Tuesday, February 28, 2012

Inelul de logodnă


Niciodată nu am crezut că voi scrie despre un asemenea subiect. Întâmplări de genul acesta eram convinsă că sunt doar subiectul filmelor mai mult sau mai putin romanţioase...lacrimogene...
Am doar trei prietene. Una este căsătorita, alta îl caută de când se ştie pe Făt-Frumos, iar a treia...
Ei, bine, a treia...ea e subiectul acestui articol.
Sâmbătă, după ce m-am întors de la job (da, am scris corect, mai lucrez şi sâmbăta uneori), n-a trecut mult şi am primit vizita ei, în prealabil anunţată telefonic, cu o voce care mi s-a părut tristă, gâtuită...
Însăşi vizita m-a uimit, în ultima vreme, ea fiind mai mult preocupată, pe lângă carieră, de viitorul său soţ, deocamdată logodnic, şi de tot ce presupune asta. La rândul meu, eu având necazurile mele, şi, în ultimul timp, nesimţind deloc nevoia să mă destăinui nici măcar celor foarte apropiaţi, ori mai ales lor...ne-am întâlnit mai rar. Am ţinut legătura mai mult telefonic.
În fine, ea, care e o fire veselă şi pusă mereu pe şotii...am remarcat când a sosit, că tristeţea n-o prindea deloc...căci era cu mult mai tristă decât o simţisem la telefon.
Ştiam că fusese plecată, trimisă de firma ei, cam o lună, la o specializare, undeva, în afară. Se întorsese de vreo două săptămâni. Oare ce se întâmplase?
...Se întâmplase că, în timp ce ea era plecată, logodnicul ei a cunoscut pe alta şi s-a îndrăgostit fulgerător de respectiva. Am rămas interzisă. Ştiam cât se chinuise el s-o cucerească, cum şi eu am fost solul iubirii lui la un moment dat, când ea făcea pe inabordabila, cum şi cât s-au iubit... cum a venit să-i ceară mâna, cu nişte superbe inele de logodna, din aur alb, cu diamant...îngenunchind in faţa ei... De poveste...visul oricărei femei...
De sărbători hotărâseră şi data cununiei, chiar şi modelul de verighete. Desigur, tot un model absolut superb. Trebuie să
spun că tipul îşi permite...câştigă foarte bine.
Încă nu-mi reveneam, nici nu ştiam cum s-o liniştesc... să-i potolesc accesele de plâns.
Oricum, deja faptul era consumat. Se despărţiseră, cu destule lacrimi din partea ei, şi, din fericire, el avusese totuşi decenţa să nu fie mitocan, să nu facă reproşuri fără motiv. De câteva zile îi făcuse pachet şi-i trimisese ce obiecte avea rămase pe la ea...mai puţin acel splendid inel de logodnă.
Îşi luase câteva zile concediu, să-şi lingă rănile şi, abia după ce se mai liniştise, a venit să-mi povestească toată nenorocirea ei.
Încă eram fără cuvinte...de mult timp, pentru mine nu existase decât nefericirea mea...apoi, după ce am mai calmat-o puţin, şi m-am abţinut să îl critic pe el prea dur, am reuşit să articulez câteva întrebări, normale, zic eu. Printre altele, mă interesa ce-a făcut cu toate cadourile şi cu inelul de logodnă.
Cadourile hotărâse să le păstreze. În fond îi fuseseră destinate, deci îi aparţineau. Inelul...şi-l dăduse jos de pe deget...însă în privinţa lui nu era hotarâtă şi voia să o sfătuiesc şi eu, dacă puteam, cum ar trebui să procedeze, pentru că, fiind atât de frumos, şi-ar dori să-l pastreze...chiar dacă acesta reprezintă acum un vis frânt...spulberat...
El încă nu reclamase returnarea inelului de logodnă...dar dacă acest lucru avea să se întâmple??
De aceea spuneam că nu credeam să am ocazia să trăiesc o asemenea întâmplare, ca de roman...ori de film...
Am lăsat totul în coadă de peşte...n-am prea ştiut ce şi cum s-o sfătuiesc...daca există vreo regulă, chiar şi nescrisă, care spune cui aparţine inelul de logodnă după o despărţire... 

28.02.2012

24 comments:

  1. Replies
    1. Ca sa fiu foarte sincera... la fel ca si ea, si eu l-as pastra...ca amintire...

      Delete
  2. Ce oameni! Nu cred ca as fi in stare sa fac asa ceva unei persoane la care tin, pe care o iubesc si mai si vreau sa o am de sotie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa este...insa ai ramane uimit de cate sunt capabili unii oameni...si nu la chestii bune ma refer...Ex-ul ei macar invoca scuza ca s-a indragostit subit :D
      Dar crezi ca prietena mea da dovada de nesimtire daca nu-i mai da inelul inapoi? Pana la urma nici el nu ar avea ce face cu inelul...ca doar n-o sa-l ofere celeilalte ??

      Delete
    2. Sti ce m-ar surprinde. Sa-i ceara inelul inapoi si sa il dea celeilalte persoane.
      Astfel de persoane sunt dezgustatoare, demne de dispret. Sincer.
      Nu ar trebui sa-i mai inapoieze nimic. Si nu, nu ar da dovada de nesimtire. Zic eu ca i-ar arata ca-i mai pasa daca l-ar purta.

      Delete
    3. Asta ma gandeam si eu...
      In plus, purtatul inelului in continuare...e o idee :)

      Delete
  3. Simboluri și simbolistică. Și doamne câte emoții și câte trăiri sunt în spatele lor! Da, oricum sunt lucruri care te lasă mut, îți dau impresia că tot ceea ce ai crezut și în ce ai crezut cu atâta tărie e o minciună... Iubire subită?? Eu unul cred că inițial, chiar și relația cu prietena ta era doar ceva convenabil, comod, nu o provocare și... l-a pierdut... Cred că majoritatea masculilor trebuie puțin zgândăriți, să li se facă impresia că e o provocare! ;)
    În privința darurilor, decizia îi va aparține, doar să n-o rănească și mai tare! :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Parea sa o iubeasca...uneori ii invidiam...putin :)
      Descotorosirea de orice ar aminti de-o relatie destramata...mi se pare un gest cam teatral...cinematografic...
      Vine un moment cand iti poate parea rau ca n-ai pastrat nimic...sau, eu stiu?...poate depinde de fiecare...sunt reactii si reactii...

      Delete
  4. Ar fi bine sa'l pastreze...nu neaparat sa'l poarte..ma gandesc ca purtandu'l si'ar amintii foarte des si ar fi un sentiment foarte neplacut, de durere...dar sa'l pastreze...sa'i aminteasca in momentele grele...acele clipe frumoase...cand a cerut'o de exemplu..pare o amintire foarte frumoasa din ce ai descris tu...sau alte lucruri legate de el..si mai ales de ei...dar ramane decizia ei :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si mie, exact insusirea inelului de a constitui o amintire, in fond frumoasa, mi se pare cea mai importanta.
      Dar, pana la urma, ai dreptate, tot decizia ei va fi... :)

      Delete
  5. Din moment ce i-a fost destinat ei inelul acela...si i l-a dat "nesilit "de nimeni:))100%ii apartine..!Vorbesc din experienta...eu intotdeauna pastrez cadourile,,ai ales acum cand am mai "crescut":))Inainte..le faceam vant la gunoi,sau i le inapoiam:P!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si ea doreste sa-l pastreze...mai ales ca inelul e de o calitate deosebita. Cat despre tine, bine ca "ai crescut"! :) Nu e deloc frumos sa arunci cadourile :)

      Delete
  6. Sa stii ca nu e...dupa unele chiar imi pare rau:)..Erau de o valoare mare sentimentala!:)Dar..ce sa faci:)In viata te mai si maturizezi cat despre prietena ta...o usa inchisa...deschiderea mai multor usi!:)Spun din experienta asta;!)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da. Nu stim niciodata ce ne aduce ziua de maine. Mie, de pilda, mi-a adus un blog...acest blog :)

      Delete
    2. Si mie...la fel!!:)acum sunt tot cu el..asta pentru ca am avut rabdare si niciodata nu mi-am pierdut speranta,oricum eu ma gandesc la prietena ta cate intrebari si-o pune referitor la ceea ce i s-a intamplat:)Oricum toate lucrurile au la baza un motiv Elly!

      Delete
    3. Motivele...de regula le cautam ca sa ne explicam inexplicabilul...
      Nu intotdeauna exista...adica nu la modul de "vina"...
      Eu as vrea sa cred ca poate ca asa a vrut destinul...:)

      Delete
  7. Destinul ni-l facem noi. S-a indragostit omul. Si imi pare rau pentru prietena ta care trebuie sa treaca prin asa ceva. Insa eu sunt de parere ca e foarte bine ca sa intamplat asta. Gandeste-te ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi indragostit subit, dupa vre-o 6 ani de casnicie, cu 2 copii, etc... Si in legatura cu inelul de logodna, e foarte simplu. Depinde de caracter. E o simpla intrebare la care trebuie sa isi raspunda: Daca s-ar fi indragostit ea subit, de altcineva, ar mai fi pastrat inelul? Si in functie de raspuns, asta va face!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Discutabil...uneori ni-l fac altii...din pacate...
      Alteori poate ca si noi lor...lucrurile trebuie sa fie intr-un echilibru...
      Durerea i s-a mai estompat...ea e altfel decat mine...
      Sa stii ca ipoteza ta...nu are sens sa fie luata in calcul...De ce? Pentru ca ea e cea care sufera...si ea n-ar fi facut niciodata cuiva asa ceva.
      De altfel, intre timp, au "transat" chestiunea...nu i-a cerut inelul...si ea a hotarat sa il pastreze. Nu vrea sa stearga orice urma a acestei relatii.

      Delete
  8. Buna! Echipa 1-RCA.ro te provoaca sa fii unul dintre cei 30 de participanti ai concursului organizat special pentru bloggeri. Arata-ne cat de bine scrii si noi iti dam ca premiu un eBook Reader Prestigio sau 350ron! Te asteptam, detalii gasesti aici: http://www.1-rca.ro/concurs-pentru-bloggeri-castiga-un-ebook-reader-prestigio-sau-350ron/

    ReplyDelete
  9. Am fost si eu pusa intr-o situatie similara. Doar ca nu a existat partea cu inselatul... Inelul inca este la mine. Ma tot gandesc daca sa il returnez sau nu. El a spus sa il pastrez. Sincer...nu ma ajuta cu nimic ca il tin intr-o cutie, in sertar.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pastreaza-l. Daca e valoros, poate sa fie un moment delicat in viata cand sa ai nevoie urgenta de niste bani. Il poti vinde...
      Sau daca e purtabil...il poti purta. Eu nu cred in faptul ca ar simboliza cine stie ce. Noi vrem sa incarcam aceste obiecte de simboluri, de fapt asa e mentalitatea. E, de fapt, un inel ca oricare altul...
      Numai bine!

      Delete
    2. Nu cred ca l-as putea valorifica... Nu m-ar lasa inima. De purtat, nici atat.

      Delete
    3. Erau doar niste sugestii. Sigur ca poti doar sa-l pastrezi.
      Acum esti inca indurerata dar in timp s-ar putea sa iti mai schimbi parerea. Nu se stie niciodata ce va fi in viitor :)
      Inca o data, toate cele bune!

      Delete
  10. El avea 23, ea 21! El se incapatanase sa o curteze (old school) din vremea in care Ea avea 15 si El 17 (evident). In urma cu ceva timp El o ceruse in casatorie (romantic, off course... inel de logodna etc) ea acceptase fara rezerve! Se intorceau, cu un tren de noapte, de la parintii lui dupa un Craciun frumos in care creionasera multe din detaliile nuntii! Trenul trecea prin orasul Lui si isi continua mersul catre orasul Ei! Din motive puerile, idioate sau pur si simplu din prostie El ii spune ca vrea sa anuleze toate planurile si ca (ma rog, la mijloc erau niste umbre de adevar deformat de catre Ea) ar fi bine sa se desparta. Ea plange si incearca sa inteleaga, chiar implora sa intealaga! El, imatur si de o prostie rara, se vede imperial in incapatanarea lui de a nu oferi macar ceva explicatii! El da sa coboare, Ea ii intinde inelul de logodna! si idiotul il ia!
    To make the long story short: Dupa mai bine de 20 de ani el ar vrea sa dea o singura data timpul inapoi: catre momentul in care trenul a plecat din gara! Regretele sunt intotdeauna tardive!
    Asa ca, Da! uneori primesti/ dai inelul inapoi! cred ca tine simplu de optiunea fiecaruia!

    ReplyDelete