http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/baiat
Îi plesnea capul. Nu stia ce sa mai faca sa scape de acea durere surda.
Era extrem de cald, iti venea sa te arunci si sa ramai intr-o cada cu apa rece, dar durerea ascutita nu era din pricina caldurii, stia el. Altceva era.
Bunica era atat de trista incat nu mai stia cum sa faca sa-i dispara acea stare. Il chemase sa ia pranzul impreuna, asa cum faceau de obicei. Ii pusese pe masa absolut totul asa cum facuse si acum doua zile, acum o saptamana, acum un an. Si mereu, de cand isi amintea. Cu acelasi ritual, cu aceeasi dragoste nemarginita fiindca bunica nu-l avea decat pe el, fiindu-i singurul nepot. Avea pentru bunica o iubire si un respect adanc. Mai ales de cand bunicul disparuse acum mai putin de doi ani si de cand dragostea bunicii se revarsase toata asupra lui, singurul barbat din familie.
Si el tocmai pe bunica o dezamagise. Atat de mare era deceptia bunicii si tristetea privirii pe care i-o adresa, incat el nu mai putea s-o priveasca in ochi, parca nu mai avea curaj. Cu doar cateva vorbe s-au dus, ca si cand n-ar fi fost, vremurile cand doar facand un apropos, spunand o replica amuzanta sau o gluma buna, o facea pe bunica sa zambeasca ori chiar sa izbucneasca in hohote de ras. Baiatul avea un umor nebun, un umor usor cinic, ironic si mai ales autoironic pe care cei din familie si toti cunoscutii i-l apreciau si el era perfect constient de asta.
De aproximativ doua saptamani incercase s-o pregateasca sufleteste pe bunica. Mai ales pe bunica pentru ca simtea instinctiv ca va fi cea careia-i va fi greu sa admita ca el ar n-ar putea face ceva asa cum trebuie.
Si nu numai pe bunica incercase s-o pregateasca ci si pe mama. Cu maica-sa insa se intelegea dintr-o simpla privire, rar interveneau intre ei mici discutii necesare a lamuri anumite probleme. O iubea si o aprecia mult pentru intelegerea aceea profunda a faptelor si situatiilor, chiar si in cazul cand il ghicea c-a facut cate-o prostie. Intuitia grozava a mamei lui il scutea de multe explicatii, uneori dificil de oferit.
Mancase cu greu, mancarea ii statuse in gat, nu terminase ceea ce era pus in farfurie si-i ceruse scuze bunicii. Iar durerea aceea nu-l mai parasea. Astazi momentul adevarului fusese crunt. Chiar si pentru el pentru ca, desi se astepta la acest deznodamant si isi recunoscuse anticipat greselile, totusi inca sperase. Dorise sa le ofere mamei si bunicii o surpriza, pe care ambele o meritau.
Nu putuse si se recunostea singurul raspunzator pentru nereusita. Doar nu mama si nici bunica se jucasera un an intreg jocuri pe computer si cand trebuia si cand nu trebuia. Doar nu mama si nici bunica se apucasera serios de treaba abia in ultima clipa. Nu e suficient sa fii inteligent si sa poti invata rapid. Abia azi intelesese cu adevarat.
Dupa ce, cu mari emotii, pandise afisarea, cu voce tremurata ii comunicase bunicii aducandu-i acea mare tristete.
Cu mama vorbise la telefon imediat dupa ce o anuntase "bucuria" pe bunica, dar ea, mama, ca intotdeauna, stia deja. Stia pentru ca ea insasi verificase afisarea online a rezultatelor la admitere. Admiterea la facultate...
