"Vorbărețul"
Vreau să văd ce părere aveți.
Showing posts with label calculator. Show all posts
Showing posts with label calculator. Show all posts
Monday, February 18, 2013
Friday, November 2, 2012
Am momente de nebunie, ca orice om normal
Mereu am fost ceea ce se cheama "prea serioasa" desi am si momentele mele de "nebunie", ca orice om normal. Nu radeti, asa este. Nu esti normal daca n-ai clipe de nebunie frumoasa.
Fiind prea serioasa, trebuie sa spun ca n-am fost niciodata pasionata jocuri. De niciun fel. Mai ales daca e vorba despre jocurile pe calculator. Mai mult decat un Solitaire si jocuri inrudite gen Cearceaful lui Napoleon sau similare, cat ar fi fost de sofisticate, n-am jucat niciodata altceva. Sigur, am incercat, dar nu m-au prins deloc.
Imi amintesc ca nici in copilarie nu ma dadeam in vant dupa jocurile pe care le "frecventau" toti copiii. Mi-au fost straine Leapsa, De-a v-ati ascunselea, Hotii si vardistii, De-a mama si de-a tata, T.O.M.A.N.A.P. sau altele asemanatoare... Nici macar jocuri de carti nu stiu, desi am jucat in copilarie si adolescenta cand am fost in diverse grupuri, insa nici astea nu s-au prins de mine. fiindca nu mi-au placut.
Un singur soi de jocuri mi-au placut cu adevarat si inca imi plac. Este vorba despre asa-numite "jocuri ale cuvintelor", adica jocuri de rebus (nu integrame) si Scrabble. Dar despre Scrabble am sa va mai povestesc intr-o postare
Imi amintesc ca nici in copilarie nu ma dadeam in vant dupa jocurile pe care le "frecventau" toti copiii. Mi-au fost straine Leapsa, De-a v-ati ascunselea, Hotii si vardistii, De-a mama si de-a tata, T.O.M.A.N.A.P. sau altele asemanatoare... Nici macar jocuri de carti nu stiu, desi am jucat in copilarie si adolescenta cand am fost in diverse grupuri, insa nici astea nu s-au prins de mine. fiindca nu mi-au placut.
Un singur soi de jocuri mi-au placut cu adevarat si inca imi plac. Este vorba despre asa-numite "jocuri ale cuvintelor", adica jocuri de rebus (nu integrame) si Scrabble. Dar despre Scrabble am sa va mai povestesc intr-o postare
Friday, September 14, 2012
Păpușa cu păr de mătase de porumb
“N-am avut, când eram mic, nicio jucărie. În Lisa nu funcţiona obiceiul
ca părinţii să le dea copiilor jucării. Singurul răsfăț de care am avut
parte se întâmpla dimineața, când tata își apropia obrazul de obrazul
meu… ceeea ce mă făcea fericit".
 |
| Mici jucării personale |
Îmi place mult această mărturisire a lui Octavian Paler. Pentru că din ea răzbate un mare și extrem de simplu adevăr. Părinții își pot iubi copiii astfel. Copiii pot simți astfel că sunt iubiți. Astfel, adică simplu, fără artificii, fără nimic intermediar.
Părinții mei au avut o copilărie exact ca aceea a lui O. Paler. Mama își
amintește și azi, cu drag, cum și-a făcut, la câțiva anișori, un
simulacru de papușică, dintr-un crecan ca de praștie și un alt băț pe post de brațe, niște petece de pânză, un cocoloș
de cârpe legat cu rol de căpșor și păr atașat din mătase de porumb. Și a
fost atât de fericită! Își mai amintește, cum frații ei își făceau
mingi din păr de bou cu care jucau oina, căci a fost o singură
fată între patru băieți. Oricât ar părea de ciudat, copiii de atunci erau fericiți. Fără păpuși și mingi, fără
mașinuțe și roboți transformers, fără păpuși Barbie cu casuța de
rigoare, fără calculatoare. Dar cu puișori de găină, purceluși, miei și
Subscribe to:
Posts (Atom)