Showing posts with label empatie. Show all posts
Showing posts with label empatie. Show all posts

Tuesday, April 9, 2013

Nu mă pot prostitua




Poveștile, cărțile și filmele cu subiecte lejere, voioase, solare, luminoase se află în topul preferințelor. Poate fiindcă dau impresia că astfel ne menținem tonusul, că ne dau chef de viață. Tendința se manifestă și în blogosferă.
Mi-e teamă însă că e o tendință indusă mai ales de publicații și de producțiile televizoristice din ultimii ani și, în special, de internet.

De aceea televiziunile fac emisiuni vesele și de multe ori stupide. Uneori înclin să cred că aceia care gândesc programe pentru tv au și ei dreptate. Oamenii cam așa ceva cer. Lucruri facile, divertisment de-o veselie zgomotoasă, aproape obscenă. 
O vreme credeam că cei din televiziuni greșesc dar mi-am revizuit părerea. Cu părere de rău pot spune că respectivii nu greșesc. Au efectuat, se pare, suficiente studii de piață ca să știe că se cer materiale fără substanță, care să poată fi văzute acum și uitate când s-a închis televizorul. De unică folosință. Hăhăială, facil, cancan, glume fără perdea, zgomot de fond.
Prea multele manifestări vesele din jur nu mă prea atrag fiindcă, de regulă, se depășește limita. Mai ales cand sunt de o veselie exagerată care uneori mai e și căznită.

Monday, April 16, 2012

Timpul întoarcerii...



Au fost câteva zile în care ne-am jucat de-a Paştele...de-a bunătatea, de-a toleranţa şi aproape fiecare am mâncat, cel puţin, cât pentru doi.
Măcar la nivel declarativ, aceste câteva zile ne-am spus că suntem "mai buni". Mai buni nu decât ieri sau alaltăieri...rămânem aceiaşi. Mai buni decât ne percepem noi înşine. Şi e posibil ca mulţi dintre noi să avem o percepţie eronată asupra propriei persoane. Şi facem nişte eforturi aiurea care nu au relevanţă...nici importanţă. 
Ni se pare că dacă am ţinut câteva zile post...suntem mai curaţi.
Ni se pare că dacă am "împraştiat" în spaţiul virtual sau în eter nişte vorbe frumoase ne-am făcut mai simpatici celorlalţi. Uneori (ori de cele mai multe ori) le împrăştiem interesat: vrând să devenim mai plăcuţi unui director, unui şef, unui patron...unui părinte cu care n-avem o relaţie prea bună în restul timpului...unor rude...unei femei...unui bărbat...din te miri ce motive, care mai de care mai meschine. Ipocrizia societăţii româneşti e uriaşă. În zilele acestea, aşa-numite sfinte, ipocrizia se lăfăie pe toate ecranele televizoarelor...pe