Nu primim proști aici!

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/umor

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 31 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

        Consumul excesiv de tutun duce la terminarea lui!       

- Mă, nu mai fuma! E prea devreme la vârsta asta să te apuci de fumat! aud cum îl ceartă pe fiu-său, vecinul meu, polițistul.

- Da tati, da' și tu fumai când erai în clasa a 5-a!

- Da, da' eu aveam 17 ani! Și acu' aș vrea să mă las de fumat da' nu știu cum...

HAPPY WEEKEND! - Editia 23

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/umor

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 23-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

__________________________________________________________________

Călătorie în timp

Dacă în două ediții HW! v-am aratat ce însemna o publicație interbelică...mergem mai departe azi. Călătorim virtual spre zilele noastre. Sper să fie o călătorie la fel de plăcută. Inedită sigur este, pentru că majoritatea dintre noi nici nu eram născuți atunci, dar părinții noștri da.

Este vorba despre o publicație din vremea cînd abia se încheia colectivizarea...un fel de almanah Femeia de la sate, apărut la cumpăna dintre anii 1961-1962. 

Vă las să priviți. Am incercat să selectez materiale câte mai relevante, pentru a vă face o imagine de ansamblu despre ceea ce însemna această publicație.

O rubrică frecventă în almanah este cea de "Strigături". Penibilă, am zice azi, dar pentru acea vreme avea o justificare, strigăturile se doreau mobilizatoare. Iată o mostră:

Ca orice almanah era nevoie și de caricaturi. Nu erau multe, foarte puține, oamenii munceau, construiau societatea socialistă.

Umor, la fel, puțin, cu zgârcenie, mai nimic din acea vreme, construcția unei noi societăți gândiți că era o glumă? Era totuși treabă serioasă!

Vă vine să credeți că epigramele erau numite "răvașe"? Poate totuși în ideea că tocmai sosea Anul Nou...

Ceea ce dădea o notă aparte este ceea ce am numi caricatură politică, în care socialismul se lupta cu capitalismul.

Am lăsat să se vadă de cine erau realizate caricaturile, și prima (cea pe fond roșu) și aceasta, a doua. Este vorba despre Albert Poch și Eugen Taru, doi artiști adevărați, caricaturiști și ilustratori recunoscuți pentru talentul lor. Printre altele, Eugen Taru a ilustrat și o frumoasă ediție a celebrei scrieri a lui C.Collodi, Pinocchio.

Femeile vremii primeau și sfaturi gospodărești sau rețete:

Și pentru că o femeie e totuși femeie, chiar angrenată în tot felul de activități mărețe, almanahul era preocupat să facă recomandări de modă:

Pentru fetițe             Pentru femei

_________________________________________________________

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 23.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):

Online

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/umor

Îi plesnea capul. Nu stia ce sa mai faca sa scape de acea durere surda. 

Era extrem de cald, iti venea sa te arunci si sa ramai intr-o cada cu apa rece, dar durerea ascutita nu era din pricina caldurii, stia el. Altceva era. 

Bunica era atat de trista incat nu mai stia cum sa faca sa-i dispara acea stare. Il chemase sa ia pranzul impreuna, asa cum faceau de obicei. Ii pusese pe masa absolut totul asa cum facuse si acum doua zile, acum o saptamana, acum un an. Si mereu, de cand isi amintea. Cu acelasi ritual, cu aceeasi dragoste nemarginita fiindca bunica nu-l avea decat pe el, fiindu-i singurul nepot. Avea pentru bunica o iubire si un respect adanc. Mai ales de cand bunicul disparuse acum mai putin de doi ani si de cand dragostea bunicii se revarsase toata asupra lui, singurul barbat din familie.

Si el tocmai pe bunica o dezamagise. Atat de mare era deceptia bunicii si tristetea privirii pe care i-o adresa, incat el nu mai putea s-o priveasca in ochi, parca nu mai avea curaj. Cu doar cateva vorbe s-au dus, ca si cand n-ar fi fost, vremurile cand doar facand un apropos, spunand o replica amuzanta sau o gluma buna, o facea pe bunica sa zambeasca ori chiar sa izbucneasca in hohote de ras. Baiatul avea un umor nebun, un umor usor cinic, ironic si mai ales autoironic pe care cei din familie si toti cunoscutii i-l apreciau si el era perfect constient de asta.

De aproximativ doua saptamani incercase s-o pregateasca sufleteste pe bunica. Mai ales pe bunica pentru ca simtea instinctiv ca va fi cea careia-i va fi greu sa admita ca el ar n-ar putea face ceva asa cum trebuie. 

Si nu numai pe bunica incercase s-o pregateasca ci si pe mama. Cu maica-sa insa se intelegea dintr-o simpla privire, rar interveneau intre ei mici discutii necesare a lamuri anumite probleme. O iubea si o aprecia mult pentru intelegerea aceea profunda a faptelor si situatiilor, chiar si in cazul cand il ghicea c-a facut cate-o prostie. Intuitia grozava a mamei lui il scutea de multe explicatii, uneori dificil de oferit.

Mancase cu greu, mancarea ii statuse in gat, nu terminase ceea ce era pus in farfurie si-i ceruse scuze bunicii. Iar durerea aceea nu-l mai parasea. Astazi momentul adevarului fusese crunt. Chiar si pentru el pentru ca, desi se astepta la acest deznodamant si isi recunoscuse anticipat greselile, totusi inca sperase. Dorise sa le ofere mamei si bunicii o surpriza, pe care ambele o meritau. 

Nu putuse si se recunostea singurul raspunzator pentru nereusita. Doar nu mama si nici bunica se jucasera un an intreg jocuri pe computer si cand trebuia si cand nu trebuia. Doar nu mama si nici bunica se apucasera serios de treaba abia in ultima clipa. Nu e suficient sa fii inteligent si sa poti invata rapid. Abia azi intelesese cu adevarat.

Dupa ce, cu mari emotii, pandise afisarea, cu voce tremurata ii comunicase bunicii aducandu-i acea mare tristete.

Cu mama vorbise la telefon imediat dupa ce o anuntase "bucuria" pe bunica, dar ea, mama, ca intotdeauna, stia deja. Stia pentru ca ea insasi verificase afisarea online a rezultatelor la admitere. Admiterea la facultate...