https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/biblioteca
[5. Prima dezamăgire sau distilarea prin întristare]
Înca imi amintesc de Îngerul albastru de Heinrich Mann, editia de 12 lei, pe care mi-o
facuse cadou un prieten... Era o carte la care tineam mult, mai ales ca era un exemplar foarte vechi, din anii '30 iar pe omul acela crezusem ca l-am iubit putin,
o scurta perioada. Vreo trei iesiri la film, o vizita la parintii sai, intr-o casa
veche, ca din Felix si Otilia, o iesire la o cina, cateva intalniri-plimbari.
Superb, intr-un fel, insa ceva nu se lega desi il placeam si parea sa ma placa...
Nu ne potriveam. Vorbea prea mult si atat de poetic incat, de la un moment dat
nu mai puteam sa-l urmaresc. Desi era absolut fermecator.
Cu cartea aceea, S. a venit odata, la o întalnire. Habar
n-aveam de ce. Cand a plecat, mi-a lasat mie cartea, ca amintire poate.
N-am sa stiu niciodata de fapt de ce, pentru ca despartirea noastra a
intervenit ulterior, nu atunci.
Peste ceva vreme o colega de facultate mi-a cerut
sa-i imprumut si ei Îngerul albastru
si înca o alta
