Doctorul mă înșelase cu o zi înainte...

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Craciun

Sunt feluri de mâncare și dulciuri care poartă o anume încărcătură, un fel de o simbolistică proprie. Pe lângă cozonaci, care nu puteau lipsi, anul ăsta am stabilit că de Crăciun fac prăjitura televizor. Sunt îndrăgostită de ea încă din copilărie și mă tot reîndrăgostesc de două-trei ori pe an. De Paște, de Crăciun sau poate de Anul Nou. Nici nu mai țin minte când și cum a ajuns rețeta în casa noastră. Cum mama e pe lângă mine o întreb dacă mai ține minte proveniența. Spune că e de la o doamnă din Zalău, cu care a fost cândva colegă. De doamna respectivă, ca prezență fizică, încă îmi amintesc... 

Frumoasa din cutie

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Craciun

Știu, e departe iarna însă de la 15 august ne îndreptăm cu pași repezi spre toamnă iar odată instalată toamna, până să vină iarna...nu mai e decât un pas. Nu despre iarnă am să povestesc însă ci despre cu totul altceva.

A apărut în casă într-o seară de iarnă. A sosit împreună cu alte surprize: cărți de povești, dulciuri și fructe. Deși dulciurile și fructele nu se găseau pe atunci pe toate drumurile, au fost lăsate de-o parte, prin comparație fiind mai puțin impresionante.

Hanul hangiței X(X)

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Craciun

Mirela Boureanu Vaida

Revelion. Dupa parerea mea a ajuns un cuvânt cam gol de conținut. O formă fără fond. Dupa Crăciun, cand cu totii ne straduim sa devenim mai buni macar pentru cele 2-3 zile din ajun pana a doua zi...nici nu ne trezim bine si tăvălugul vremii ne aduce sfarsitul de lume de an, mai precis ultima zi a anului. Ceea ce numim Revelionul. Ce înca mai numim si ceea ce, sincer, sper sa înceapă să însemne altceva. Caci pentru multi dintre romani inseamna petreceri, chiar si de 3-4 zile, mai nou carnavaluri dar si nelipsitele si neinspiratele programe de Revelion de la cele N+1 televiziuni romanesti, in care se promoveaza veselia forțata. Zâmbetele false. Unde azi-noapte am vazut: glume rasuflate de vreo 30 de ani, si poate chiar de mai mult timp, muzica mai usurica pentru ca aia mai complicata ne pica greu pe langa atatea salate de bouef, fripturi si bauturi și muzica populara din belsug, atat de multa ca, la un moment dat, pe orice canal dadeam era doar "muzica populara autentica". 

Iarna, anotimpul lui H. Ch. Andersen

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Craciun

Nu mai era prea mult. Se apropia vacanța de iarnă. Zilele erau tot mai geroase. Anul acela ninsese relativ devreme. Deja zapada acoperea totul cu frumusețea ei rece, distantă, strălucitoare. Seara era o minunăție.  În lumina becurilor electrice peisajul părea feeric, ca-n basme. Îi amintea de Crăiasa Zăpezilor...care îi plăcea. Dar îi plăcea și Mica sirenă, cu drama ei. La fel însă, îi plăceau și poveștile pline de umor fin și ironie ale danezului. Pentru ea, iarna era anotimpul lui Andersen...

Se întorcea de la cumpărături. Deși era doar puțin peste ora cinci, era deja întuneric și de n-ar fi fost zăpada sclipitoare, din milioanele de cristale perfecte de zahăr alb, care de abia se cernusera cu dărnicie peste oraș cu doar o zi mai înainte...totul ar fi fost mult mai întunecat. Și mai trist.

Pașii îi scârțâiau pe zăpadă în seara liniștită și rece de decembrie. La vreo douăzeci de metri în față se zărea o pereche, o familie destul de tânără de pe stradă. La un pas greșit, femeia a alunecat, căzând pe spate. Hohotele vesele de râs

La povești cu bloggeri în offline

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Craciun

Nu stiu daca ati sesizat ca am postat in cursul acestei luni, intr-o singura zi, un "fluviu" de articole. Lucru care mie nu-mi sta in fire. De obicei postez zilnic sau chiar la doua zile.

Acum a venit momentul sa aflati de ce au fost atat de multe postari intr-un timp atat de scurt. Haideti sa va spun!

Intr-o zi, pe 05 noiembrie, Chinezu cauta sase blogeri cu care sa se intalneasca la o poveste.  Mi s-a parut o provocare

HAPPY WEEKEND! - Editia a 19-a

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Craciun

HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 19-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

__________________________________________________________________

 Când între oameni frate se urăște cu frate, cei de mai jos ne dau lecții:

Suntem frați, ce, nu se vede? Doar suntem amândoi la fel de...pufoși!

Frate, cum dracu' ai ajuns acolo?!?!?

Ia zi-mi! Pe care capăt îl preferi? Mie, unul, mi-e indiferent, oricum roadem la ăsta până ne facem mari...

Frățioareee.....tu ești?? Răspunde ceva!

Pe cuvântul nostru ca suntem frați gemeni!

________________________________________________________________

Discuție între frați:

Un scoțian își întreabă fratele:
-Ce cadou îi faci soției tale de ziua ei?
-Toată dragostea mea!
-Și atunci, de Crăciun ce-ai să-i mai dai? 

Tot cu ...frați:

- Bulă, nu mai vreau să aud că te bați cu fratele tău!
- Bine, mamă! Închide ușa.

_________________________________________________________________

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 19.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):

Timpul întoarcerii...

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Craciun

Au fost câteva zile în care ne-am jucat de-a Paştele...de-a bunătatea, de-a toleranţa şi aproape fiecare am mâncat, cel puţin, cât pentru doi.

Măcar la nivel declarativ, aceste câteva zile ne-am spus că suntem "mai buni". Mai buni nu decât ieri sau alaltăieri...rămânem aceiaşi. Mai buni decât ne percepem noi înşine. Şi e posibil ca mulţi dintre noi să avem o percepţie eronată asupra propriei persoane. Şi facem nişte eforturi aiurea care nu au relevanţă...nici importanţă. 

Ni se pare că dacă am ţinut câteva zile post...suntem mai curaţi.

Ni se pare că dacă am "împraştiat" în spaţiul virtual sau în eter nişte vorbe frumoase ne-am făcut mai simpatici celorlalţi. Uneori (ori de cele mai multe ori) le împrăştiem interesat: vrând să devenim mai plăcuţi unui director, unui şef, unui patron...unui părinte cu care n-avem o relaţie prea bună în restul timpului...unor rude...unei femei...unui bărbat...din te miri ce motive, care mai de care mai meschine. Ipocrizia societăţii româneşti e uriaşă. În zilele acestea, aşa-numite sfinte, ipocrizia se lăfăie pe toate ecranele televizoarelor...pe