 |
| Gara de Nord - foto personală |
Îmi place peisajul din
locurile unde este multă mișcare, adică în piețe, parcuri și, mai ales
gări pentru că îmi place să intru în vorbă cu oameni diverși sau să
privesc pur și simplu.
Am destul de mult timp până la întâlnirea programată. Vreo două ore cu care nu am ce face altceva decât să mă odihnesc. A alerga de colo-colo nu ar fi cel mai indicat, fiind cam nedormită. Aș putea să merg la McDonalds să beau un ceai dar mai bine am să stau pe unul dintre scaunele din plastic, ca de stadion, plasate pe peroanele Gării de Nord.
În spatele meu, cam în diagonală, o doamnă pensionară cu doi copii simpatici, un băiat și o fată. Din scurte discuții aflu că așteaptă trenul de Galați dar mai au de așteptat.
După ore de mers cu acel tren mai au de schimbat altceva fiindcă doamna locuiește undeva, în apropiere de Galați, unde s-a retras după pensionare. Nu e nici ora 12,00 și trenul lor pleacă abia la 13,40. Fata are 13 ani și băiatul 9. Sunt frați și merg la bunici de abia pentru a doua oară în viața lor. Bunica are de gând să-i țină la ea două săptămâni.
Femeia e foarte sinceră. Îmi spune mie și unei alte femei de alături că i-a luat la ea doar fiindcă sunt suficient de mari să se descurce singuri: să se îmbrace, să mănânce singuri, eventual s-o mai și ajute la una-alta prin gospodărie dacă e nevoie. Nepoții zâmbesc, probabil că știu și ei termenii "contractului". Doamna spune că n-are chef să le poarte de grijă prea mult fiind sătulă de crescut copii. De la 16 ani, rămasă orfană de mamă, avusese grijă de cei doi frați mai mici apoi ea avusese cinci copii pe care-i crescuse nu prea ușor, având și serviciu.
La un moment dat observ cum un grup de porumbei aterizează pe peron, foarte aproape de noi. Îmi dau seama și de ce. Nu doar pentru că nepoții mănâncă ceva, acolo, pe scaune ci pentru că băiatul de 9 ani le-a aruncat câteva bucăți de pâine.
Cu ocazia asta, și cu destulă surpriză, constat că în Gara de Nord sunt porumbei. Știam că sunt în fața gării, i-am fotografiat într-o zi, dar că vin chiar pe peroane abia acum văd. Vin pentru că li se aruncă mâncare sau găsesc aruncată iar ei, ca păsări oportuniste ce sunt, profită.
Nici nu au aterizat bine lacomii porumbei că apare un domn de puțin peste 50 de ani, înalt, suplu care spune ceva. Îl văd și aud ca prin vis. Atentă la un grup de oameni și la un copil care pare al străzii, care trec prin fața mea și până să mă dezmeticesc, domnul pleacă. Mai prind doar ecoul celor spuse de el și înțeleg și din reacția înțepată a doamnei pensionare că domnul apostrofase grupul nostru în legătură cu porumbeii, sau mai degrabă doar pe nepot, altfel femeia n-ar fi atât de iritată.
- Adică de ce să nu arunci o bucățică de pâine la niște porumbei? se tot întreabă și ne întreabă...
Nu știu cine e domnul, dar cam bănuiesc. Din priviri, doamna îmi cere parcă o aprobare cum că atitudinea ei revoltată e foarte potrivită. Mă dorește aliată. Îmi vine s-o iau de guler pe doamna pentru exemplul "bun" dat nepoților dar prefer să mă abțin. Cele necesare fuseseră spuse deja de către cine trebuia. Ca și porumbeii, adică instantaneu, apare un tinerel în uniformă portocalie, cu un făraș și măturică. Curăță toate firimiturile și alte gunoaie de pe peron. Doamna, care continuă să fie deranjată de intervenția de mai înainte, îl întreabă cine era cel care-i certase nepotul. Nici când află că domnul e șeful tânărului nu se potolește. Argumentul suprem, adresat celui în uniformă portocalie și cu mătură:
- ...Păi tu crezi că ai mai avea de lucru dacă ar fi curățenie lună pe aici?!??
E ciudat că vrem curățenie ca-n țările mai civilizate, dar când o avem, n-o păstrăm. Am văzut ceva asemănător la noi, în parcul central, lângă lac: oamenii le dădeau pungi întregi de pufuleți rațelor sălbătice care cuibăresc în fiecare primăvară pe insulița din centru lacului. Rațele acelea primesc alune și hrană bogată și potrivită lor, nu au nevoie de altceva, e specificat că se interzice hrănirea rațelor de pe lac. Lacul era plin de pufuleți topiți. A venit și acolo un lucrător care a scos cu plasele murdăria. Am aflat că porumbeii din piețe primesc mâncare potrivită lor, în anumite locuri.
ReplyDeleteArgumentul suprem e tipic, mai mult nu trebuie pentru a vedea cum stăm. E interesant cum prinzi tu aceste frânturi de viață. O seară plăcută, Elly!
Mie mi se pare ciudat ca hai, n-a avut habar ca nu era bine sa arunce mancare pe acolo, care insemna de fapt mizerie, dar sa sustina sus si tare ca e bine, sa "educe" astfel si pe ce mici si sa mai aiba si acea atitudine destul de obraznica si cinica fata de tanarul care facea curat...
DeleteDar e tipic romanesc. Daca nu avem de lucru, ne facem... Pe mine gandirea asta m-a mahnit.
Multumesc, Mirela. La fel, o seara frumoasa!
Cred ca sunt porumbei mai in toate orasele.S-au imultit in ultimii ani si devin insistenti cand le e foame.Acu depinde ce vrei,curatenia locului s-au atragerea porumbeilor.Ar trebui locuri amenajate special pentru ei.La noi sunt doua ,care le stiu eu,pentru a hranii porumbeii.O noapte linistita !
ReplyDeleteAdevarul e ca porumbeii sunt peste tot, si in orase mari, si in orase mici. Totusi, nu e cazul sa se atraga porumbeii pe peroanele unei gari. In piete, piatete, parcuri, sunt locuri suficiente sa fie hraniti de cei care ii iubesc. Multumesc, Flori! O noapte buna si tie!
DeleteEu simt nitel diferit. Cata vreme exista alegerea (fortata, ce-i drept) pe care trebuie sa o facem intre cainii si pisicile fara stapani din orase si porumbei, eu prefer porumbeii oricand. Si nu pentru ca nu mi-ar place cainii sau pisicile, pentru ca-mi plac foarte mult, ci pentru ca porumbelul mi se pare o pasare foarte frumoasa, nobila si imi da senzatia...inocenței...ca sa zic asa...
ReplyDeleteUnul dintre balcoanele mele are vedere spre bulevardul central al orasului, asa ca am anumite ore din zi, cand le arunc cateva felii de paine inmuiata in apa. Niciodata nu le arunc mai mult decat mananca, asa ca nu ramane mizerie pe jos.
Comparativ cu ei, cainii si pisicile fac zgomot, hartuiesc oamenii (mai ales cainii...care mai si musca, sau sperie cate un copil), asa ca porumbeii nu numai ca nu ma deranjeaza, ci mi se pare ca reprezinta un simbol chiar al civilizatiei.
De-aia in strainatate sunt parcuri intregi in care oamenii merg special pentru a-i vedea si pentru a-i hrani. Stiu...noi n-avem parcuri speciale cu si pentru asa ceva, dar nu vad ce rau pot face cativa porumbei pe peronul unei gari. Din contra, fac timpul sa treaca intr-un mod mai placut (parerea mea).
Poate ca sunt si putin subiectiv (sau mai mult), pentru ca taica-miu a fost un adevarat columbofil (mai ales in tinerete), motiv pentru care am prins drag de aceste pasari, in opinia mea, nobile.
Eu nu am nimic cu porumbeii, imi plac. Dar totusi, daca ti se atrage atentia ca nu-i bine, ca exista o politica a locului in ceea ce-i priveste, cred ca nu mai era de comentat.
DeleteIn legatura cu ceea ce fac si ei, exista discutii. Se pare ca desi sunt frumosi si par inofensivi, nu-i chiar asa. Produc mari distrugeri.
In strainatate totul e controlat pe cand la noi e un haos chiar si in domeniul asta care e unul marginal, sa zicem. Bucurestiul e oricum invadat de ei.
Esti foarte, dar foarte subiectiv :)
Imi asum riscul de a spune ceva care suna foarte ciudat, dar totusi o fac...stii doar ca nu-s numai extrem de subiectiv, ci n-am nici lacat la gura. :)
DeleteCu ce anume deranja un copil care arunca putin miez de paine unor porumbei, atata timp cat nu ramaneau resturi pe jos?
Stiu, se poate merge pe ideea - nu e vorba doar de un copil care arunca putina paine, pentru ca daca adunam cateva zeci, poate sute de oameni care fac asta zilnic, atunci ajunge o mizerie de nedescris. Inteleg situatia si rationamentul.
Si totusi vin si intreb: Dar daca era vorba de un copil sarman in locul porumbeilor? Tot asa, i se atragea atentia?! Daca un copil, sau un om matur primeste pomana de la un trecator ceva de-ale gurii, e firesc sa vina o autoritate si sa-i ia dumicatu' din mana, mustruluindu-l pe cel care i l-a daruit?
Si spun asta pentru ca eu le dau porumbeilor de mancare exact atat de mult incat sa nu ramana absolut nicio urma acolo unde au mancat. Pai daca si acel copil le dadea fara sa faca risipa, sau daca porumbeii nu puteau manca tot, iar copilul aduna ce ramanea, ce rau se producea?!
Gandesc la fel si in cazul pisicilor fara stapan si a cainilor vagabonzi. Nu suport faptul ca-s pline orasele de ei, mi-as dori sa se faca orice pentru a nu mai exista asa ceva, insa cat exista eu le dau de mancare. Nu suport sa le vad murind de inanitie, doar pentru ca autoritatile sunt incapabile sa le ia in centre speciale, sa le sterilizeze, sau chiar sa le eutanasieze. Nu mi se pare ca ar fi vina mea, cat timp autoritatile sunt incapabile sa tina sub control asemenea probleme.
Este ilogic sa-mi interzica o autoritate sa hranesc un animal, cat timp nu este capabila sa stapaneasca situatia. Daca impotenta statului se rezuma doar la 'Da-le-n ma-sa! Sa moara de foame, asa ca nu le mai dati de mancare', atunci am o surpriza pentru ei - eu, in arealul meu de raspandire, hranesc vietuitoarele. Nu doresc sa 'rezolv' eu indirect problema lor, lasand animalele sa moara de foame.
Ba mai mult, am ajuns sa o fac si de-al naibii. Dupa primii ani de empatie pura, am ajuns sa resimt si o scarba fata de autoritati, asa ca sentimentul care ma incearca in momentul repsectiv, este unul ciudat - simt dragoste pentru animalul respectiv, combinata cu lehamite fata de autoritati...fapt ce ma face sa 'merg la rupere', pe ideea 'Ah, nu faceni nimic si asteptati sa va imit gestul? Never!'.
Daca vor sa nu mai fie caini, pisici, porumbei, ciori, vrabii, randunele etc., sa faca in asa fel incat sa n-am eu cui sa dau de mancare. Nu fac parte din randul ciorbareselor si borshareselor, a caror unica ocupatie este hranitul jivinelor de pe langa bloc (care ale naibii, mai devin si teritoriale, latrand la oameni si atacandu-i), dar nici nu ma lasa inima sa le las sa moara de foame, stiind ca astfel ma transform intr-un fel de brat nevazut al autoritatilor, facandu-le lor indirect treaba murdara...
P.S.: Asta da mostra de subiectivism...in cazul in care 2x'foarte' ar fi fost prea putin spus, in incheierea comentariului tau. :)
Pai problema e ca ramaneau resturi pe jos. Si copilul n-avea de gand sa le adune. Si ca el atatia.
DeleteDar ideea e ca articolul v-a trimis pe o pista falsa desi nicio clipa n-am avut intentia asta. Nu mi-am propus sa scriu de fapt despre porumbei desi asa au fost faptele, povestea e 100% reala. Cu tot cu cuvintele femeii.
De fapt ceea ce i-a spus baiatului cu matura m-a uimit si m-a facut sa scriu despre. Exagerezi asemanand situatiile unor porumbei cu ale unor sarmani. Dar sincer acum, cati sarmani care cer paine ai vazut? Eu niciunul, doar din cei care cersesc bani. Daca vrei sa le dai ceva de mancare cei mai multi pun pariu ca te refuza.
Despre a da mancare la cainii si pisicile de pa strazi...as zice ca e treaba ta dar cu toate astea nu stiu cat e de OK. Te-a hartuit vreodata vreo pisica de pe strada? N-am vazut asa ceva... Cainii da, mai latra, pot musca, lasa destula mizerie, umbla in haite si pot ataca...dar pisicile imi par aproape invizibile. Poate ca doar mai fura cate ceva.
...Deci nu era vorba despre porumbei :)
Cum tie ti se pare ca eu n-am inteles despre ce ai vrut sa scrii, cred ca si mie mi se pare ca n-ai inteles ce am vrut eu sa spun. :) Unfortunate misunderstanding. :)
DeleteStiu ca nu porumbeii sunt problema. Asa cum nu sint nici cainii, sau pisicile, ci mentalitatea oamenilor. Iar prin ceea ce am spus, am dorit sa plec de la ideea ca nu mi se pare gresit sa hranim animalele, cat timp ele exista printre noi, iar autoritatile nu fac nimic pentru a remedia situatia. Stiu ca m-am referit la cazuri concrete, dandu-ma pe mine exemplu, dar in esenta, la asa ceva mi-a stat gandul. La perceptia noastra asupra felului in care alegem sa tratam animalele.
Ca sa continui relatarea ta, cea in legatura cu pensionara, copilul si maturatorul (respectiv oficialul...cel pe care n-ai apucat sa-l vezi si sa-l auzi prea bine), te intreb - ce ti se pare mai nasol? Cateva bucati de paine ramasa pe jos, care ulterior avea sa fie adunata de lucratorii de acolo, sau foamea acelor pasari?
Scuze daca par prea inversunat, dar intotdeauna am fost miscat profund de suferinta fiintelor vii, alegand sa ma las mai putin impresionat de pastrarea unor aparente, a unor reguli, unor norme de etica si civilizatie. Pentru ca bottom line, daca e sa aleg intre fapturi vii si ordinea dintr-o gara, atunci...imi pare rau pentru acea gara. :) Si nu ma refer, din nou, la ceva strict, ci vorbesc la modul general.
Pentru ca pana la urma intra in job description-ul acelui maturator, sa stranga mizeria de pe peron. Iar daca un copil a aruncat mai multa paine decat era necesar, pentru a hrani niste pasari, putea sa o adune si gata...fara sa faca un caz din asta.
Stiu ca vorbele pensionarei au fost gresite, total gresite... Nu am incercat sa-i gasesc o scuza, sau sa-i iau apararea. E clar ca educatia acelui copil va avea ca fundament o asemenea mentalitate...eronata...si nu va intelege niciodata ca e bine sa ingrijesti de fapturile vii, daca ai posibilitatea, dar sa o faci intr-un mod decent, fiind atent si la cei din jur. Perceptia lui va fi opozanta autoritatilor, fara sa-si dea seama care-i de fapt vina lor, sau vina bunicii lui...si mai ales, fara sa-si dea seama cum ar fi trebuit sa se comporte el... Pacat! :(
Am inteles insa nu prea sunt de acord cu punctul tau de vedere. Respectivul sef al curateniei din gara eu zic ca facea putina educatie pe acolo, prin gara. Nu stiu de ce le plangi atat de mila porumbeilor, nu mureau de foame. Daca cineva arunca paine sau altceva ei vin sa manance, nu umblau pe acolo disperati de foame. Dupa ce au ciugulit painea au fugit fara sa multumeasca, ca niste nerecunoscatori :))
DeleteBanuiesc ca mie, daca mor de foame, nu vine nimeni sa-mi dea sa mananc. Cred ca nu, nici macar paine. Poate ca sunt mai dura dar viata nu e blanda deloc. O simt pe pielea mea.
Nu sunt nici eu foarte supusa de felul meu, sunt o rebela, dar totusi, respect suficiente reguli ce cred ca merita a fi respectate. ;) :)
Inteleg ce spui... :)
DeleteIn momentul asta discutia poate ajunge intr-o zona foarte indepartata de subiectul initial, asa ca mai bine tac. Imi stii doar opinia in legatura cu societatea in care traim. Societate axata mai mult pe dorinte, decat pe nevoi... Eh...fuck'em!
Cat despre reguli, e bine ca totusi mai ai nadejdea in nevoia respectarii lor...a celor pe care le respecti. Si eu respect destule...de nevoie, nu din convingere. Si culmea e ca cele pe care le-as dori respectate, majoritatea le considera deloc necesare; de aici si postura antagonica fata de societate, in care ma simt deseori situat.
P.S.: Stii care-i diferenta dintre om si animal, atunci cand vine vorba de muritul de foame? Omul are o bariera peste care nu poate trece, asa ca prefera sa nu ceara. Bariera justificata, pentru ca societatea ne-a invatat ca e o rusine sa ceri mijloace de subzistenta. Si nu!, nu ma refer la tiganii care cersesc, facand din asta o ocupatie, ci la oamenii care ar trebui sa se intrajutoreze....to be there for eachother...
Eu cand n-am avut, am cerut. Inclusiv mancare. Does that make me an animal? If that's the difference between life and death, I'd rather not die. Dar cum 'cerutul' este inteles drept 'cersit', astfel se explica jena peste care uneori nu putem trece, cand vine vorba de a apela unii la altii...
In fine...ti-am spus ca ma dau la vorba... ;) :)
Nu stiu daca sa intervin sau nu. Acum o luna am fost la Stuttgart. In gara era plin de porumbei. Si calatorii le ofereau hrana. Fiecare om are locul lui bine definit. Curatenie trebuie facuta indiferent ca sunt porumbei sau nu. A arunca pe jos cateva firimituri de paine nu e echivalent cu a arunca hartii ori chistoace de tigari. Nemtii au o adevarata cultura pentru a proteja animalele si pasarile, un respect pentru tot ce e viu. In Romania nu ai voie sa urci cu animalul de companie in autobuz. In Germania este permis in autobuz, in tren si in unele magazine. Nu ai spus nimic daca porumbeii aceia primeau hrana intr-un loc anume. Eu tind sa cred ca nu. In Frankfurt a fost in urma cu ceva vreme un miting de protest pentru ca activitatea aeroportului, alunga pasarile din oras. O sa spuneti ca e o prostie sa te preocupe pasarile cand in Africa se moare de foame. Nemtii au niste principii si ii respect pentru asta. Fiecare lucru are o ordine si fiecare fiinta are lcul ei sub soare. Exista cineva care sa se ocupe de fiecare. Locuiesc la cativa km de Frankfurt. La 50 de metri de mine incepe un camp superb, cu lanuri de grau si culturi de sparanghel. Ma duc seara pe camd si stau pe un postament langa un teren unde se atreneaza cai. Stau si admir asfintitul. Vad randunici si o multime de pasari. Parca esti in paradis. Si ciocarlii am vazut o multime. Fazanii zboara liberi, fara sa atenteze cineva la viata lor. Mi-am dat seama cat de saraciti suntem in Romania, privati de lucrurile acestea, marunte. Poate o sa spuneti ca sunt in Romania probleme mai mportante. E adevarat, mereu sunt probleme mai importante dar fiecare viata trebuie tratata cu respect. Asa cred eu si sper sa nu se supere nimeni ca am o alta opinie.
ReplyDeleteGabriela, cum bine spui, fiecare are locul sau bine stabilit. Asta intr-o societate unde totul functioneaza :)
DeleteEu iubesc pasarile si animalele foarte mult dar trebuie sa marturisesc si ca respect politica din casa cuiva. Daca politica Garii de Nord este asta in privinta hranirii porumbeilor, eu una nu mai am de spus nimic. Oricum tot Bucurestiul este invadat de ei, era doar chestiune de timp pana sa invadeze si peroanele garii. Eu nu eram acolo sa cercetez situatia porumbeilor, daca primesc sau nu hrana undeva. Daca sunt atat de multi in tot orasul, deci prospera, e clar ca au ce manca iar frantura de viata zugravita aici s-a intamplat s-o vad fiindca am stat mai mult in gara.
De fapt, eu am vrut sa redau, fiindca m-a deranjat, atitudinea femeii, nu incerc sa aduc in discutie, in vreun anume fel, problema porumbeilor. :)
Adica pensionara in mintea ei, zice ca, facand mirezie, de fapt ea contribuie ca acel nene in portocaliu sa nu fie concediat. Logic! Si ce logica "sanatoasa" are doamna.
ReplyDeleteSeara frumoasa Elly draga mea!
Cam asa :)) Ii dadea omului de lucru, il ajuta sa nu cumva sa ramana fara loc de munca ;)
DeleteMultumesc. La fel iti urez!
Nu mă deranjează absolut deloc porumbeii, cu toate că puii lor sunt extrem de dizgraţioşi, probabil cei mai urâţi de pe glob. Dar nu prea e locul lor în gară.
ReplyDeleteTotuşi, dacă aveam de stat mult după un tren, preferam să văd porumbei, nu oameni.
Şi apoi, nu cred că se gândeşte cineva la ei dintre edili şi nu-i hrăneşte nimeni, niciunde.
Asta spun si eu. Imi sunt dragi, sunt frumosi dar nici eu nu cred ca au ce cauta in gara. Imagineaza-ti ca, prin absurd, toata lumea din gara ar fi aruncat mancare porumbeilor. Ce ar fi fost pe jos...
DeleteNu asteptam niciun tren, asteptam sa treaca timpul inainte de a pleca in oras, neavand chef sa obosesc plimbundu-ma pe undeva prin jur, desi puteam foarte bine face si asta.
Nu stiu daca-i hraneste cineva dar cred ca de mancat au ce manca daca sunt atat de multi in tot Bucurestiul. Dar sa stii ca nu am scris deloc pentru porumbei articolul. Alta era problema: Lipsa de respect fata de eforturile unora. In cazul acesta ale celor care se ocupa cu curatenia in Gara de Nord.
La noi in Timisoara exista potumbei in toate pietele si acolo li se da de mancare, de fapt acolo exista si oamenii platiti pentru a le da de mancare.
ReplyDeleteAm vazut in Germania niste dispozitive speciale din care naripatii se hranesc fara a face mizerie.In plus pe reclamele luminoase exis ta niste "capcane" inofensive care nu lasa porumbeii sa seaseze pe respectivele reclamele luminoase.
Peste tot exista porumbei, care sunt hraniti in diverse moduri si care dau farmec oraselor respective.
Ccred ca mentalitatea nooastra este de vina, desi cred ca ar fi bine sa incurajam sa astram curatenia....Cand am sa vad si porumbei si cyratenie in acelasi timp voi fi multumit....
Desigur ca exista, in toate pietele exista si stiu ca li se asigura si hrana cat de cat. Despre dispozitivele acelea am mai citit si eu dar si despre un fel de tepuse care sa-i impiedice sa stea prea aproape de anumite zone ala cladirilor.
DeleteAdevarul e ca am vrea curatenie...dar nu stim s-o pastram. Cei mai multi dintre noi. Curios este ca daca ajungem in strainatate, ne place sa vedem curatenia de acolo si o si respectam. Mai putin pe cea de acasa... Desigur, vorbesc asa, la modul general. :)
Mda, urata atitudine. Stii, toata lumea spune ca orasele din Romania sunt mizerabile. Dar nici noi nu facem nimic sa o pastram.
ReplyDeleteUrat!
Weekend fain draga Elly!
Larisa, eu as spune ca orasele din Romania sunt mizerabile pentru ca exista niste persoane, care nu isi fac datoria si care nu inteleg ca, trebuie facuta curatenie in mod constant.
DeleteDaca asta nu e gandire tipic romaneasca nu stiu ce mai e. E fix prototipul babei de la radio sant, pardon, stimabilei doamne in varsta atotstiutoare venita din mediu rural la oras.
ReplyDeletePensionara a exagerat la final, adresandu-i cuvinte destul de suparatoare saracului om, care a fost de fapt, victima colaterala.
ReplyDeleteImi displac oamenii de genul acesta, care-si varsa furia pe altul, atunci cand vad ca au gresit sau poate ca n-au gresit, dar au fost judecati gresit. Si nu fac altceva decat sa porneasca un cerc vicios.
In legatura cu pasarile, am privit un reportaj despre Africa. Pe langa faptul ca multe animale sunt pe cale de disparitie datorita faptului ca omul s-a "civilizat" si si-a extins teritoriul fara sa-i pese de ecosistem, este vorba si de unele pasari. In speta vulturii. Mult timp s-au chinuit sa-i extermine pentru ca erau prea multi, faceau galagie si lasau mizerie. Astfel populatia de vulturi a scazut semnificativ dar consecintele au fost dezastruoase.
Gunoaiele care erau depozitate la mariginea oraselor nu mai erau "devorate" de nimic altceva decat de cainii fara stapan si alte animale mici/mijlocii care nu faceau fata. Vulturi nu erau atat de multi ca inainte, incat unele resturi sa dispara in mod natural. Asa au aparut si unele boli sau... au continuat sa se raspandeasca in loc sa scada, datorita "civilizatiei" si "tehnologiei".
Problema a ramas, oamenii mor iar numarul de vulturi va ajunge iar la normal poate intr-un deceniu. Pana atunci, multi vor avea de suferit de pe urma prostiei, a nepasarii si ignorantei.
Omul nu este cu nimic superior, nici naturii si nici celorlalte animale. Pana nu ne dam seama ca impartim aceeasi planeta cu animale, plante, ape si paduri, totul va ramane la stadiul in care regretam abia dupa ce ne-a sters un uragan/ cutremur sau alt hazard de pe fata Pamantului.
Te pup mult! Imi place cum relatezi intamplari de genul acesta.
a. Deşi îmi place să dau de mâncare vieţuitoarelor, nu aş face-o chiar d'aiurea, murdărind peronul unei Gări cu care mă "întâlnesc" anual, de vreo juma' de secol...Bunicul meu a fost ceferist, tata a plecat pe front din Gara de Nord, iar porumbeii pot să-şi mute uşor "arealul operaţional" în funcţie de "autonomia" lor de zbor...Pentru cei cărora le place (niţel) istoria, propun o secvenţă cu bătâna Gară : http://foaienationala.ro/4-aprilie-1944-bombardamentul-pe-care-romania-nu-il-uita.html
ReplyDeleteb. Pensionara dă o replică "de neam prost", cam ca de tip personaj din "Dl Goe" : "Pen'ce să mai plătim? N'am plătitără o dată ?" Partea bună a întâmplării e că mamaia îi învaţă pe copii să fie buni cu animalele.Cea rea e că nu a nimerit locul potrivit pentru aplicaţii pedagogice şi că nu i-a tăcut gura..."after", probabil în virtutea vârstei care îi conferă un ascendent asupra bietului interlocutor tânar aflat în timpul serviciului...
c. Partea hazoasă :
1. există un şef antemergător (ca roţile cele mici de la locomotivele cu aburi) la sectorul de curăţenie al Gării de Nord care indică lucrătorului care mătură efectiv acele coordonate (pe abscisă şi ordonată!) unde tronează gunoiul.Cred că există şi un feedback de control, poate se întocmeşte şi "proces-verbal";
2. oricum, cel în portocaliu trebuia să treacă pe acolo, fie că erau resturi de mâncare, chiştoace, coji de banane, etc. fie pentru că porumbeii mai lasă şi "urme" biologice...Deh, aşa a lăsat Creatorul...
Am observat si eu porumbeii din Gara de Nord chiar dupa sarbatorile Pascale cand ma intorceam de la socrii de la Ploiesti... si poate nu ii observam nici atunci dar piticul meu era cat pe ce sa cada pe sine dupa ei..."pui pui" asa striga dupa ei :D
ReplyDeletePoti sa extinzi exemplul la cainii de pe strada, toata lumea le pune de mancare pe jos, e o mizerie prin unele locuri de mori! Si totusi astfel de persoane trec drpet miloase, asa ca nimeni nu zice nimic. Dar igiena nu mai conteaza!
ReplyDeleteO singura data am mers cu trenul si atunci am mers pe gratis, ce noroc am avut. Am prins un vagon cred ca pentru aia bogati era, scaune mari rosii si foarte comode :)
ReplyDeleteAtitudinea domnului mi se pare exagerata! Prea mult zel pentru nimic. Oriunde oamenii hranesc porumbeii. Sunt persoane ce ies in parcuri si isi iau de acasa special hrana pentru porumbei sau cumpara graunte.
ReplyDeletePop!
Se pare ca aici sunt spirite foarte incinse... Pai sa ma mai bag si eu? Sa fiu carcotas? Hai s-o spun si eu pe-a mea: mai oameni buni, Elly, situatia asta cu porumbeii din gara si cu atitudinea pensionarei este extrem de complicata. Nu poti sa-i dai dreptate nici unui personaj din aceasta poveste pentru ca nu vei avea dreptate 100%. De ce? Pentru ca toata lumea din intamplarea asta are dreptate, dar toata. Si pensionara, si tanarul cu matura, si seful celui cu matura, si nepotul si Elly cand a zis ca-i venea s-o ia pe doamna de guler, si toti ce-i care comentati. Insa, atata timp cat noi, cetatenii acestei tari, nu pastram niste reguli de bun simt, atata timp cat ne ejectam resturile si scuipam guma de mestecat pe geamul de la masina, situatii de genul acesta vor fi la nesfarsit.
ReplyDeleteMno, sper ca nu ati inteles gresit? :) Mai vorbim.
Si eu sunt de parere ca " adevarul este undeva la mijloc" :-D
ReplyDeleteDaca ar fi fost in aeroport, integeam ca porumbeii reprezinta un pericol pentru trafic si trebuie indepartati si nu invatati sa vina la "cersit", asa insa... Sunt sigura ca pensionara a dat bizara replica, doar enervata de ideea ca nimeni nu e " de partea ei" si nu pentru ca asa gandeste si se comporta ( sa arunce gunoaie pentru ca maturatorii sa aiba ce lucra).
Eu am sa iti povestesc ceva asemanator si cu adevarat socant, o fsza la care am fost intamplator martora acum 15 ani si nu pot uita niciodata!
Scena se intampla pe strada, o bunica isi luase nepotelul de la scoala si acesta tocmai se scuza ca nu a reusit sa manance intreg sandwichul cu salam si unt pe care bunica il pregatise pentru pauza. Pentru ca in cale le-a aparut un caine vagabond, bunica a hotarat sa dea restul de sandwich. Pe cand catelul dadea din coada si lingea untul de pe paine, pe trotuar a aparut un cersetor. Acesta s-a repezit la resturile de sandwich si a infulecat totul din cateva imbucaturi. Femeia a inceput sa-l certe, cum de si -a permis sa fure mancarea de la caine, ca ea cainelui a oferit-o!?!
Nu am fost capabila sa scot un cuvant, atat de socata am fost de intreaga scena la cate am asistat... Cetsetorul a disparut la fel de repede precum aparuse.. . Vocea femeii bombanind am auzit-o inca lung, in urma mea...
Cum ar putea fi vreodata curatenie daca noi aruncam diverse pe jos, ba chiar ne incurajam copiii si nepotii sa procedeze la fel? Unde mai pui ca, dincolo de paine si pufuleti, pasarile se simt atrase si de alte chestii micute, cum ar fi guma de mestecat aruncata la intamplare (as vrea sa spun scuipata, dar prefer sa ascund acest lucru :) ), care le si omoara.
ReplyDelete