Dintotdeauna iubise luna mai, încă de când era o copilă cu părul aproape bălai. Pentru explozia de verde și de infinite culori. Anul ăsta însă...
După urarea de bun-venit și primele două-trei întrebări despre cum călătorise, Violeta o anunță solemn: "Mergem la expoziție! Știu că mereu ți-ai dorit și, uite, e primul an în care ești la mine în luna mai. Și, culmea, chiar când e și expoziția."
Eram îndrăgostită rău. Da' rău de tot, atât de tare încât nu mă mulțumeam doar cu platonica admirație. Trebuia să și dețin obiectul pasiunii mele și ideea mi se înfipsese atât de bine în cap că-n anul ăla eram hotărâtă să fac tot ce trebuie. Cu orice efort, cu orice preț.
Cum arată o săptămână plină dintr-o vară frumoasă dar cam ploioasă? Nici nu mai știu, ca sa fiu sinceră. Prin grădina mea arată cam așa cum vedeți în imaginile de mai jos. Plină de frumusețe, de flori și roade dar și aglomerată de treburi diverse, de jumulit buruieni, de cules fructe de toate soiurile.
Deci, haideți să vă arăt la ce am tot muncit în primăvara-vara aceasta!
Aceasta este o floare de...pepene verde. Nu mă invidiați, n-am decât câteva cuiburi, vreo trei, și doar daca are noroc să ajungă la maturitate micuțul gogoloi oval verzui și vărgat și poate alții ca el, voi reuși să și mânânc vreun pepene verde din grădina mea. Sau lubeniță, cum i se mai spune.
E o dimineață liniștită, caldă, cum n-a mai fost de multe zile. E 10,45. Sper să se fi terminat cu ploile ca să putem ieși pe-afară, la joacă. Soarele bate puțin oblic chiar în fereastra de la demisol a casei noastre, încălzind-o. Împreună cu Panther, surioara mea, ne jucăm în hol. Șșșt! Se aude mama. Ne cheamă pe amândoi cu glas molcom, blând dar și autoritar, așa cum numai ea știe. Am și fugit la mama, sunt un copil ascultător. Surioara mea e o răsfățată, ca toate fetițele și, ca de obicei, se lasă așteptată. Din ochii mamei ies parcă săgeți care o fixează pe Panther când apare. Ne arată ce ne-a adus doamna Ani, vecina noastră. Sigur că ne place, nu prea e de făcut nazuri. Biata mama, face și ea ce poate dar suntem săraci și orice ajutor din afară este binevenit iar doamna Ani este tare buna.
Săptămâna care doar a trecut mi-a dovedit acest lucru cu prisosință, o dată în plus. Singurul eveniment pe care-l bănuiam a fi sigur, ei bine, doar acela a și fost.
Am ajuns acolo unde am dorit și încă nu am avut timp să scriu nimic despre. Sunt multe de povestit și timpul nu m-a ajutat deloc...
Din fericire am cam terminat cu treburile cele mai importante prin grădină așa că sper ca, de mâine, să am răgazul s-o fac.
Momentan vă arăt cele mai frumoase flori pe care le-am întâlnit în drumurile mele în cursul săptămânii. Doamna Mioara, o doamnă extrem de amabilă, de pe lângă Călărași, când a văzut că m-am oprit la poarta sa să fotografiez florile, a avut marea amabilitate, să fugă în casă să-mi aducă semințe. Am apreciat cu atât mai mult gestul cu cât a fugi în cazul doamnei Mioara nu-i ceva chiar la îndemână din cauza siluetei rubensiene a domniei sale. Dar efectiv a fugit, fapt care m-a bucurat enorm și m-a încântat, eu fiind pur și simplu o străină. Doar o străină, cu o cameră foto, căreia i-au plăcut mult macii săi.
Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat pe obraji, ne-am luat la revedere și ne-am urat sănătate. Poate că nu ne vom mai vedea niciodată însă eu n-am s-o uit.
Am și pus în pământ semințe, sperând să răsară și, poate, în vara aceasta să și înflorească. Dacă vremea nu va fi prea caldă.
Ce este frumusețea? De mii de ani oamenii se întreabă...nereușind a afla vreun răspuns.
Săptămâna trecută, privind în grădina de flori, aș fi răspuns că frumusețea înseamnă, ar putea insemna, primele roze înflorite. Cele de aici.
Și nu cred că m-ar fi contrazis prea multe persoane. Trandafirul este una dintre cele mai frumoase și considerată ca fiind cea mai iubită floare. Dintre toate, din toate anotimpurile și din toate timpurile.
Câtă vreme florile sunt proaspete, culorile sunt vii...trandafirii sunt cele mai frumoase flori.
Dar când se ofilesc...se usucă? Mai sunt frumoase? Răspunsul firesc ar fi: nu.
Florile de trandafir pârjolite de soare, uscate de vreme nu par a mai reprezenta definiția frumuseții.
- Hai, mai repede, să vopsim ouăle pentru soră-ta, că acum vine bărbatu-său să le ia! Și nu vreau să le găsească neterminate.
Devreme...încă
nici ora nouă dar mama, care e simbolul nerăbdării și al grabei, ceva
gen 2 in 1...nu se poate schimba. Mai degrabă se poate schimba cursul
unei ape.
De câteva zile alerg, "ca musca fără cap" era să zic, dar n-ar fi adevărat, fiindcă alerg de colo-colo cu rost. Zic eu.
Nici
săptămânile trecute n-au fost cu mult mai liniștite pentru că, odată cu venirea în
forță a primăverii, absolut toate vor să fie băgate în seamă: ceea ce an
de an devine treptat-treptat o grădina cu legume, via, partea de
grădină care funcționează ca un soi de livadă cam haotică, restul
grădinii unde avem ceapă, usturoi, un mic lan de porumb...chiar si o
zonă cu ceva flori (bujori, lalele, narcise).
Nu suntem
grădinari. Facem totul așa, după cum știm că se face și, uneori, chiar
și după ureche sau din experința anterioară. Una peste alta, ies toate
binișor. "Foarte bine" e doar pentru profesioniști, de la noi n-avem
pretenții chiar atât de mari. Cred totuși că excelăm la ceva: la udat.
În sensul că se consumă multă apă.
N-am prea avut timp de blog toată săptămâna. Se și vede. Am postat puțin iar la HW-ul de azi am renunțat, tot din lipsă de timp, evident.
Azi-noapte, m-am visat prin Japonia. Știu, pare fără legătură cu ceea ce-am să scriu mai jos. Și totuși are. Are și o explicație.
Inspirată de o relatare interesantă despre sărbătoarea japoneză Michi-biraki, în scurtul somn din noaptea trecută am plecat într-o excursie. O excursie ieftină, cea mai ieftină. Cel puțin așa aveam impresia în vis. Adevărul este că nu mi-aș fi permis-o nici pe cea mai ieftină posibilă dar e grozav că în vis orice este cu putință.
Cel mai mult timp mi l-a ocupat căutarea celei mai bune oferte pe la agențiile de turism, comparația între diversele prețuri, apoi pregătirile. Cum, de regulă, plec cu prea multe bagaje, mi-am zis ca măcar de data aceasta să fac lucrurile altfel.
Din nou venea vremea
Paștelui și-a horelor. Peste tot ningea cu flori de corcoduși, de zarzări, de
pruni, vișini și cireși iar în aer, miresme tari de micșunele și de rozmarin
trezeau simțurile. Toată natura căpăta viață. De săptămâni întregi aerul
împrăștia mirosul dulce-amărui al feluritelor flori care ce deșteptau doruri de
toate soiurile...
Erau vremuri ce păreau liniștite,
tihnite...de sfârșit de ani '30...
Poveștile, cărțile și filmele cu subiecte lejere, voioase, solare, luminoase se află în topul preferințelor. Poate fiindcă dau impresia că astfel ne menținem tonusul, că ne dau chef de viață. Tendința se manifestă și în blogosferă.
Mi-e teamă însă că e o
tendință indusă mai ales de publicații și de producțiile
televizoristice din ultimii ani și, în special, de internet.
De aceea televiziunile fac emisiuni vesele și de multe ori stupide. Uneori înclin să cred că aceia care gândesc programe pentru tv au și ei dreptate. Oamenii cam așa ceva cer. Lucruri facile, divertisment de-o veselie zgomotoasă, aproape obscenă.
O vreme credeam că cei din televiziuni greșesc dar mi-am revizuit părerea. Cu părere de rău pot spune că respectivii nu greșesc. Au efectuat, se pare, suficiente studii de piață ca să știe că se cer materiale fără substanță, care să poată fi văzute acum și uitate când s-a închis televizorul. De unică folosință. Hăhăială, facil, cancan, glume fără perdea, zgomot de fond.
Prea multele manifestări vesele din jur nu mă prea atrag fiindcă, de regulă, se depășește limita. Mai ales cand sunt de o veselie exagerată care uneori mai e și căznită.
Simțiți? Mirosiți? Vedeți? A venit primăvara cu adevărat. Natura se înnoieste: își așterne covoare minunate de iarbă pe pămant, își pune flori în pomi și prin gradini dar și printre firele de iarbă, se decoreaza cu lăstari verzi și cu insecte mai mult sau mai putin zumzăitoare, pune soare pe acoperișuri și în ferestrele caselor, în blana necuvântătoarelor blănoase și pe chipurile noastre; își îmbujorează obrajii cu căldură și-și fardează ochii cu azur. Oriunde privesc, ochii mei se bucură. Natura a angajat Primăvara sa-i facă curațenia generală.
...O zi de februarie ca o zi de primăvară... Soarele era prietenos, pe cerul albastru pluteau norisori de vreme bună și-l brăzdau, din timp în timp, pâlcuri de păsări, poate porumbei, foarte dezinvolți, cu toată aglomerația marelui oraș. Ar fi strigat de bucurie. Mirosul de pământ reavăn îl moleșea însă. Poate și fiindcă era obosit peste măsură. Avusese penultimul examen din sesiune, încercare ce se sfârșise foarte bine deși nu reușise să parcurgă toată materia. Mirosea a primăvară, calendaristic însă, mai era destul de mult până acolo.
Dacă
dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o
imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o
oglindă retrovizoare.
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________
Poftiți, intrați de cumpărați! Avem di tătii!
Intrați, intrați de cumpărați! N-o să regretați. Pentru Mărțișorul 2013 avem di tătii. Să vă prezint marfa.
Avem buburuze de toate felurile. Trebuie să vă placă măcar una.
Apoi avem flori, floricele, că trebuie să găzduim buburuzele undeva. Flori mai elegante sau mai puțintel. Da' toate frumoase.
Dacă vă place natura e imposibil să nu vă placă și iepurașii. Deocamdată avem iepurași vii. Da-s foarte frumușei și cuminței. Și nu mușcă.
Avem de toate, până și oițe. Astea doar din fimo. Nu-i așa că sunt mai frumoase ca acelea de pe câmp? Și mai curate garantat.
Ciobănei, ciobănițe...avem toate modelele. Ce spuneți?
Sănătate curată la țară! Sănătate si în măr-țișoare. Poftiți de cumpărați!
Dacă nu vă ajunge sănătatea din mere luați o bicicletă. De argint. Cu șnuruleț alb-roșu, bineînțeles.
Acum să nu vă imaginați că avem doar mărțișoare așa pretențioase și prețioase, din argint. Nuuu! Avem și din lemn. Ecologice. Superbul inel de logodnă alb-roșu se bucură de mare succes. Vă place, nu?
Mai ecologic de așa nu se poate: mărțișorul din ascuțitură de creion. Poate nu e cel mai frumos dar e din material reciclabil. Și foarte ieftin.
Iubitorii de manele îl pot avea acum la doar doi lei pe regele manelelor, pe Guță. Nicolae. Și pe alții mai mititei. După cum vedeți, pe nimeni n-am uitat. Avem di tătii.
La polul opus, rockerii pot găsi marfă cât se poate de interesantă, pe placul lor. Modelul acesta, RIP (față/verso) și brățări din lanțuri.
Sufletele sensibile, care s-ar putea să fi fost puțin deranjate la vederea mărțișoarelor cu cranii și lanțuri își pot bucura privirea cu floricele și copăcei în floare. Doar vine primăvara, nu-i așa? Priviți câte frumuseți! Toate croșetate.
Și pentru că începutul primăverii e o sărbătoare pe care cu toții am așteptat-o o iarnă întreagă vă invit să vă îndulciți puțin cu torturi-mărțișor. Arată minunat și primăvăratic.
Este că avem di tătii? Intrați de cumpărați!
O primăvară minunată să aveți cu toții!
================================================
Nu uitaţi!La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
.jpg)
