Diavolița

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/flori%20de%20camp

sursa

Sub cearșaful galben-pai din patul larg, matrimonial, se ascundea un trup mic, abandonat complet somnului. I se ghicea fragilitatea prin țesatura fina. Aproape pierdut intr-un noian de bucle castanii, căpșorul, cu ochii inchisi, odihnea, sucit putin spre stanga, intre mânuțele cu rotunjimi copilaresti. Prin fereastra larg deschisa ce da inspre terasa, isi facea de lucru un manunchi de raze calde de soare. Glasuri de pasarele si zumzaieli de gaze se inganau in arome tari de rasina si de verde proaspat ce invaluiau și parfumau până și aerul din camera de hotel. Pe măsuță, flori de câmp multicolore, intr-un pahar de sticla groasa. Era vreme de iulie superba nu ca anul trecut cand, spre final de iunie, se intamplase ceva rar. Ninsese.

Inspectorul cu ochii verzi

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/flori%20de%20camp

     Ia să văd eu ce mai face Doamna Primăvară...    

 

Mult mai multe imagini la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.

Curajoasele

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/flori%20de%20camp

Amintind de vară...și chiar mai frumoase părând

Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie.

Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.

Un templu al amintirii

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/flori%20de%20camp

foto personala

Pentru mine campul inseamna aer, soare, multa, multa libertate. Campul cu poezia lui fac parte din viata mea.

Mai e oare nevoie sa spun cat de mult imi plac florile campului? Eu cred ca m-am nascut sa le iubesc. Imprastiate pe un camp, pe un deal, intr-o poienita montana sau doar pe marginea drumului, exercita asupra mea aceeasi fascinatie.

Campul impanzit de flori e imaginea copilariei mele cand nu credeam, ori poate nici nu stiam ca exista ceva mai frumos. Florile, ca minuscule pete de culoare ce, curios, nu se pierdeau in imensitatea verde a campului sau poienilor, le depistam oriunde, de parca as fi posedat un detector. La fel mi se intampla si azi.

Aveam mai putin de 4 ani cand parintii m-au luat pentru prima oara cu ei la munte, la Sinaia. Mama isi aduce aminte si acum, ca, la sfarsit de iunie aflandu-ne noi acolo, ii scapam din mana si fugeam prin toate locurile cu verdeata sa culeg cate-o floricica ce mi se parea o adevarat minune, extraordinar de frumoasa. Daca era si parfumata, cu atat mai frumoasa mi se parea. Astfel ca, din fiecare plimbare prin statiune sau pe potecutele de printre vile ma intorceam cu cate un buchetel de flori multicolore. Pe cele care se incapatanau sa nu cedeze manutelor mele fragile