Showing posts with label televizor. Show all posts

Saturday, December 7, 2013

Din nou despre cercetătorii britanici

De-a lungul timpului am constatat că multe ni se trag de la cercetătorii britanici. Multe chestii rele, desigur. O să vedeți imediat ce vreau să spun.

Miezul nopții. Nu se mai poate, trebuie neapărat să-l sun pe electrician.

M-am aruncat în brațele lui

Plantă decorativă cu frunze foarte frumoase, ce devin roșii-verzui toamna. Nu-i știu numele...

A merge la cumparaturi nu e chiar o aventura desi ar putea fi. Stiu ca pentru alte surate este. In general stiu exact ce caut si am un plan bine stabilit al traiectoriei deplasarii. E clar, deci, pe unde ma va purta drumul si pe unde voi contribui la bunastarea comertului/comerciantilor din oras.

Televizor Pastel-Color - Prăjitură televizor

Am foarte puțin timp la dispoziție. Atât de puțin că mi-e teamă că n-am să reușesc. Vreau să prăjituresc ceva destul de complicat în doar 55+10 deci în doar vreo 65 de minute.

Tare mi-e teamă că prăjitura va rămâne neterminată dar e o mare provocare și am să încerc.

Poate știți prăjitura, poate nu. Oricum, fiți cu ochii în patru!

Prăjitura are trei foi. Două identice, cu cacao și una galbenă, de tip pandișpan. Între ele se află o cremă pe care eu o dublu colorez și care face ca televizorul să devină nu chiar color ci exact așa cum am scris în titlu: pastel-color. Deasupra se va turna o glazură de cacao.

Nu mă pot prostitua

Poveștile, cărțile și filmele cu subiecte lejere, voioase, solare, luminoase se află în topul preferințelor. Poate fiindcă dau impresia că astfel ne menținem tonusul, că ne dau chef de viață. Tendința se manifestă și în blogosferă.

Mi-e teamă însă că e o tendință indusă mai ales de publicații și de producțiile televizoristice din ultimii ani și, în special, de internet.

De aceea televiziunile fac emisiuni vesele și de multe ori stupide. Uneori înclin să cred că aceia care gândesc programe pentru tv au și ei dreptate. Oamenii cam așa ceva cer. Lucruri facile, divertisment de-o veselie zgomotoasă, aproape obscenă.

O vreme credeam că cei din televiziuni greșesc dar mi-am revizuit părerea. Cu părere de rău pot spune că respectivii nu greșesc. Au efectuat, se pare, suficiente studii de piață ca să știe că se cer materiale fără substanță, care să poată fi văzute acum și uitate când s-a închis televizorul. De unică folosință. Hăhăială, facil, cancan, glume fără perdea, zgomot de fond.

Prea multele manifestări vesele din jur nu mă prea atrag fiindcă, de regulă, se depășește limita. Mai ales cand sunt de o veselie exagerată care uneori mai e și căznită.

Aripioare de cal

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 14 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

Ce e mic, negru și bate la ușă?

De câțiva ani, la televizor numai despre criză se vorbește. Orice reportaj, cât de mic, tot la problemele crizei se reduce...Ca și ăsta:

- A, spuneți că sunt cel mai indicat să vă vorbesc despre experiența mea cu băncile? Posibil. Deci...acum cinci ani am făcut un credit la bancă. Voiam. în sfârșit, să-mi iau o casă că eram sătul de bloc. Aveam salariu bun...perspectivele se arătau și mai bune...Am mers la bancă...

Am făcut tot ce trebuia...au făcut și ei ce trebuie...și, iată-ma!

Misoginisme . . . . . . (hw3)

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 3 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

Eseu (foarte) misogin...de weekend ;)

Nu am mai vorbit cu nevastă-mea mea de 18 luni – nu îmi place să o întrerup.
Enriyeu Castaldo spunea: "Când o femeie nu vorbește, să n-o întrerupi pentru nimic în lume". E clar, era mai norocos ca mine.

Și dacă tot nu vorbesc, între timp mai privesc la televizor, la știri:

În Japonia a fost inventat un aparat de fotografiat digital cu un timp de expunere atât de scurt încât sunt șanse de a fotografia femeia cu gura închisă.
Oamenii de știință britanici au fost nevoiți să stopeze experimentul "Câți bani poate cheltui o femeie", după ce Banca Angliei n-a mai putut să finanțeze experimentul.
Cercetătorii britanici au mai făcut două studii. Unul din care rezultă că curajul la bărbați nu e așa de rar cum se crede, dovada cât de mulți se însoară.
Rezultatele celui de-al doilea studiu au demonstrat că mult mai mulți bărbați și-ar părăsi nevestele, dacă ar ști să își facă bagajele.
Unui bărbat i s-a furat cardul de credit. Nu a depus plângere deoarece hoțul cheltuia mai puțin decât nevastă-sa.
Un studiu sociologic arată că bărbații, în general, ies la băut din două motive: 1) N-au nevastă și 2) Au nevastă.

Unele știri par de bine. Măcar mi-am dat seama că sunt un tip curajos.

În același timp sunt și foarte înțelegător pentru că nevastă-mea m-a bătut la cap toată ziua că are nevoie de o nouă garderobă pentru primavară-vară. Până la urmă n-am avut încotro și am cedat. I-am tăiat toate mânecile la hainele de iarnă.

Nu vreau să mai pățesc ca anul trecut, în Franța. Eram într-un magazin. Timp de mai bine de o oră nevastă-mea și-a ales o pălărie. Vânzătorul i-a adus pălării tot mai multe și mai multe. În sfârșit nevastă-mea s-a hotarât și-a spus:
- Cred că o iau pe aceasta. Vă rog să o împachetați.
Vânzătorul a tăcut și a pus palaria într-o cutie.
- Cât trebuie să achit? a întrebat nevastă-mea.
- Nimic, doamnă. Ați venit cu ea.

Ieri mă plimbam prin parc și m-am așezat pe-o bancă să ma odihnesc puțin.

În fața mea, un indian navajo statea lângă un agent de vânzări pe o altă bancă... între ei se afla o pungă mare de hârtie... Indianul se uita de ceva vreme fix la punga de hârtie...
- Vrei să știi ce e în pungă? a întrebat agentul de vânzări...
Indianul a tăcut, apoi, după un timp, a dat afirmativ din cap...
- E o sticlă de vin, a zis agentul... Am luat-o pentru nevastă-mea...
Indianul a tăcut iar o vreme... apoi a zis, grav, dând afirmativ din cap:
- Bun schimb ai făcut...

Agentul de vânzări mi-a dat o idee. Peste o săptămână e ziua nevesti-mii. M-am gândit să-i fac o surpriză neașteptată. Să-i fac cadou o ciocolată cu lapte. Știu, știu, o să ziceți: "Ce, asta consideri tu că e surpriză?" Sigur că este! Pentru că ea se așteaptă la o rochie!

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

"Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 3."

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).

Thursday, November 22, 2012

"Televizorul ne-a omorât sufletele..."

Vizitând ieri seară un blog, la Miercurea fără cuvinte, am fost "agățată" de un alt titlu de pe blogul respectiv. Cum mi se întâmplă destul de des. Mă duc pentru un lucru dar, vrajită de "peisaj", mai fac și altul, altele. Nu-mi pare rău niciodată fiindca întotdeauna găsesc postări interesante.

Ceea ce am găsit de data aceasta este o postare în care Oana Pellea își exprimă părerea relativ la televizor. Nu e o părere favorabilă, dimpotrivă.

Coincidența face ca exact ieri să fi mers la agenția teatrului ca să cumpăr bilete pentru un spectacol.
În timp ce analizam schema sălii, încercând să-mi aleg niște locuri cât mai bune din ceea ce era disponibil, am întrebat-o pe d-na de la agenție: "Aseară, a fost sala plină?"
Cu tristețe în glas, doamna N. mi-a răspuns: "Nu prea, să stiți... Televizorul ne-a omorât sufletele..." Și am simțit cum i s-a frânt parcă vocea și și-a inghițit cu greutate o lacrimă... "În ultima vreme nu prea se mai umple sala...", a continuat doamna N.

Și parcă mi-a venit și mie să plâng. M-a durut sufletul, sufletul de om căruia îi place enorm spectacolul teatral. Nu pot să spun că merg în fiecare săptămână, aș minți. Dar o dată pe lună, maxim la două luni, merg la un spectacol de teatru. Mai puțin vara, fiind

Blind Love

Pagini

Saturday, December 7, 2013

Nu servim blonde!

Din nou despre cercetătorii britanici

Tuesday, October 29, 2013

M-am aruncat în brațele lui

Monday, June 3, 2013