Nu scriu "uşor"...adică nu "articulez" cele câteva fraze ale unui
articol din fuga tastelor şi apoi arunc, neglijent, cu un simplu click,
cu ele în oameni prin puterea internetului atotstăpânitor şi
atoateştiutor...
Datorită unei educaţii oarecum de modă veche, am respectul faţă de semen adânc înrădăcinat şi nu pot face asta.
Pentru că ştiu că vorba doare. Pentru că ştiu că adesea răneşte mai mult decât o palmă.
De
aceea, înainte de a posta un articol, cât de mic, îl "bibilesc" în
amănunt, ceea ce se traduce prin a vâna şi apoi corecta toate
eventualele scăpări de litere, de virgule, puncte...erori de aşezare în
pagină.
Citesc şi recitesc de câteva ori frazele articolului şi încerc să le receptez ca şi când nu ar fi scrise de mine...ci le-aş citi
ca fiind zămislite de gândirea şi mâna altcuiva...Uneori reformulez.
Până sunt mulţumită.
Sunt o admiratoare a formei, a conţinutului,
şi, în ultimă instanţă a logicii. Asta deoarece am citit texte foarte
logice însă complet nedigerabile. De aceea poate, pentru amatorii sau
profesioniştii logicii nu am întotdeauna o logică perfectă, fapt pentru
care îmi cer aprioric iertare.
Apoi aleg titlul...care trebuie să spună ceva...să însemne ceva...să fie în concordanţă cu textul...nu neapărat să fie incitant.
Abia după aceea ...mă decid...adică dacă să apăs pe butonul "Publicaţi".
Sunt perfect conştientă că a publica un text, fie el foarte
personal, fie un pamflet sau o simplă relatare a unor fapte/evenimente înseamnă respect şi responsabilitate faţă de cei ce vor avea acces la el.
Cu acest statement neoficial am pornit la drum când am decis să am un blog.
Cum şi de ce am ajuns blogger am povestit deja într-o altă postare, "De ce scriu pe blog" , care acum apare ca fiind în strânsă conexiune cu cea de azi.
Pătrunzând în blogosferă am descoperit o întreagă lume. O lume
virtuală, absolut fascinantă, în spatele căreia se află oameni. Cu caractere, preocupări şi interese foarte diferite...un mozaic uman. La
fel ca în viaţa reală.
Ca şi în lumea reală, şi în blogosferă am aflat că
nu toţi reuşesc şi nici nu vor să respecte regulile dictate de ceea ce
numim bun simţ. Pentru că unii sunt rebeli, pentru că întotdeauna vor exista
voci care ies din rând...uneori doar în scop de a
provoca şi pentru că întotdeauna vor exista persoane care mai şi trişeaza...ca în orice "joc"...
Bloggeri începători sau cu state vechi, am convingerea că ne dorim cu
toţii ca blogosfera sa fie un spaţiu care să ne reprezinte pasiunile,
interesele, visele, în care să
ne respectăm reciproc şi să fim respectaţi în social-media. Ca lucrurile
să "funcţioneze" cât mai bine, mai corect, poate că ar fi nevoie de
nişte reguli.
În acest sens, grupul Most Wanted Blog a iniţiat o interesantă dezbatere pe care şi eu, ca membru al grupului, am mediatizat-o cât mi-au permis mijloacele.
Despre un cod deontologic al blogosferei româneşti se tot discută de ani buni. Pare ceva utopic, limitativ şi chiar inutil, la care cei mai mulţi s-au opus. Din start.
Departe de mine gândul de a pleda pentru o blogosferă fără sare şi piper, un mediu aseptic. Tocmai diversitatea de opinii face ca blogosfera să fie un spaţiu
fascinant.
Dar poate că blogosfera va deveni un spaţiu şi mai prietenos dacă cei ce sunt părticele din ea vor fi mai responsabili iar lipsa de respect va absenta pe perioadă nedeterminată.
Se va obţine asta prin stabilirea unor reguli grupate într-un soi de cod? Ar fi ideal, deşi, personal, mă îndoiesc.
De aceea nu ştiu dacă un cod foarte strict ar fi potrivit şi ar avea şi adepţi...
Bloggingul de aceea şi are atâta succes, pentru că este o activitate
neîngrădită, o "tribună" unde oricine doreşte "poate lua cuvântul". Pe propria răspundere. Blogul
este un instrument de opinie.
Este nevoie totuşi de câteva reguli de bază şi de bun simţ,
după care această activitate, în majoritatea covârşitoare un hobby, să se ghideze. Adică doar nişte reguli
orientative căci nu au cum şi nu pot fi nişte reguli în sensul de legi.
Ar trebui să fie mai degrabă un mic îndrumar pentru folosirea responsabilă a spaţiului virtual, adresat deopotrivă celor ce au deja vechime în blogging sau celor ce de-abia şi-au făcut un blog. Adică un ghid de blogging.
Posibil să nu fie toată lumea în acord cu mine. Sau poate că da. Ceea ce pot să spun este că m-am documentat suficient inainte de a scrie acest articol şi vorbesc în cunoştinţă de cauză.
Iar îndemnul Think before you blog! mi s-a părut foarte potrivit pentru a promova această campanie iniţiată de grupul M.W.B.
Articol participant la concursul Blog Power, editia a 11-a, tema fiind propusă de LiviuR, iniţiatorul dezbaterii Codul Rutier al Blogosferei.
Alte articole participante: Frana si aceleratie, Blogging si creatie, Codul Rutier al Blogosferei, Codul rutier al blogosferei - Emil Studentul Minune, Fii autentic!, Nu sunt scriitoare ,
Alte articole participante: Frana si aceleratie, Blogging si creatie, Codul Rutier al Blogosferei, Codul rutier al blogosferei - Emil Studentul Minune, Fii autentic!, Nu sunt scriitoare ,
