Sunday, July 29, 2012

Poșeta - mic sanctuar parfumat


Frangipani
Ador poșetele. Poșetele in general si poșetele din piele in mod special. Mirosul, parfumul pielii naturale dintr-o poșeta nu-l poate nimic egala.
Numai o femeie stie ce inseamna o poșeta si intelege ce este acela parfumul poșetelor, fie el parfum adevarat, sau "parfumul acela" creat de imprejurari si de timp.
Poșeta este secretul unei femei, este acel spatiu sfant si inviolabil care o face unica. Locul unde poti gasi intr-o fermecatoare devălmașie bilețele cu diverse notițe sau bilete de mijloace de transport, un ruj si doua-trei cosmetice, portofelul cu bani, chei diverse de la inchizatori uitate, documente, uneori cate-un medicament, bomboane, guma de mestecat, hartii care par sa n-aiba nicio importanta decat pentru stapana poșetei, mici plasturi, servețele parfumate, eventual chiar un mic flacon de parfum. Sunt femeie si toate acestea se regasesc, intr-o mai mica sau mai mare masura, si-n poșetele mele.
Pe oriunde imi ajung pasii, mai ales daca sunt locuri noi, inedite si pe unde am banuiala, de multe ori adeverita, ca nu voi mai avea ocazia sa ma mai duca drumurile, imi cumpar macar cate-o poșeta sau o pereche de pantofi. Nu, inca n-am umplut casa cu ele, desi daca o intrebati pe mama asa ar spune. Nu am totusi foarte multe pentru ca prefer calitatea nu cantitatea si incerc sa le aleg gandindu-ma ca e posibil sa le pot purta la mai multe tinute. Asa ca se intampla sa aleg modele destul de diferite, mai ales daca poseta respectiva n-am intentia s-o folosesc zi de zi.
Orice model ar fi imi place ca poșetele sa fie frumoase, sa ma simt comod cu ele, functionale (ceea ce s-ar traduce prin a fi cat mai incapatoare pe dinauntru si mici pe dinafara daca e posibil), sa aiba un maner potrivit. Am pretentii deosebite in legatura cu manerele, de multe ori renuntand sa cumpar cate o poseta exact fiindca manerul era o problema. Manerul (sau manerele, caci, in cazuri extreme pot fi si doua), trebuie sa fie comod el insusi, sa nu ma deranjeze printr-o prea mare latime, sa nu fie aspru ori rigid dar nici prea moale, sa nu imi alunece de pe umar, sa nu fie in flagrant contrast cu restul posetei. De multe ori simt ca enervez putin vanzatoarele din magazine, fiindca probez o poseta iar si iar, ca sa am siguranta ca investitia va fi facuta cu folos. La o poseta trebuie sa imi placa si accesorizarile si, desigur, cusaturile vizibile. Deci a alege o poseta nu e un lucru atat de simplu cum pare. Se stie ca se poate purta cea mai scumpa si mai eleganta toaleta insa daca la ea ai o poseta urata, demodata si, mai ales, de plastic, totul e un eșec și poti fi catalogata ca prost imbracata.
 
Am poșete si poșete. Unele de care m-am atasat exagerat, folosindu-le poate prea mult, asa cum se intampla cu o poșeta Gabor. Noroc ca este de o calitate excelenta si nici nu se observa cum timpul trece peste ea. Altele pe care le iubesc in mod deosebit, fiind obiecte pe care le-am purtat cu o ocazie speciala, atat de speciala incat a le mai folosi cu o alta ocazie mi se pare blasfemie. Am doua astfel de posete si am hotarat ca ele apartin acelor zile din trecut...au ramas "echipate" cu multe dintre maruntisurile care au legatura cu acea intamplare a trecutului incat uneori le "vizitez", ca si cand ar fi mici muzee. Chiar daca in ele nu este vreun flacon de parfum, nu stiu de ce, continua sa aiba un parfum fin, misterios si pe care nu l-am mai regasit niciodata altundeva. E parfumul acelor zile disparute, care cu fiecare ceas se indeparteaza...parfumul unor foarte dragi amintiri, soapte, iluzii si sperante...

Imi plac posetele de piele, la fel manusile de piele, pantofii, curelele, pentru ca nimic nu se poate compara cu parfumul specific al pielii naturale prelucrate. Nu numai pe mine ma fascineaza acest parfum. De sute de ani aceasta fascinatie pentru piele sau pentru parfumarea ei a preocupat pe creatorii de produse parfumate. De aceea s-a incercat crearea unor parfumuri mirosind a diferite categorii de piele: piele de caprioara, piele de cizma, miros de tabacarie, piele fina de manusi...sau crearea de parfumuri pentru impregnarea pieilor.
In perioada Renasterii, prin intermediul arabilor, spaniolii devin specialisti in impregnarea pieilor cu parfumuri. Ei sunt creatorii vestitelor Peau d'Espagne, piei de camila parfumate cu esenta de trandafir, verbena, cuisoare, scortisoara, lavanda, lemn de santal amestecate cu civet, ambra sau mosc. In toata Europa nobilimea purta vestitele manusi parfumate.
Redand mirosul de manusa din piele parfumata din epoca victoriana, in 2010, firma canadiana Ayala Moriel lanseaza, in editie limitata, un parfum special: Frangipani Gloves Ayala Moriel unisex. Este un eau de parfum (EDT) cu note florale, al carei creator este parfumiera canadiana de origine israeliana, Ayala Moriel.
Parfumul poarta acest nume ca un omagiu adus Marchizului italian Frangipani, important nume in domeniul parfumurilor secolului al XIV-lea, fiind inventatorul metodei de parfumare a manusilor din piele.
Parfumul este floral tropical alb, cu o aroma ametitoare dar delicata, dulce si umed, mirosind a piele intoarsa, usor condimentat cu piper alb. Cand a fost descoperit un arbust tropical cu o floare parfumata al carei miros aducea aminte de mirosul de manusi de piele parfumate, aceasta a fost numita Frangipani (Plumeria). Arbustul se gaseste in Mexic, America Centrala, Caraibe si de Sud pana in Brazilia.

Parfumul Frangipani Gloves unisex prezinta note de iasomie, lemn de guaiac, ambra, frangipani, mimoza, lemn ho, piele intoarsa, mimoza, neroli, iris, piper alb, ulei de zantoxylum si leandru roz.  Notele principale, ce compun si redau nota de piele sunt insa cele de iris, ambra si mai ales frangipani, mirosul ce aminteste de manusile de piele parfumata. Manuși care atat de bine se asorteaza cu o poseta frumoasa din piele.

Aceasta poveste despre Parfumul posetelor din piele, a fost posibila datorita Clubului povestii parfumate, gazduit cu gratie de Mirela.

Au mai scris pentru Povestea parfumata:

32 comments:

  1. Eu cred ca granita dintre pasiunea pentru poseste si obsesia pentru posete este extrem de subtire...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Crezi foate bine, sigur este asa in cazul unora. Dar chiar nu-i cazul meu. Imi plac, am spus ca le ador, insa niciodata n-am facut excese. Pana la pasiune, si mai ales obsesie, mai este mult :)
      Articolul se inscrie intr-o serie de postari...si despre parfumuri, sau mai exact despre parfumuri.

      Delete
  2. frumoasa descriere a unui accesoriu asa de des folosit de femeii...-duminica placuta !!!--ELLY...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Ioan!
      Lumea se va mira ca stiu cum te cheama desi esti anonim ;)
      Insa as recunoaste oriunde urarea ta: "duminica placuta !!!--ELLY..." :)
      La fel! Duminica placuta!

      Delete
  3. M-a sedus povestea ta, nu exagerez!
    Sensibil și frumos acest fragment, în mod deosebit: ” Chiar daca in ele nu este vreun flacon de parfum, nu stiu de ce, continua sa aiba un parfum fin, misterios si pe care nu l-am mai regasit niciodata altundeva. E parfumul acelor zile disparute, care cu fiecare ceas se indeparteaza...parfumul unor foarte dragi amintiri, soapte, iluzii si sperante...”
    Emoționantă destăinuire. E adevărat... Vara aceasta am dăruit câteva genți purtate, deoarece nu am loc de depozitare în apartament. Știi de ce mi-e dor acum?! Nu, nu de poșetele însele, ci de mireasma lor. Pe una o foloseam când eram profesoară, mirosea a cerneală, a sală de clasă, a culori de tempera, a parfum indescifrabil, făurit acolo, în intimitatea poșetei din cine știe câte nuanțe de parfum bun, dar mai ales a vremuri care nu se mai întorc.
    Ești o răsfățată (!) că ai spațiu de păstrare a acestor prețioase amintiri! Ca și minuantele colecții de ziare și reviste, dar asta e o altă poveste, care are parfumul său, nu-i așa?! Peste o săptămână veți alege voi, membrii clubului temele, așa că cine știe, poate te vei gândi la o temă....dar nu anticipez, va fi exclusiv alegerea ta.
    Mi-a plăcut mult fiecare rând, ești o persoană de o bogăție emoțională aparte și mă bucur enorm să te cunosc, să-ți fiu prietenă.
    Să ai o zi minunată ca tine, dragă Elly! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mirela, iti multumesc. Asa simt, asa scriu :)
      La apartament e greu sa poti pastra foarte multe obiecte. Eu deocamdata am unde le tine. Ma gandesc uneori, cu groaza, la posibilitatea, eventualitatea unei mutari. Ce as face. Pentru ca tin atat de mult la toate acele lucruri :)
      Cred ca mi s-ar rupe sufletul in bucati :(
      Multumesc pentru aprecieri. Am avut emotii fiindca am avut zile mai ciudate, cand nu prea m-am putut concentra.
      La fel iti doresc si eu tie!

      Delete
  4. Deosebita povestea ta parfumata !
    Un weekend minunat Elly !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc mult, draga mea!
      Weekend placut si tie!

      Delete
  5. Offf ... poseta, geanta, traista (cum ii zice un prieten) cred ca este cea mai importanta in viata unei femei. Si la mine in geanta se intampla sa adun fel si fel de chestii, de multe ori fara importanta, dar cunosc pe cineva (o prietena foarte buna) care depaseste orice limita :))) ... cand ii deschizi "traista" gasesti acolo de toate (odata am gasit un maner :))) de la un sertar - mi-a oferit si o explicatie logica), ba chiar i-am zis odata "numai pe maica-ta nu o ai acolo" la care ea se uita la mine si-mi raspunde sincer :)) "ba da o am, intr-o poza" :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Amuzanta prietena ta. Mi-a placut grozav replica cu mama in poza :)
      Mai stiu si eu persoane care au ce vrei si ce nu vrei in poseta, dar cred ca ea depaseste intr-adevar orice inchipuire :)
      O duminica frumoasa!

      Delete
  6. o poveste care ne poarta pe unde parfumate aproape de tine, de micile tale secrete si bucurii.
    Interesant parfumul pe care-l prezinti, ma bucur sa aflu despre el :)
    Sa ai un weekend parfumat si o saptamâna senina!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, eu va fac de fiecare data partasi la cate o farama din viata mea. Multumesc, Carmen! La fel iti doresc!

      Delete
  7. Foarte frumoasa povestea ta!
    Recunosc ca si eu iubesc posetele din piele. Am 3 sau 4 din piele - restul piele ecologica, imitatii. Le schimb des si nu imi permit atatea genti cate figuri am eu in cap :)))))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deci niciun pericol sa faci o obsesie pentru postele de piele, cum se teme Intuneric. Sa fim sincere! Care femeie nu le iubeste? Sunt frumoase, te fac sa te simti eleganta. E indicat sa pastram masura in toate.
      Multumesc pentru apreciere :)

      Delete
  8. E un pericol sa fac o obsesie, poate chiar o am pe jumatate (pe pantofi sunt setata .....la capacitate maxima) Numai ca fiind mereu pe drumuri si cu o lumita de bagaj de 32 de kile pe zbor n-are rost sa fac colectii :(

    Orice femeie stie cat de mult ocupa doua genti si 5 perechi de pantofi plus trusa cosmetica intr-un troller. Aproape ca nu mai ai loc de altceva :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Oho! Mie-mi spui? :))
      Sunt maestra in a lua cu mine o multime de bagaje cand plec undeva. Dintre care foarte putine sunt cele cu adevarat utile :))

      Delete
  9. Îmi plac poşetele în care poţi pune totul... şi care să aibă multe buzunare.
    Deosebit articolul tău.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si mie la fel :) Mai ales compartimente si buzunare. Cu cat mai multe, cu atat mai bine :)
      Multumesc!

      Delete
  10. Povestea ta imi place, mai ales pentru paragraful de la inceput:"Poșeta este secretul unei femei, este acel spatiu sfant si inviolabil care o face unica."
    Mai vreau sa spun ca le admir pe femeile care se respecta , cred ca asta le face respectate de oricine si oriunde.
    Sa ai o seara racoroasa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-a placut ceea ce am scris.
      Multumesc mult, Gabi!

      Delete
  11. Sensibila povestea ta... Admir femeile care isi cauta lucruri fine, de pret, valoroase. Asta si pentru ca bunul gust pare pe cale de disparitie zilele astea... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din pacate ai dreptate. A avea stil si bun gust devine pe zi ce trece mai desuet.
      Multumesc mult, Dana! Si bine ai venit pe blog! :)

      Delete
  12. Imi plac si mie posetele de piele, dar nu fac o obsesie din asta. Mult mai mult ma atrage modelul sau culoarea. Poate este o dovada de prost gust, dar nu ma sfiesc sa recunosc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ei, nici eu nu fac o obsesie, insa imi plac. Am din oricecate ceva, in limite rezonabile. Recunosc, din motive de pret prea piperat, de multe ori nu mi-am cumparat ceva ce poate mi-as fi dorit. Stiu care-mi sunt prioritatile. :)
      Cum sa fie asemenea dovada? Si la mine tot modelul si chiar culoarea primeaza, insa pe cat posibil prefer sa aleg ceva din piele. Pentru stil si pentru fiabilitate. :)

      Delete
    2. Eu nu prea imi permit. Mihai ramane mereu uimit, cand ii arat cate o geanta care imi place cu adevarat, apoi ne uitam la pret si vedem ca este sarita de 4-5 milioane. La fel si cu alte lucruri. Nu stiu cum se face, dar ceea ce imi place este mult, mult prea scump pentru bugetul nostru. :((

      Delete
    3. Ai foarte mare dreptate. E adevarat ca sunt foarte scumpe. Dar eu nu caut si nu am posete care sa aiba sigle vestite pe ele, decat intamplator. Primeaza aspectul iar daca imi place si imi convine si pretul, o cumpar. Cum de mai mult de un an nu prea am mai mers nicaieri si nu ma dau banii afara din casa, nici eu nu am mai cumparat ceva de gen :)

      Delete
    4. Eu nu stiu daca au sigle vestite, ca nu la asta ma uit. Dar le vad in vitrinele unor magazine din centrul orasului, imi place modelul si culoarea, apoi vad restul si nu imi mai place nimic.

      Delete
  13. Un univers intr-o poseta!
    Foarte interesant articolul Elly!
    Seara placuta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-a placut. Multumesc mult. Toate cele bune si tie!

      Delete
  14. Frumoasa tema ai hototarat sa ne prezinti, cel mai bine cred ca ar fi corpul cel care este un sanctuar.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Azi doar despre posete si parfumuri...
      Acel subiect...poate candva :)
      Multumesc!

      Delete
  15. Dada! randurile scrise de tine mi-au rascolit bine-bine amintirile! Interesant cum imi amintesc chestiuni pe care le stiam uitate-uitate! Dar un cuvant (in acest caz) deschide repede un sertaras al memoriei!
    Am si eu multe posete, dar am ajuns sa le prefer pe cele mari si care pot fi purtate pe umar. Desi mari - "pentru orice eventualitate" (sa nu am nevoie de sacosa) :) - sunt goale: actul de identitate (eventual permisul de conducere sau abonamentul la biblioteca), chei, servetele, sticla cu apa (fie vara fie iarna)... Strictul necesar-necesar! Si ma intreaba oamenii de ce o mai port! Pentru ca nu am intotdeauna buzunare incapatoare! le raspund!
    De cand am vazut cum isi "trateaza" Carmen posetele iar imi storc creierul sa gasesc o cale de a le tine si eu in armonie! pentru ca la mine sunt inghesuite - parca sunt... plictisite! :)

    Povestea ta parfumata m-a purtat pe caile trecutului, cu bucurie!
    Scriu acum in cartea de onoare, dar povestea n-am citit-o cu doar 5 minute in urma! Doar ca nu am putut sa ma manifest... :( Si mai bine asa... pentru ca am avut timp sa savurez amintiri! :) Multumesc!
    Viata fericita si parfumata!

    ReplyDelete