Nu mă încântă foarte mult ceea ce se transmite pe televiziuni, nu sunt o fană a mondenităților, a evenimentelor din sfera politicii sau sportului. Mă plasez cu preferințele, mai degrabă, undeva, în zona culturală, deși nici rostul unei televiziuni strict de gen nu-l prea înțeleg pentru că tot ceea ce e prea mult strică, așa cum spune o vorbă din bătrâni. Echilibrul e secretul...dar în goana după audiențe cine îl mai știe?!?!
Showing posts with label talent. Show all posts
Showing posts with label talent. Show all posts
Monday, December 16, 2013
Saturday, August 17, 2013
Ne-frumoșii iubiți
HAPPY WEEKEND! - Ediţia 32 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Pentru ce să-mi bag un străin în casă?
Condiții necesare și aproape suficiente ca cineva să ajungă un actor de succes, să reușească în lumea filmului ar fi să fie atrăgător și să posede măcar un dram de talent. Desigur, e foarte importantă și determinarea.
Uneori, însă, cei care au talent actoricesc nu stau prea grozav la capitolul frumusețe, ba dimpotrivă.
Cine își mai amintește azi de Fernandel? Celor foarte tineri probabil că acest nume nu le spune nimic. Sau aproape. Pe numele său complet Fernand Joseph Désiré Contandin (1903-1971), genialul și fascinantul Fernandel devine în perioada interbelică cel mai popular actor al Franței.
Uneori, însă, cei care au talent actoricesc nu stau prea grozav la capitolul frumusețe, ba dimpotrivă.
Cine își mai amintește azi de Fernandel? Celor foarte tineri probabil că acest nume nu le spune nimic. Sau aproape. Pe numele său complet Fernand Joseph Désiré Contandin (1903-1971), genialul și fascinantul Fernandel devine în perioada interbelică cel mai popular actor al Franței.
Thursday, December 13, 2012
Maia sau Bucuria de a (se) dărui
Își schimbă ciorapii... Cu gesturi atât de firești. Mai nefiresc este că îi schimbă aiurea, unul roșu, unul mov... fapt ce dă de gândit.
Dintr-o gramadă multicoloră și total alandala își schimbă de câteva ori chiar hainele, sub privirile noastre uluite, cu o grație desăvârșită și cu o naturalețe pe care nici în viața de zi cu zi nu o avem majoritatea celor ce privim.
Vorbește când șoptit, când strigat. Uneori e ca o fetiță neajutorată. E agresată, violentată... e suferindă. Temătoare, cu mințile aproape rătăcite și abia atunci înțeleg metafora ciorapilor. Ne cere parerea, știe că multe în viața ei, de femeie însingurată, nu funcționează. Dansează... plânge...râde...se prăbușește. Se scutură și se ridică, se agită...aleargă și din
Friday, August 10, 2012
Postări despre nimic
Noaptea asta am cam bântuit pe net. Printre si prin bloguri. De nesomn. De curiozitate. Fac cercetari, fac comparatii. Imi exprimam candva un gand, pe la inceputurile mele in ale blogging-ului, cum ca blogosfera e fascinanta. E adevarat, inca o consider asa. Pentru ca in spatele blogurilor sunt oameni, unii foarte talentati. Altii...as zice ca atunci cand s-o-mpartit talentu', fost-au ei dusi la lucru...ca sa parafrazez niste versuri ale unui faimos cantec. Altii au fost plecati si cand s-a-mpartit limba româna.
Ca si o padure, are si blogosfera ramurile sale vestede. Unele se usuca definitiv, altele raman mult timp in starea de vested.
Tot facand "radiografii" blogosferice (e drept, nu le fac din noaptea asta, ci de mai mult timp) am ajuns la niste concluzii. Nu stiu, de pilda, ce inseamna si ce rost are un blog unde cca. 80% dintre postari sunt clipuri de pe YouTube. Aproape niciodata insotite de un gand personal. Adica macar daca ar exista un aport calitativ-informativ la acele postari-clip... Nu exista nimic, nada, nothing. Ceea ce nu inteleg este obstinatia oamenilor respectivi de a avea un blog. Un blog prin care sa exprime ce? Nimic. Nu poti exprima ceva prin nimic. Daca apare cate un gand personal, si acela este de o intransigenta, intoleranta si uneori chiar incoerenta sau monstruozitate greu de accepatat, de inteles.
Apropos de intoleranta si monstruos, am intalnit bloguri fascistoid-schizofrenice. Unele cu simpatii fasciste declarate, altele aflate, pe undeva, pe la limita patologicului si chiar și-și. Comportamentul deviant pe blog si din afara lui demonstreaza asta mai mult decat e necesar. Daca ajung in asemenea locuri, citesc cate ceva, suficient sa ma oripilez bine, fiindca-s curioasa si nu ma multumesc doar cu titluri de postari. Ingrijorator mi se pare ca-i vorba despre persoane foarte tinere. Recunosc, in prima faza sunt tentata a intra intr-o polemica cu The Owner, sa-l trag de urechi ori sa-l intreb daca are vreo explicatie despre ce face el acolo ori ce crede ca face, dar mai am inca ceva minte in cap incat sa stiu ca ar fi un demers inutil.
Intre timp am fost sa iau doua lingurite cu dulceata de visine si sa beau un pahar cu apa rece-rece. Mi se strepezisera dintii de atata "talent" si "normalitate".
Ar mai fi prin padure si cate un pom laudat. La care, asa cum spune si proverbul, e bine sa nu te duci cu sacul. Cel putin in unele zile... Nu de alta dar risti sa citesti pe o pagina intreaga cum s-a facut de s-a plictisit X de chiar X insusi si n-a mai avut timp si chef de blog, intreaga blogosfera avand grav de suferit...
10.08.2012, ora 06,20
Subscribe to:
Posts (Atom)