Monday, May 6, 2013

De Paște...



Poate am sa continuu să povestesc ceea ce s-a întâmplat vineri, sâmbătă...duminică... Poate. Deocamdată amân puțin.  

Am să postez câteva fotografii. 

24.08.2009 - la vreo două săptămâni de când venisem acasă...

18.04.2013

18.04.2013

18.04.2013

18.04.2013

18.04.2013

În lădița mea preferată... 22.04.2013

24.04.2013

25.04.2013

Azi... 06.05.2013...ora 12,30...

- Bârfeam și noi... 30.03.2013

- Să mă ții minte, dragul meu, Pufi. Așa cum eram...

Am primit o mulțime de urări de Paște. Frumoase, pline de gânduri bune și le mulțumesc tuturor pentru ele.

În aceste momente, când credeam că voi avea puțin răgaz, ca să mă odihnesc puțin...sunt tristă. Nici nu prea știu ce să scriu aici...

Azi, în jurul orei 15, micuțul meu Tiger a fost victima unui accident de mașină...

Odihnește-te în pace, dragul meu!




52 comments:

  1. Întâmplarea sau telepatia a făcut ca, acum câteva minute, să privesc la PC poze cu pisici.Apoi, imediat, am intrat pe blogul tău ca să citesc cu mare mâhnire de pierderea unui micuţ prieten drag care ne înveselea şi pe noi...Cred că la tine este o perioadă de ghinioane care, sper din tot sufletul, să se termine cât mai repede...
    Sunt trist.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc mult. Adevarul e ca ghinioanele mele par sa nu se mai sfarseasca...
      Inca o data, multumesc.

      Delete
  2. off...tare greu...te atasezi atat de mult..am suferit si eu dupa un cutu candva :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-am mai plans atata dupa unul de cand eram copil. Era atat de cuminte si de dulce... :(

      Delete
  3. Oh, sărmanul! E greu să pierzi un prieten necuvântător :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca era bolnav era altceva... Dar asa...
      Merci, Andreia.

      Delete
  4. Mi-au dat lacrimile instantaneu!
    Traiesc cu tine ptr ca stiu cum este, mama lui Mishu a murit din neglijenta doctorului.
    Eu o dusesem sa o sterilizez, am zis ca fac bine....
    Nu am sa mi-o iert toata viata!
    Te pup, lacrimile usureaza durerea! >:d<

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi pare tara rau ca ai suferit si tu din pricini asemnatoare, draga Minnie. Eu n-am mai fost in stare nici sa va raspund aici de ieri pana azi. Pe langa ca am avut si multa treaba. Am preferat sa fac tot felul de treaba...fiind prea trista. Multumesc mult pentru cuvintele tale.

      Delete
  5. RIP Tiger...Știu ce înseamnă, am pierdut-o pe Serafina acum un an și ceva, dar a fost bolnavă, operată, a fost cumplit... Mult prea trist, Elly dragă. Ai un mesaj personal, poate că te va ajuta. RIP Tiger...rip...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, Mrela....imi amintesc de povestea si suferintele Serafinei, Dumnezeu s-o odihneasca!
      Multumesc din toata inima pentru mesaj. M-au ajutat toate cuvintele tale bune si frumoase. N-am mai intrat aici de azi-noapte, cand nu puteam dormi si il vedeam pe bietul Tiger in fata ochilor...parca il si auzeam...De abia am adormit dupa ora 5, de dimineata. Am dormit vreo 2 ore si jumatate... Azi i-am aranjat micul mormant...cu ceea ce mai trebuia.
      Multumesc, draga mea, pentru tot!

      Delete
  6. Off, ce rau imi pare sa citesc asta Elly! :((
    Imi pare tare tare rau!
    Imi inchipui ce simti, stiu ce inseamna sa te atasezi de un animalut!
    Ce trist....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Problema e ca era mai mult decat atasament. Am si un catelus, la care tin foarte mult, mi-e tare drag dar pe Tiger il iubeam cum n-am mai iubit niciun motanel pe care l-am mai avut. Si-au mai fost vreo 5... Imi va lipsi foarte mult... Deja imi lipseste... :(
      Multumesc mult, Larisa.

      Delete
  7. Of! Te îmbrăţişez, draga mea. Îmi pare tare rău.
    În astfel de situaţii nu prea am cuvinte, dar ştii că sunt alături de tine.
    :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. De parca nu eram eu destul de coplesita de toate...a mai venit si aceasta suparare... :(
      Stiu ca ti-e greu, ca nici nu stii ce sa spui. Inteleg, draga mea. Si-mi pare rau ca in loc sa va povestesc ceva frumos...vesel...va aduc vesti de felul acesta.
      Multumesc mult, draga mea!

      Delete
  8. Te compătimesc, cu atât mai mult cu cât şi Ulise se apropie de sfârşitul vieţii sale.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc mult pentru cuvintele tale. Stiu despre Ulise si imi pare tare rau. Macar Ulise e mai in varsta...
      Dar micutul meu n-avea nici 4 ani...Un sofer ametit i-a rapit viata si mi-a intristat mie zilele...

      Delete
  9. :( Sunt alaturi de tine, Elly, nu mi-a venit sa cred cand am citit finalul. Nu am avut un animalut pana acum(nu as fi suportat tocmai acest moment), dar prietena mea are o pisicuta si stiu ce a fost in inima ei cand aceasta a fost bolnava(cate nopti a plans), asa ca imi pot imagina starea ta actuala.
    Foarte, foarte trist ce s-a intamplat. :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mie insami nu imi vine inca sa cred ce mi se intampla, Nice... Mereu mi-a fost teama de un accident. Mereu...mai ales ca il iubeam foarte mult. Era atat de frumusel si foarte iubitor. Era un motanel cum eu n-am mai avut si cum, probabil, nu voi mai avea. Am mai avut si altii dar n-am tinut atat de mult la niciunul pana acum... Sunt trista...
      Multumesc mult, mult.

      Delete
  10. Vai, saracutul! M-ai intristat. Si cat de dragalas e in prima fotografie! Am vrut sa te intreb ce i-ai spus sa rada. Imi pare rau ca s-a prapadit.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era dragalas cu totul. Avea niste mutrite vesele (mai rar) dar in general unele foarte serioase. Ai fi zis ca este om si e foarte preocupat de una si de alta...Nu-i dadusem nimic...cred ca atunci mieuna :) Acolo era foarte mic, il gasisem pe strada si-l adusesem acasa in urma cu vreo doua spatamani...in 2009... A fost mare bucurie cand l-am gasit fiindca la fel, pierdusem tot dintr-un accident pe motanul de dinainte...trecusera vreo 4 luni pana l-am gasit pe Tiger. Multumesc mult pentru vorbele tale , Gabriela.

      Delete
  11. ooo...nu ma asteptam la asta :(((
    admiram pozele si ma bucuram ca seamana cu ultimul meu motanas...
    ce tare m-am intristat Elly...te imbratisez,stiu cat de tare doare >:D<
    uff...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu :(( Am avut un Paste tare trist, nefericit...
      A fost un motanel dragalas...cuminte, mult prea cuminte.
      Iti multumesc mult pentru sprijin, Pandhora draga!

      Delete
  12. Offf...cumplita pierdere...stiu din proprie experienta...
    Sunt alaturi de tine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, draga Nicole, ca ti-ai gasit timp sa treci, sa lasi o vorba buna. Iti multumesc mult pentru sustinere!

      Delete
  13. Iubesc animalele, stiu cum te simti. Ele au nevoie de noi, noi avem nevoie de ele, din pacate in lumea astea sunt destule pericole si pentru noi si pentru ele.
    Ai mei au facut sute de poze cu motanelul nostru, cred ca le-ar fi tare greu sa se desparta de el. Chiar acum a venit langa mine pentru mangaierea de noapte.
    Suntem alaturi de tine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate, Robert draga. Am si eu multe poze cu motanelul meu. Foarte multe, incat mama chiar se mira de ce il tot fotografiez. Iata de ce...poate ca presimteam ca se va intampla o nenorocire...Nu stiu...
      Iti multumesc din toata inima pentru vorbele tale, atat de frumoase, Robert!

      Delete
  14. Am savurat toate fotografiile, am zambit la unele, iar cand am ajuns la ultima am citit de vreo 3 ori mesajul in incercarea de a intelege ce vrei sa zici, inainte de a citi finalul. Am ramas bulunda, am crezut ca-i gluma, dar se pare ca nu-i, din pacate.
    Acum mi-au dat lacrimile, imi amintesc de Rosalinda, o catelusa vesela, roscata si cu ochi verzi, am iubit-o atat de mult, dar unii rai la suflet mi-au otravit-o. A murit in bratele mele in chinuri groaznice. parca o si vad cum se uita cu ochi tristi la mine si maraie incet in spasme. E chiar trist sa-ti pierzi animalul iubit. Imi pare atat de rau de pierderea ta, draga mea. Te imbratisez.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tina...ma bucur ca macar te-am facut sa zambesti vazandu-l. Era asa cum l-ai vazut. Delicat, caci nu era un motan foarte mare desi avea aproape 4 ani...si avea o privire care ma topea. Imi dau lacrimile si acm cand va raspund la comentarii. SI nici nu stiu ce sa mai spusn, nu stiu cum sa fac sa-mi treaca tristetea asta. Tare rau imi pare ca ai suferit si tu pentru dragalasa ta catelusa. Am avut si caine otravit si doi motani...stiu si asta cum este... Dar pe Tiger il iubeam peste masura. Ca pe un membru al familiei...
      Multumesc mult, draga mea.

      Delete
  15. Huh...nu stiu ce-as putea spune... Orice cuvint il simt a fi de prisos!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Te inteleg... Am vazut ca putin mai inainte te-a amuzat in plimbarea lui prin gradina si apoi ai dat peste asta...peste nenorocire. Imi pare tare rau ca te-am pus in dificultate. Iti multumesc, draga mea.

      Delete
  16. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  17. Elly, îmi pare rău. :( Să-i fie somnul ușor.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sorana, daca ma crezi, inca nu mi-am revenit...nu pot sa cred ca s-a intamplat. Inca nu pot...sunt atat de trista :((
      Multumesc mult.

      Delete
  18. Om nu!!!
    Tocmai cand ma bucuram de pozele tale am citit sfarsitul si m-a apucat plansul instantaneu.La naiba, sunt la munca si-mi curge rimelul...
    si Tiger al meu(leit cu al tau) a murit acum doi ani tot lovit de masina, l-am gasit in fata portii cand plecam la serviciu.Stiu cat ti-e de greu si plang langa tine...Sper ca tigrutii nostri sa fie fericiti acum!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi pare rau, Adelina. Nu asta a fost intentia.
      Nu stiu cum ar putea fi ei, micutii, fericiti. Dar nu putem decat sa speram.
      Vad ca de doi ani inca nu ti-a trecut tristetea...cred ca mi se va intampla la fel. Am tinut foarte mult la acest pisoias. Multumesc mult.

      Delete
  19. Hai mai Elly.........nici nu stiu ce sa spun :((((((((((((((((((((((
    imi tare teribil de rau! :(((((((((((((((((
    ce rau imi pare................:(((((( m-a podidit plansul.......

    ReplyDelete
    Replies
    1. E suficient ceea ce-ai spus, draga Mona. Eu am plans doua zile...si acum plang cum ma gandesc la el...
      Multumesc, draga mea.

      Delete
  20. Scuze, am ras cand am vazut cat e de simpatic. Am citit prea tarziu insa mesajul tau. Iti inteleg tristetea pentru ca si eu mi-am iubit pisicuta ca pe un membru al familiei.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era foarte simpatic. Si ma bucur ca ti-a smuls cateva zambete. Nu-i nimic, sa stii ca am inteles. Multumesc, Laura.

      Delete
  21. Imi pare nespus de rau, draga Elly. Imi inchipui cat de mult suferi, mai ales ca s-a intamplat asa, fara veste. Am trecut prin asta de doua ori, prima oara a fost mai groaznic, fiindca am operat catelusa de tumori mamare, apoi cancerul a revenit si a suferit inspaimantator, pana cand ...
    A murit de mai multi ani, acum avem alte doua cateluse, dar si acum imi mai dau lacrimile in ochi de dorul ei. Fii tare ! Te sarut.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Zina...stiu ca iti imaginezi. Era exact ca un membru al familiei, foarte iubit. Stiu pe cele doua fetite ale tale. Sunt tare dragalase si se vede ca le iubiti si ca ele se inteleg foarte bine.
      Sunt. Multumesc mult, draga Zina!

      Delete
  22. Sincer, imi pare rau, si eu iubesc animalele foarte mult, deci imi dau seama prin ce treci! Nu prea stiu ce sa iti spun, dar iti pot spune doar ca dupa nori vine si soarele! Have faith!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici nu e nevoie sa spui mai mult. E de ajuns sa va simt langa mine.
      Multumesc mult, draga mea.

      Delete
  23. In situatii ca asta cuvintele nu isi mai au rostul...chiar imi pare foarte rau:(

    ReplyDelete
  24. ooooooooooh nuuuuuuuu! of, Doamne, de ce?! o frumusete de motan! un sufletel în familia voastra! cat de rau îmi pare, Elly draga. uf!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Carmen...sunt indurerata...nu am chef de mai nimic... Am facut un efort sa postez azi. Am tinut foarte, foarte mult la el.
      Multumesc, draga mea.

      Delete
  25. M-am bucurat de fiecare poza, am zambit cu drag privind frumusetea motanului tau si mi-a incremenit zambetul pe buze cand am citit sfarsitul. Este cumplit sa iti pierzi animalutul, mai ales ca el era atat de tanar si sanatos. Imi pare rau pentru el, imi pare rau pentru tine!

    ReplyDelete