https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/primavara
[ Nóta béne: Ceea ce veți citi nu este un advertorial ci o poveste. ]
- Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?
- Buna ziua! zâmbi puțin fâstâcit. De când se știa, domnișoarele care vindeau parfumuri îl intimidau. Habar n-avea de ce fiindcă era un barbat foarte sigur pe el de fapt. Nici nu ar fi putut fi altfel. O afacere nu se conduce decât cu multă siguranță de sine. Aș dori un parfum. O recomandare, eventual. Ceva cu miros floral, fructat. Ceva pink...dacă mă înțelegeți. Ceva de zi, primăvăratic.
- M-ar ajuta mult dacă mi-ați spune pentru cine vă trebuie parfumul. Presupun că doriți ceva de damă dacă trebuie să fie pink dar câte ceva despre personalitate m-ar interesa... continuă zâmbind fata din magazin.
- Iertați-ma, nu mi-am dat seama! Aveți dreptate. De damă, da. Pentru o persoană îndrăzneață, cu personalitate puternică, în jur de treizeci de ani. Știu, nu se prea fac cadouri parfumuri dar am să-mi încerc norocul.
Zâmbind, eleganta domnișoară din magazin veni cu patru flacoane, cu diverse parfumuri. Guess, Gucci, Versace...și înca ceva ce nu-i spunea mai nimic ca nume, Burberry...
Cu gesturi grijulii și foarte delicate puse în fața lui flacoanele rozalii. Apoi întrebă:
- Cu care doriți să încep? Vă atrage vreunul după flacon, nume, fabricant? Să știți că e important...
- Cu acesta. Și indică foarte direct și destul de rapid flaconul de Envy Me, de la Gucci. Avea un feeling că poate fi potrivit. Nu știa de ce.
- OK. Vă felicit pentru intuiție mai întâi. Și fata din nou zâmbi frumos. E o apă de toaletă floral-fructată creată pentru o femeie deosebită. Voi pulveriza puțin aici. Mirosiți, vă rog! Apoi vă mai povestesc câte ceva...
Aproape că nu mai era nevoie să miroase. Dintr-o primăvară târzie, verde și roz, puternic, peste el năvălise un parfum inconfundabil pe care și-l amintea din când în cand. Îmbinat cu nostalgii...de toate felurile.
.........................................................................................................................
- Ce faci? o întrebase. Nu trecuseră mai mult de zece minute de când erau acolo dar i se părea că ea tăcea de prea mult timp.
Erau pe o bancă, în parcul plin de verde. Parc de luna mai...plin de parfumuri și zumzete de primăvară. Dinspre buchetul bogat de bujori roz veneau valuri parfumate. I-l cumpărase din piață, la dorința ei. Curios ce ieftine erau florile in piață... Era obișnuit să cumpere de la florărie. Când se găseau...
- Nimic...plâng. Trebuie să plecăm.
- Abia am venit în parc. Și...de ce plângi? o întrebă aproape revoltat.
- Nuuu, n-ai înțeles... Noi plecăm. Tata a fost avansat și e detașat la o unitate din B. Plecăm curând...aseară ne-a anunțat. Termin acolo liceul...
Cuvintele ei înlăcrimate îl loviseră în moalele capului.
- Nu se poate altfel? întrebase parcă sperând că va primi un altfel de răspuns.
- Nu se poate. Oricum, tata e din zonă. Acolo avem cam toate rudele...
Era în primul an de facultate. O cunoscuse în toamnă, întâmplător, în tramvai. Îl cucerise cu inocența ei, cu ochii mari, negri și cu părul castaniu închis, ondulat atât de frumos, natural. Când ea coborâse, coborâse după ea deși el mai avea trei stații. Discuția se legase atât de firesc...de parcă se cunoșteau de ani. Frumoasa fată era în penultima clasă de liceu.
...Plecase cu familia: părinții și frățiorul mai mic cu câțiva ani. O rugase să-i dea adresa unde vor locui. Ar fi încercat să țină legătura prin scrisori. Numai că ea, mai înțeleaptă, nu i-a dat-o. Ar fi fost o amăgire. Nu-și avea rostul...Înțelesese și el...dar greu.
O avusese în minte și inimă multă vreme. Oricâte alte fete mai cunoscuse parcă mereu căuta în ele pe Dana, fata cu ochii negri și părul ondulat. Cu zâmbet fermecător și cu buze cărnoase...fata a cărei amintire va însemna parfum de bujori roz...parfum de parc în straie de primăvară. De-a pururi.
...........................................................................................................
+EDT+30ml.jpg) |
| ENVY me - Gucci |
- ....lansat în 2004. Parfumul are ca note de top bujorul roz condimentat cu piper roșu dar și note de ananas, iasomie, mango și piersică...
Înregistra mecanic ce spunea fata din fața lui. Spusese "bujor roz"...bujorul acela... De aceea alesese acel flacon. Fără să știe...simțise. Trecuseră aproape douăzeci de ani de atunci. Bujorii...ochii negri ai Danei, despre care nu mai știa nimic...parcă erau în fața lui. Zâmbi gândului. Întâmplător sau nu, iubita actuală pe care intenționa s-o ceară în căsătorie, avea părul castaniu ondulat. Și-o personalitate care-l fascina.
Fără să bănuiască pe unde îi rătăceau lui gândurile, fata continuă pe ton profesional:
- Parfumul prezintă ca note de mijloc tot bujor roz, iasomie dar și trandafir. Totul e "îmbrăcat" în mult mosc alb, lemn de santal chiar și arome de tabac care-i dau căldură și îi conferă modernitate. E un parfum pentru femei curajoase, îndrăznețe...
- Mulțumesc, domnișoară. E suficient.
- Nu vă place... Înțeleg. E drept, este și puțin cam scump... Dar vă pot recomanda altceva...
Zâmbetul i se transformă într-un râs vesel:
- Nu v-am lăsat să continuați fiindcă nu mai e nevoie. M-ați convins. De fapt, parfumul m-a convins. Îl cumpăr.
Știa că parfumul va fi potrivit. Rar dădea greș în alegeri. Foarte rar.
Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum parcurilor a fost propusă de Samewhiteblue.
Au mai scris pentru Povestea parfumată următorii:
Mirela, Nina, Vania, Vienela, Silving,
Lili, Pandhora,
Gabi, Carmen, Minnie, Gandvis, Roxana, Diana, Lolita, Sara, Diana, Lolita, KARMAPOLICE,
Nu am mai vorbit cu nevastă-mea mea de 18 luni – nu îmi place să o întrerup. 
În fața mea, un indian navajo statea lângă un agent de vânzări pe o altă bancă... între ei se afla o pungă mare de hârtie... Indianul se uita de ceva vreme fix la punga de hârtie... 
Povestea mea începe într-o zi de aprilie, mai exact 18 aprilie
2011. Atunci au sosit, pe strada noastră, pentru prima dată de când mă
ştiu, o pereche de berze. N-am ratat momentul şi l-am imortalizat în cateva
imagini...relativ reuşite. Nu am o cameră performantă, este cât se poate
de obişnuită.
Au început să-şi clădeasca cuibul...au depus ouăle şi totul a intrat în
normal. Se poate ca noi, prin curiozitatea noastră, să le fi deranjat pe ele câteodată. Însa nu s-au plâns, ca nişte noi
vecini ce-şi doreau să fie acceptaţi cât mai repede de către ceilalţi, cei cu vechime. Ne-am obişnuit cu prezenţa lor discretă. Ne aminteam de
ele când le mai auzeam făcând zgomote cu ciocul...comunicau între ele şi poate şi cu altele. Îmi imaginam că povestesc şi altor perechi între ce vecini buni şi-au făcut casa. 
Am auzit zgomote ca de generator de sudură şi m-am întrebat ce nebun s-a apucat să facă aşa ceva la o asemenea oră.
În acea
noapte, familia aceea a ţinut puiul în casă. Când am venit după-amiaza acasă, mi s-a povestit că, dimineaţa, a fost pregătită un fel de lădiţă de lemn, cu paie, prinsă de doi stâlpi, lângă acoperişul casei gazdă a puiului, în care puiul a mai stat
câteva zile. Berzele-părinţi îl supravegheau de pe stâlpii din jur şi-i aduceau câte ceva de mâncare acolo dar şi el mai zbura cu ei.
Am scris "aproape". Eu m-am abtinut. Si sa citesc despre...si sa public ceva despre...din simplul motiv ca n-as mai avea aproape nimic de aflat si nimic de spus. 
