Saturday, March 17, 2012

Restart my life!



Am avut o viata normala din toate punctele de vedere. Pana acum doi ani...doi ani si ceva...cand am crezut ca am gasit fericirea...ori ca ea m-a gasit pe mine...

De atunci...totul a luat-o razna. Complet. Stiu, daca nu dau detalii, fiecare isi poate imagina orice. Nici nu voi da. Pentru ca lamentatiile nu-mi stau in fire. Pentru ca incerc sa fac ceva sa "sterg" acesti doi ani. Sa-mi resetez partial viata. Stiu ca nu voi putea. Niciodata. Pagubele sunt prea mari...nici eu nu le pot evalua...cel putin deocamdata.
Trebuia sa explic cumva recursul la o anume dorinta. O dorinta pe care fiecare dintre noi, cred ca macar o data in viata ne-am exprimat-o...fie si doar in gand.
Dacă m-aș mai naște o dată, cine aș fi, de ce, unde aș fi?
Niciodata pana acum nu m-am gandit serios la aceasta posibilitate. Probabil fiindca stiu ca nu se poate. Probabil fiindca eram destul de multumita cu viata mea. Si pentru ca degeaba ma "re-nasc" daca nu pot pastra si memoria sufletului. La ce mi-ar fi utila pastrarea acestei memorii?!? Ca sa fac o comparatie...sa nu mai fac greseli deja facute, sa am o noua viata mai buna...si sa fiu constienta ca m-am "re-nascut". Altfel, la ce bun??

Si totusi? Daca ar fi posibil...si as putea si pastra acea memorie sufleteasca, o re-nastere ar fi ceva...
Dar oare as dori sa fiu altcineva? De ce as fi altcineva cand eu pe mine ma cunosc cel mai bine?
De ce m-as chinui inca o viata sa ajung ceva, cineva? Ori gandesc astfel pentru ca STIU? Ca stiu ca viata este cum este, ca este din zi in zi mai grea...
Intrebarile nu sunt simple...deloc. Nici implicatiile...Si eu sunt o persoana ce despica firul in patru...
Deci, daca mi s-ar da sansa nesperata de a ma naste inca o data...va spun sincer ca nu as sti cine sa fiu. 
Totusi...Poate ca mi-ar placea sa ma nasc intr-o epoca interesanta. De pilda, exact dupa cel de-al doilea razboi mondial. M-a fascinat intotdeauna perioada hippie, cultura flower-power. Cred ca atunci mi-ar fi placut sa traiesc, insa nu in Romania, ci in America. (Aici, acea perioada abia s-a simtit, nu pentru ca nu existau oameni deschisi, spirite libere, ci pentru ca regimul nu permitea manifestari de acel gen.) Cultura hippie a fost cea care a ridicat la rang de religie atotputernicia dragostei, eliberarea de tipare, hedonismul. Nu cred ca a fost si nu va mai fi o perioada mai generoasa cu fiinta umana ca aceea. Desigur, se va gasi cineva care va spune ca a fost marcata de excese, cum ar fi consumul de droguri si un prea mare libertinaj. Este adevarat si acest aspect, insa cred ca nimeni nu poate obliga pe cineva sa faca ceea ce nu-i place, ceea ce nu doreste.
Mi-ar fi placut, deci, sa traiesc atunci. Muzica acelor ani era o contra-cultura la cultura, oarecum infantila si conservatoare, a anilor '60. Cei mai importanti muzicieni ai lumii au trait atunci...unii dintre ei inca sunt activi si au avut si inca au un important cuvant de spus. "Make love, not war" era indemnul hippie la pace, armonie şi acceptarea diferenţelor culturale.
In concluzie, as fi fost in America anilor '60-'70, o hippioata, cu plete lungi, cu rochii lungi...rebela cat cuprinde...
I wish I was a punk rocker - Sandi Thom

17.03.2012

Articol participant la concursul Blog Power, editia a 13-a, tema fiind propusă de Psi.
Alte articole participante: Stop cadru , De-as fi eu , Raspuns la o intrebare , Daca m-as mai naste odata , De ti s-ar da inca o sansa , De-ar fi sa mai fiu o data , Daca m-as mai naste o data , Restart game , Cel mai minunat blogFluierul arbitrului , Punct. Si de la capat , De-ar fi putut , Daca m-as mai naste o data 

32 comments:

  1. ador cântecul lui sandi thom! :))
    şi mă surprinde alegerea ta, adică nu îmi imaginam că tu, care despici firul în patru, ai fi ales tocmai acea perioadă de "life in the wind", dincolo de orice norme, cutume, în voia clipei.
    felicitări!

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-ar trebui sa ne dorim ceva cu totul si cu totul diferit?(daca totusi ar fi posibila re-nasterea...)
      Si, de fapt, in adancul sufletului...eu asa sunt...si acum.
      Numai ca societatea este ALTFEL...
      Multumesc :)

      Delete
  2. Cu cat ne-am pune mai multe intrebari cu atat vor aparea altele... din pacate

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da :)
      Am prostul obicei sa(-mi) pun prea multe intrebari...din pacate :)))

      Delete
  3. Replies
    1. Atunci...bine-ai venit in "club"! :)))

      Delete
  4. Deoarece se spune că totul se întâmplă cu un scop ca şi când ar fi deja scris e mare lucru să vrei să treci din nou prin viaţă , prin aceeaşi viaţă , să vrei să o trăieşti din nou dar la o altă intensitate !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cam asta spun si eu, Sorin. De aceea pun si imi pun intrebari peste intrebari...daca tot mi s-a dat ocazia :(
      Si cred in destin...mai mult ca in orice.

      Delete
  5. Romania vremurilor acelea nici nu iesise din taranime. Mie mi-ar fi placut sa traiesc in secolele 17-18 ;)) dar bineinteles, nu in Romania.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Off...din nefericire ai dreptate, Nimph!
      Daca te uiti la trupe precum Mondial sau Phoenix...da...par veniti de la plug in comparatie cu ceea ce se intampla pe plan mondial, mai ales in lumea artistica a acelor vremuri.
      Cred ca si pentru viata artistica si pentru viata sociala, anii hippie au fost ca o Renastere. :)
      Multumesc :)

      Delete
  6. Nu exista butoane in viata asta, dar tare as vrea sa le inventeze cineva, sa facem mai multe :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Un buton pentru "Restart LIFE!"...
      Ori macar unul pentru "Reset the last X years"
      Eu mi-as mai dori si un "Undo"...pentru a "prinde" vreun porumbel abia scapat din gura ;) :)))

      Delete
  7. cam tarziu cu postul :P, dar frumoase dorinte

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mda...aste este...unii nu avem timp sa scriem...:) am avut si alte probleme.
      Dar ora ultimei postari pentru concurs este 23:59...totusi :)
      N-ar trebui sa inceapa votarea anterior :)
      Multumesc.
      P.S. - daca poti crede ca am postat...si abia ulterior am adaugat tot ce mai trebuia...(tags, detalii referitoare la concurs...tot restul)

      Delete
  8. De multe ori ne intrebam "Cum ar fi fost daca?" insa niciodata nu vom primi un raspuns... Nu ne putem schimba viata dupa cum visam oricat am vrea.
    Nu putem sa ne gandim la un alt curs al vietii pentru ca poate atunci nu am mai fi existat deloc sau daca am fi existat totul ar fi diferit...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Firea curioasa a omului...numai ea ne indeamna sa gandim la acest "Cum ar fi fost daca?"...
      E mai bine ca nu e posibil un "remake" al vietii...mai mult ca sigur n-ar aduce nimic bun...
      Dar jocul de-a visele totusi ne place...
      P.S.- E un articol-provocare...scris special pentru un concurs...insa reflecta gandurile mele...framantarile mele...daca...

      Delete
    2. Nu prea ma mai gandesc sa aflu "Cum ar fi fost daca..." pentru ca asa imi creez tot mai multe ganduri rele...
      Cel mai bun lucru e sa ne resemnam si sa incercam sa trecem peste tot ce e rau si sa facem sa fie mai bine :D

      Delete
  9. Si desi nu are legatura cu postarea vreau sa-ti spun ca mi-au placut cele doua joculete pe care le-ai atasat in partea dreapta :D Imi era dor de astfel de joculete :|

    ReplyDelete
    Replies
    1. De aceea le-am si pus aici...pentru ca sunt foarte dragute. Si le-am mai pus pentru cine isi doreste sa se amuze putin dar sa si gandeasca putin :)

      Delete
  10. Replies
    1. Dragul meu, iti multumesc.
      Stii, parca si mie mi se pare acum ca e asa :)
      Glumesc, desigur.
      M-am gandit mult daca sa particip la aceasta editie Blog Power. Daca pot spune ceva din suflet. Caci a raspunde la aceste intrebari era ceva mult mai intim decat pare la prima vedere. Caci sunt intrebari ce nasc la randul lor multe alte intrebari. O intreaga filosofie careia nici macar nu i-am putut "da glas" exact cum as fi dorit, pentru ca riscam sa nu mai aiba nimeni rabdare sa ma citeasca.
      Am vazut ca deja ai postat la pagina de vot...mai trebuie sa mentionezi inca o postare (e nevoie de 3 nominalizari) si sa le si motivezi (ca alegeri) in cateva cuvinte (acolo, pe pagina de vot).
      Inca o data, multumesc :)

      Delete
  11. Interesanta postarea:-? si la fel de interesanta si perioada in care vrei sa te intorci, bine totusi ca nu ai vrea sa fie tot Romania;))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, draga mea :)
      Da...iubesc vremurile interesante... ;)

      Delete
  12. Nostalgia trecutului, interesant :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Liviu :)
      E si o oarecare nostalgie...e si un fel de dorinta ascunsa...

      Delete
  13. Eu zic că n-am dreptul să cer altă viață, aparent ideală, dacă asta nu sunt în stare s-o trăiesc cum se cuvine și nici măcar s-o merit... Dar, ce-i drept, cândva mi-am zis că mi-aș fi dorit să fi fost un pirat sau un haiduc care a trăit undeva prin secolul al XVIII-lea... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Ceea ce am scris este doar un exercitiu. Un raspuns la trei intrebari...proba impusa ;)
      Am intrat in joc, trebuia sa raspund. Da, daca ar fi totusi posibil asa ceva (desi, de fapt nu-mi doresc), intr-o perioada interesanta, ca aceea descrisa, mi-as dori sa ma nasc a doua oara. :)

      Delete
  14. Zâmbet amar... Nimeni nu are atâta tristeţe în voce fără o gură sănătoasă din ceea ce ne oferă viaţa mai mult: durere. Înţeleg ce simţi...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este si enorm de multa durere...si mai este ceva, ceva pentru care eu cred ca inca nu s-a inventat cuvantul...o dezamagire crunta, amestecata cu ceva ce s-ar numi batjocura si manipulare, toate in doze aproape mortale...
      Si am mai spus-o, desi cred ca pare incredibil. Responsabilul de asta inca nu se "bucura" de ura mea...caci, nu-l pot uri...poate fiindca inca-l iubesc...
      Din povestea mea intelege fiecare cate ceva. Cineva, mi-a spus ca avem tendinta de a crede ca "povestea proprie" e mai speciala decat a celuilalt ...asa, la modul general.
      Nu, nu cred asta...insa am o poveste iesita din tipare...tocmai de aceea niciodata nu o voi putea spune...
      P.S. - Bine-ai venit, oficial, pe blogul meu! :)

      Delete
  15. În sfârşit descopăr şi eu (prin bunăvoinţă ta), articolul ăsta. Mulţumesc! E bine să te cunosc şi în felul ăsta. Cel puţin pentru mine, înseamnă foarte mult ştiind latura asta a ta.
    Şi totuşi o văd diferit. Mereu m-am gândit la anii 60', însă nu mi-am dorit să 'mă nasc atunci'. Ştiind că oricum e doar un vis, doar o năzuinţă S&F, mi-am dorit să existe time travel, în aşa fel încât EU să mă duc acolo. Probabil din egoism...cu toate că eu prefer să cred că-i vorba doar de nerăbdare. Nu aş putea să rabd trecerea anilor, aşteptând să fiu 'om mare' iar. Vreau să fiu acolo, direct, aşa cum sunt acum...

    În altă ordine de idei, dar legat de subiect, 'responsabilul' de starea ta are, în opinia mea, nevoie de motive vitale, esenţiale, de viaţă şi de moarte, pentru a-şi putea scuza comportamentul/deciziile în ceea ce te priveşte... Scuze dacă mă bag unde nu-mi fierbe oala, dar ...i really can't understand him...pe bune...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Acum iti gasesc comm-ul aici.
      Responsabilul de nenorocirea mea...am impresia ca insusi destinul lucreaza la asta. Chiar acum, in aceasta perioada. Inca nu stiu ce-a patit, dar a patit... Insa nu ma bucur, sunt trista.

      Delete
  16. Am ajuns la articolul tau si sunt complet uluita!!! Daca as fi citit articolul tau inainte, as fi crezut ca undeva in subconstient am copiat ideea...dar stiu sigur ca nu. Si nu imi vine a crede. Intr-adevar, ideile seamana izbitor. Ma crezi ca aproape sunt fara cuvinte. Iti multumesc mult de recomandare....m-ai lasat pe ganduri lungi...Mi-esti asa de draga in clipa asta...mai draga decat in alte dati.
    Candva, undeva...poate vom bea o cafea impreuna. Cred ca am merita. :)

    ReplyDelete