Monday, February 18, 2013

Saturday, January 26, 2013

Pe vremea mea... . . . . (hw4)

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 4 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

Bine că mai există și responsabilitate pe lumea asta!

- Jimmy, nu așa se învață, tată, să prinzi șoareci! Numai maică-ta e de vină. Pe vremea mea, mama ne aducea șoricei vii. Unde e maică-ta?

- Tu ce faci acolo? Ți se suie toți in cap, până și blegii ăia de pui de-o zi. Cum vrei să ajungi să fii respectat...nu știu, zău. Pe vremea mea...

Nimic bun pe aici, pe afară. Mă duc în casă...

Poftim cultură! Iar s-a închis ușa. Termopane ne trebuiau. Mi-am miorlăit o săptămână nemulțumirea și tot au pus mizeriile astea. Acum trebuie să miorlăi frumos să-mi dea drumul. Miaooo!

În sfârșit! Tipa care se crede stăpâna tuturor m-a auzit. Să mă lingușesc puțin pe lângă picioarele ei, să-i fie drag. Așaaa... Sfârrrr...

- Loulou! Ce crezi că faci acolo? Aia e mingea mea! Jos labele! Ce tupeu, domnule!

- Dixie, dacă o cauți pe maică-ta, nu e-n cană. Aia-i chiar o cană. Copiii de azi s-au tâmpit, e clar.

Natură moartă cu pisici leșinate nu mai văzusem de mult.

- Mitzi și Lola, copiii fac numai prostii și pe afară și prin casă și voi stați ca două leșinături la soare. Nu vă e rușine? Eheee, când eram eu tânăr...

Hmm... Laptopul e deschis. A trimis poză bosumflatu' ăla mic. E cam posac...Ce nu i-o fi plăcând în vacanță? Nici în vacanță??!?!?

- Ce e cu geamantanul ăla, copile?

- Vreau și eu în vacanță ca Johnny! Vreau! Miaoooo!

- Tu, deocamdată, la școală. Treci la lecția de prins șoareci și lasă mofturile!

Uite câte prostii se întâmplă. Toți își fac de cap.

- Tu ce-ai pe față? Și de ce ai figură de sfânt când te uiți la mine?

- De la cafea...

- Ce cafea? Tu ești de cafea? Fugi și tu la lecții! Pe vremea mea...

Doamne, ce s-ar alege de casa asta dacă n-aș fi eu să supraveghez atent totul?!?!

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

"Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 4."

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).

Sunday, November 4, 2012

Glasul zeilor

Azi muncea la unul, mâine la altul, ceea ce se putea, ce era nevoie. La început, vânduse în piață o vreme deși îi fusese foarte greu. Greu pentru că trebuia să iasă din casă, să îndure privirile directe și fățișe ale bărbaților și puținelor femei cu viață liberă pe care îi întâlnea în drumurile prin cetate. Greu pentru că făcea ceea ce nu făcuse până atunci. Greu pentru că viața ei și a copiilor fusese altfel. Era pricepută, era curată, era mai ales foarte harnică. Trebuia să-și crească cumva copiii și altă soluție nu era. Nu mai era. Dusese o cu totul altă viață, nu de răsfăț, însă avusese o viață bună, fusese mulțumită. De aproape un an însă, bărbatul îi pierise într-una dintre expedițiile războinice, care parca nu se mai sfârșeau. Zeii fuseseră neîndurători. Rămăsese cu trei copii mici, doi băieți și o fetiță, pe care se străduia din greu să-i crească. Atena era mereu în alertă. După fiecare expediție se auzea de alți și alți

Blind Love

Pagini