, ce-ar mai fi de zis in urma unei concedieri?
ReplyDeleteIn al doilea rand, schimbarea - in principiu - are un potential benefic asupra omului. Chestia asta, combinata cu clasicul sut in fund care e - in fapt - un pas inainte, inseamna ca trebuie sa urmeze si ceva bun.
In al treilea rand, reinventeaza-te. Sunt convins ca poti.
Cand lucrezi destul de multi ani pentru aceeasi firma si iti pui tot sufletul in activitatea aceea, e greu. Destul de greu. Probabil ca ma voi si reinventa, sunt dispusa la orice schimbare. Nu sunt nici foarte mofturoasa dar nici cu foarte putin nu ma multumesc. Adica in cazul in care gasesc doar ceva care nu-mi va aduce nicio satisfactie voi cauta sa schimb. Am mai facut-o o data. Atunci am plecat eu, prin demisie.
DeleteMultumesc pentru apreciere!
Weekend placut!
Nu pot decât să-ți fiu alături sufletește! Și va veni ziua când vei privi în urmă și-ți vei spune: cei ce nu m-au meritat să nu mă nici vrea înapoi! :)
ReplyDeleteCip, stiu ca e asa si iti multumesc din tot sufletul :)
DeleteRamane de vazut de voi spune asa. Pacatul trufiei nu prea ma caracterizeaza :)
Dar, cine stie? Poate ca viata ma va invata si alte lucruri, sa fiu mai dura poate.
Happy Weekend!
mda... un rau nu vine niciodata singur... imi pare rau pentru tine:( sper ca acea persoana sa primeasca ceea ce merita, iar tu sa tii capul sus ca o sa treaca si o sa fie totul bine!!!!
ReplyDeleteSucces!
Ai dreptate. Si, conform unor ziceri, ar trebui sa ma astept si la al treilea... Mi-e si frica!
DeleteSi eu ma gandesc ca va primi ceea ce trebuie. Undeva, cineva, poate ca vegheaza si il rasplateste pe fiecare dupa fapta sa. Desi, nu-i doresc raul.
Multumesc mult pentru incurajare. Ieri nu am mai fost capabila sa va raspund la vorbele atat de frumoase. Sper sa fiu iertata!
Happy Weekend!
Nu se termina drumul aici, doar face o cotitura si poate dupa colt te asteapta ceva mai bun. Trebuie doar sa accepti cu seninatate schimbarea. Ofera-ti cateva zile de relax, vei vedea viata cu alti ochi. Eu nu am servici de patru luni, nu stau pe roze, dar am uitat cat eram de stresata la servici si cat ma consumam.
ReplyDeleteBafta!!!
Da, nu se termina. Sper ca la coltul de care vorbesti sa fie ceva. Nu neaparat mai bun, dar macar sa fie ceva! Am mai facut o schimbare acum ceva ani in urma, de data aceea a fost alegerea mea. Si erau altele conditiile, existau pe vremea aceea mai multe sanse de a gasi ceva.
DeleteDeocamdata am preaviz. Pana pe 30. Dupa aceea...relaxarea.
Mi-am dat seama ca nu mai ai serviciu cand vorbeai despre salariul tau si imi pare rau ca si tu treci prin asa ceva.
Multumesc mult pentru incurajare. Happy Weekend!
Imi pare rau...
ReplyDeleteStiu, Radu. Te cred.
DeleteSa ai un sfarsit placut de saptamana!
hei...
ReplyDeleteFruntea sus!
Am fost dat afara in mai putin de o ora, desi eram sef de serviciu, desi numai predarea documentelor ar fi durat mai mult de o zi...
Asa a hotarat "el", boss-ul! Sindicat? Aiurea! Lege? Preaviz? Aiurea!
ca sa fie treaba "oabla", eram si in plin uragan personal (mai corect in familie) si totul a fost perfect! un dezastru perfect! Nu a fost deloc usor, am muncit la negru ca... negrii dar...
Acum trebuie sa apara D`Artagnan!
:) Nu sunt singura in situatia asta, suntem peste 40. Asta nu inseamna ca ma bucura ca trecem mai multi prin asa ceva, numai ca voiam a spune ca drama a fost multiplicata ieri...si foarte greu de suportat atmosfera.
DeleteNici nu se pune problema de sindicat, caci acesta exista doar cu numele. Cat despre lege, seful de personal ne-a "recomandat" sa nu facem demersuri in justitie ca nu vom avea nimic de castigat. Preaviz exista, 15 zile. Atat. Voi vedea ce va fi. Cate vreme sunt sanatoasa si, cum am spus, am doua maini, doi ochi, doua picioare...pot face multe lucruri. Cu conditia sa le gasesc.
Imi pare tare rau ca ai trecut prun situatii atat de grele.
Azi D'Artagnan e in weekend :) E plecat la SPA ;)
HAPPY WEEKEND!
nu are cum sa-ti fie usor si nici nu iti va fi in urmatoarea perioada de timp...
ReplyDeletedar cum foarte bine si succunt spune "intuneric"-ul...reinventeaza-te...
se poate,crede-ma...
am trecut si eu prin asta acum niste ani si exact asta am facut pentru ca a fost aproape imposibil sa mai gasesc un job in domeniul pentru care eram pregatita...
incearca in prima faza sa te detasezi de toata "zgura" care te apasa acum...fii deschisa spre orice fel de informatii care vor ajunge la tine chiar si tangential...
iti tin pumnii si iti las un gand bun...te imbratisez >:D<
Stiu, Pandhora! Ceea ce sper e ca perioada respectiva sa fie cat mai scurta.
DeleteSunt o fiinta ce nu poate pastra suparare. Poate ca se vede si din postare. Cu toate ca ni s-a dat acest "sut in fund" (caci am fost peste 40 cei concediati ieri), nu ma gandesc cu ura catre cei de la firma. Poate ca daca eram in locul lor, trebuia sa iau si eu hotarari de acest fel, nu pot sti... Nici fericita nu sunt, desigur, fiindca nu am cum.
Astept sa vad zilele urmatoare ce orizonturi mi se deschid...daca mi se deschid... :)
Un sfarsit placut de saptamana!
"un sut in fund" poate fi un pas inainte... actualizeaza CV-ul, arunca-l peste tot, mergi intr-o scurta vacanta, raspunde la toate interviurile si trebuie sa apara ceva...
ReplyDelete"cunostinte/relatii"... nu prea cred in ele
Sunt curios: acordul partilor sau disponibilizare?
Bafta si realizari nebanuite!
Poate fi sau poate sa nu fie... Habar nu am, ramane de vazut. Ma gandesc sa inchiriez un avion sa imprastii CV-uri. O fi bine? :) Ca numai asa pot ajunge sa-l arunc peste tot. Glumesc.
DeleteDe vacante chiar nu-mi arde. Ar insemna ca nu as fi eu...adica nu-i genul meu.
Uneori lucrurile se pot rezolva si prin cunostinte sau relatii. Nu stiu daca va fi valabil si la mine. Nu prea am eu relatii...
Cat despre intrebare, am scris in articol: redimensionare de personal si numarul celor ce am fost concediati ieri este de peste 40 de persoane.
Multumesc pentru incurajare! Sa ai un sfarsit de saptamana placut!
Ella, in acest moment totul pare cenusiu. Rezolvarea nu va fi usoara. Nu incepe sa "dai din colt in colt" Sezi linistita macar pana Luni (nu poti schimba ceva acum-acum)
ReplyDeleteDesi pare ca sunt doar vorbe sa stii ca multe se "adeveresc" - peste ani (mai multi sau mai putini) vei zice: Iata de ce a trebuit sa devin atunci somer!
Stiu ca nu e o consolare, stiu ca nu te ajuta prea mult vorbele dar iti doresc din tot sufletul sa fie totul spre bine! Prietenii apropiati se vor stradui sa te ajute, sa te srijine - nu-i tine la distanta.
Sa fii somer nu inseamna ca esti inutil; poate insemna multe dar nu inutilitate. Gandul ca esti femeie si vei gasi greu de lucru nu e menit sa-ti fie util, elimina-l din mintea ta. Gandeste-te ca ai un... concediu mai lung, platit mai putin. Esti intr-un fel de vacanta. Nu ma intelege gresit; ia binele din acest rau: poti gasi un drum mai bun, pe care parcurgandu-l sa ai multumire, sa simti ca faci tot ceea ce-ti place.
Iti doressc sa depasesti momentul cat mai usor cu putinta. Mult noroc si sanatate.
Despre Iubire, Ella, nu stiu ce sa zic... dar cred ca ai primit mai greu vestea concedierii pentru ca sufletul iti este ranit. Si cand sufletul este ranit cuvintele isi cam pierd forta dar orice gest, cat de marunt, pare ca o lovitura de traznet indreptata asupra ta. Cand sufletul este ranit forta oamenilor scade. Iubirea, Ella, nu distruge - cand te simti distrus e posibil sa fi fost Iubire... unilateral: tu ai dat si ai dat si celalalt a luat si a luat pana te-a secatuit. Iubirea nu trebuie sa ne secatuiasaca. Dar, cum am scris mai sus: cuvintele sunt doar cuvinte. Iti doresc sa gasesti forta de a te regenera. Sa nu regreti clipele petrecute langa el, sa nu regreti pentru ca sunt clipe care au insemnat ceva: el a fost cel prin care ai cunoscut Iubirea (asa cum nu credeai ca o vei cunoaste - asa ai scris) Cred ca nu e putin lucru.
Gata, ma opresc, pentru ca ajung sa ma invart in jurul cozii si nu iti sunt prea de folos.
Numai de bine!
Nu, nu m-am agitat foarte mult. Pentru ca, pur si simplu, stiu ca nu agitandu-ma rezolv ceva. Am fost extrem de trista acest weekend...dar o sa traversez cu bine aceasta incercare. Stiu. Sper sa gasesc ceva. Deocamdata nu se arata nimic. Dar poate veni ceva de pe o zi pe alta. Nu se stie niciodata.
DeleteIn iubirea aceea eu am dat totul... si nu pot spune mai mult. Pentru ca am tot spus in mai multe postari, aici pe blog. Nu doresc sa ma repet.
Iti multumesc din tot sufletul ca ai acordat atat de multa atentie problemelor mele. Sunt sigura ca stii cat conteaza niste vorbe potrivite spuse la momentul potrivit.
Toate cele bune si tie!
Nu știu dacă ai văzut "Hesher", dar îmi încerc norocul. Și oricum, dacă nu l-ai văzut, dar îl vei vedea vreodată, rămâne aici scris, și-ți vei da seama ce-am vrut să spun.
ReplyDeleteHesher: "I still have one ball!"
Nu l-am vazut, insa cine stie? Poate voi avea dispozitia sa incerc. Ti-am spus ca in ultima vreme nu am mai reusit sa vad filme. Tot din cauza problemelor, caci am tot avut si a vedea un film a fost ultima mea preocupare...
DeleteSper sa vorbim o limba comuna :) Legat de acest film :)
Multumesc!
Noa serbus. Cred că este cel mai bun salut pentru situaţia în care te afli. O situaţie grea, după ce ai slugărnicit pe cineva în mod conştiincios şi acel cineva îţi întoarce spatele desconsiderând tot ce ai făcut pentru el. Dar nu te descuraja şi ţine capul sus. Păstrează-ţi mândria de OM şi mergi înainte. În zilele ce urmează vei învăţa multe şi te vei descurca în viaţă. Uneori mai greu, alte ori mai uşor, dar te vei descurca păstrându-ţi demnitatea. Eu am trecut printr-o situaţie foarte grea când am dat faliment şi aveam de plătit rate la bancă mai mari decât venitul. Dumnezeu m-a ajutat şi m-am descurcat. Aşa te vei descurca şi tu.
ReplyDeleteÎn curând să ai o zi bună când o să treci peste acest impas.
Este un foarte potrivit salut, Liviu, si iti multumesc din suflet :)
DeleteAi dreptate! In primul rand, voi experimenta pozitia de somer. E ceva nou. Poate ca trebuia sa trec si prin asa ceva, era necesar.
Stiu ca trebuie sa am incredere ca lucruruile se vor aranja...cumva.
Multumesc mult pentru incurajari.
fruntea sus! are dreptate colegul, nu mor caii cand vor cainii! totul o sa fie bine, o sa vezi. e o experienta, dar toate se vor aseza, o sa vezi...pop :)
ReplyDeleteSa te auda Dumnezeu! As asa fie!
DeleteE o experienta dura. Trebuia sa o cunosc si pe asta...
Multumesc din suflet pentru incurajari, Geanina!
Nici ei nu mai stiu ce cauta cand angajeaza pe cineva...
ReplyDeleteMulti mi-au inchis portile in nas doar pentru ca nu am experienta... altii la fel au facut cand au auzit ca mai sunt si studenta... Viata merge inainte!
Curaj, ca dracul nu e atat de negru! :D E putin mai grizonat, sau mai roscat! :D
Ai vazut ca e cam tarcat spre negru dracul ...pe propria piele.
DeleteLa momentul acela tu ma incurajai...si abia azi vad comentariul. Trecuse ceva timp...
Apoi te-am incurajat eu. Vezi cum e viata?
Sper ca te-ai mai linistit...
Elly...in primul rand multumesc pentru postarile personale, originale- imi plac cel mai mult, mie personal. Indiferent ce impartasesc ele - durere sau bucurie
ReplyDeleteImi pare rau pentru ce s-aintamplat si mai dureros e ca evenimentele s-au succedat asa, dupa legea seriilor.
Sunt curioasa ce s-amai intamplat de-atunci.....a venit inapoi? Te doare mai putin? Ma gandesc ca mai degraba vei gasi un nou job (poate l-ai gasit deja) si apoi il vei "lasa in urma" pe individ.
Nu crezi c-ar merita si o postare mai.....amuzanta? Poate cand o sa-ti treaca durerea.
O imbratisare
Hapi, multumesc si eu.
DeleteComentariul tau mi-a oferit justificarea pentru o postare pe care o gandeam de ceva vreme...dar o tot amanam.
E postarea de azi...si ai raspunsurile :)