http://dragosteoarba.blogspot.com/search?updated-max=2012-03-22T09:25:00-07:00&max-results=5&reverse-paginate=true
Am avut o viata normala din toate punctele de vedere. Pana acum doi ani...doi ani si ceva...cand am crezut ca am gasit fericirea...ori ca ea m-a gasit pe mine...
De atunci...totul a luat-o razna. Complet. Stiu, daca nu dau detalii, fiecare isi poate imagina orice. Nici nu voi da. Pentru ca lamentatiile nu-mi stau in fire. Pentru ca incerc sa fac ceva sa "sterg" acesti doi ani. Sa-mi resetez partial viata. Stiu ca nu voi putea. Niciodata. Pagubele sunt prea mari...nici eu nu le pot evalua...cel putin deocamdata.
Trebuia sa explic cumva recursul la o anume dorinta. O dorinta pe care fiecare dintre noi, cred ca macar o data in viata ne-am exprimat-o...fie si doar in gand.
Dacă m-aș mai naște o dată, cine aș fi, de ce, unde aș fi?
Niciodata pana acum nu m-am gandit serios la aceasta posibilitate. Probabil fiindca stiu ca nu se poate. Probabil fiindca eram destul de multumita cu viata mea. Si pentru ca degeaba ma "re-nasc" daca nu pot pastra si memoria sufletului. La ce mi-ar fi utila pastrarea acestei memorii?!? Ca sa fac o comparatie...sa nu mai fac greseli deja facute, sa am o noua viata mai buna...si sa fiu constienta ca m-am "re-nascut". Altfel, la ce bun??
Si totusi? Daca ar fi posibil...si as putea si pastra acea memorie sufleteasca, o re-nastere ar fi ceva...
Dar oare as dori sa fiu altcineva? De ce as fi altcineva cand eu pe mine ma cunosc cel mai bine?
De ce m-as chinui inca o viata sa ajung ceva, cineva? Ori gandesc astfel pentru ca STIU? Ca stiu ca viata este cum este, ca este din zi in zi mai grea...
Intrebarile nu sunt simple...deloc. Nici implicatiile...Si eu sunt o persoana ce despica firul in patru...
Deci, daca mi s-ar da sansa nesperata de a ma naste inca o data...va spun sincer ca nu as sti cine sa fiu.
Totusi...Poate ca mi-ar placea sa ma nasc intr-o epoca interesanta. De pilda, exact dupa cel de-al doilea razboi mondial. M-a fascinat intotdeauna perioada hippie, cultura flower-power. Cred ca atunci mi-ar fi placut sa traiesc, insa nu in Romania, ci in America. (Aici, acea perioada abia s-a simtit, nu pentru ca nu existau oameni deschisi, spirite libere, ci pentru ca regimul nu permitea manifestari de acel gen.) Cultura hippie a fost cea care a ridicat la rang de religie atotputernicia dragostei, eliberarea de tipare, hedonismul. Nu cred ca a fost si nu va mai fi o perioada mai generoasa cu fiinta umana ca aceea. Desigur, se va gasi cineva care va spune ca a fost marcata de excese, cum ar fi consumul de droguri si un prea mare libertinaj. Este adevarat si acest aspect, insa cred ca nimeni nu poate obliga pe cineva sa faca ceea ce nu-i place, ceea ce nu doreste.
Mi-ar fi placut, deci, sa traiesc atunci. Muzica acelor ani era o contra-cultura la cultura, oarecum infantila si conservatoare, a anilor '60. Cei mai importanti muzicieni ai lumii au trait atunci...unii dintre ei inca sunt activi si au avut si inca au un important cuvant de spus. "Make love, not war" era indemnul hippie la pace, armonie şi acceptarea diferenţelor culturale.
17.03.2012
Articol participant la concursul
Blog Power, editia a 13-a, tema fiind propusă de
Psi.
Alte articole participante: Stop cadru , De-as fi eu ,
Raspuns la o intrebare ,
Daca m-as mai naste odata ,
De ti s-ar da inca o sansa ,
De-ar fi sa mai fiu o data ,
Daca m-as mai naste o data ,
Restart game ,
Cel mai minunat blog ,
Fluierul arbitrului ,
Punct. Si de la capat ,
De-ar fi putut ,
Daca m-as mai naste o data
Pasesc, cu oarecare graba pe strazi, chemata de problemele cotidiene. De cateva zile drumurile pe care le fac sunt altfel...au capatat o alta culoare.
